Homeschooling-ul nu e ceea ce credeți voi

O națiune cu WC-ul în curte s-a apucat să discute despre cât de bine sau rău e că Dana Nălbaru și cu Dragoș Bucur și-au scos copilul din sistemul de învățământ de stat și îi fac home-schooling. E amuzant poate și pentru că home schooling-ul nu e reglementat sau înțeles în România și, mai mult, învățământul în România e obligatoriu până la 10 sau 12 clase (nu mai știu exact). Și au început oamenii să se îngrijoreze. Problema lor? Copilul nu ar avea parte de suficiente interacțiuni sociale. „Mă gândesc doar la ce pierde un copil: interacțiunea, socializarea, competiția… În lipsa lor, va fi un introvertit, la limita handicapului” spune unul din contactele mele din Facebook, dl. Adrian Teacă (și am selectat replica dumnealui pentru că e reprezentativă și include cam toate părerile pe care le-am auzit).

Probabil interpretarea greșită vine de la faptul că „HomeSchooling” s-ar traduce prin „școlarizare acasă”, și drept urmare, rumânul obișnuit să iasă din casă doar la ocazii speciale și dacă e evacuat cu forța din apartament presupune că copilul va fi închis în casă. Mai mult, probabil oamenii presupun că vine un profesor și stă cu el într-o cameră în timp ce copilul se plictisește sinistru și urăște absolut tot ce i se întâmplă. În plus, presupunerile sunt că nu va interacționa cu alți copii, pentru că rămâne blocat în casă. În cazul copilului Danei Nălbaru mă îndoiesc că va fi cazul – homeschooling pentru el va însemna cel mai probabil călătorii și vizite prin muzee, va însemna interacțiuni cu alți copii care sunt educați la fel. Și, probabil, profesori mult mai buni.

Toată lumea insistă că sistemul de învățământ „la grămadă” e mult mai bun decât orice fel de educație ar putea primi acasă. Haideți să vă zic un pic despre mine, că și eu sunt un pic de home-schooled.

În ultimul an de grădiniță am refuzat să mă duc. Refuzul, extrem de violent, se datora unor palme primite de la educatoare, și maică-mea a decis că e mult mai înțelept să rămân acasă. În anul acela am „suferit” enorm, nu m-a bătut nimeni și ieșeam din casă și mă plimbam prin cartier când aveam chef – și când mă plictiseam citeam din cărțile din biblioteca de acasă. În clasa I-a citisem jumătate din seria Jules Verne (că atât achiziționaseră ai mei).

Când am intrat în clasa I-a, școala era locul unde mergeam să mă plictisesc. Nu aveam voie să citesc în timpul orelor, și vreme de luni întregi a trebuit să asist la 40 de oameni silabisind fiecare în parte. Școala nu a făcut foarte multe pentru mine – am devenit mai introvertit, neprimind suficientă atenție și fiind printre cei de la care așteptările au fost întotdeauna înalte – presiunea pusă pe mine de către învățătoare a fost de așa natură încât m-am închis în mine. A trebuit să rup prieteniile cu cei din cartier, și am legat alte prietenii noi, așa de strânse că nu mai vorbesc cu nimeni din generală din clasa a IX-a.

Fiecare oră era tortură. Orele de matematică, română, erau o plictiseală cruntă – eu făceam încă dinainte de școală calcule în miliarde, înmulțiri cu multe cifre, citeam fluent. În schimb, trebuia să-i ascult pe ceilalți cum silabisesc: „m, a, m, a, ma-ma, mama”. Școala m-a ținut în loc. Socializarea a fost minimală și competiția nu m-a pasionat niciodată: mi s-a spus că eram în continuă competiție cu Ioana, fata de nota zece a clasei, doar că mie nu-mi păsa de ce note are ea, și după ce am observat pe pielea mea cum „competiția” din clasă era aranjată nimeni și nimic nu m-a mai convins să fiu competitiv.

Practic, sistemul public de învățământ a însemnat pentru mine o regresie care s-a întins de-a lungul a 16 ani. Pentru mine a însemnat un constant pas înapoi, și cel mai probabil, motivul pentru care am realizat mai puține decât aș fi putut.

Sistemul public de învățământ pornește de la presupunerea că toți copiii trebuie să se dezvolte identic. Și nu e adevărat – nu numai că copiii nu trebuie să se dezvolte identic, dar nici nu o vor face. Unii au nevoie de mai multă atenție la scriere, alții la citire, alții la matematică. Unii au mai multă deschidere spre desen, alții spre muzică, alții spre calcule matematice. Unora le place mai mult franceza, altora engleza, alții îți zboară prin trei limbi străine, și, în fine, alții vor avea probleme de înțelegere de limba română.

Sistemul public de învățământ ar trebui să intervină acolo unde părinții nu-și permit să își crească copilul sau nu au timpul necesar. Și multă vreme, propaganda comunistă a enunțat că locul fiecărui om este la muncă vreme de 8 ore. Nimic mai fals, și societatea modernă ne arată că există încă femei care preferă să stea acasă. Și nu mă refer de țărani săraci, vorbesc de țăranii bogați, ăia cu mașini scumpe din București. De ce îi obligăm pe ăștia să-și trimită copiii în grija unor profesori care împart 50 de minute la 25 de elevi. Practic, în medie, copilul vostru va primi atenția unui profesor vreme de 2 minute pe oră. Repet.

2 minute pe oră. Pentru asta trimiteți copiii la școală, pentru cel mult zece minute pe zi. Da, există activități de grup, dar asta nu înseamnă foarte mult – mai ales când ai de-a face cu un sistem de învățământ sub-dotat.

Și acum, întrebarea: e bine că Dana și Dragoș vor să-și crească copilul acasă? Eu zic că da – angajații în sistemul de învățământ sigur nu o să fie de acord cu mine, dar nu îmi pasă. Tu nu ai vrea să faci ce e mai bine pentru copilul tău? Încă nu am văzut copil care în clasa a VIII-a să vorbească la fel ca tipul ăsta de mai jos – totul datorită sistemului de învățământ. Din contră, pentru mine sistemul românesc de învățământ a fost o piedică și un pas înapoi – coroborat cu niște profesori care nu au văzut că declinul meu școlar se datorează lor, nu capacității mele, și cu faptul că părinții mei nu au avut bani să-mi cumpere meditatori și să îmi cumpere locul în față la diversele activități.

Apropos, dacă învățământul românesc e așa grozav că nu e nevoie de homeschooling de ce fac profesorii bani din meditații? Ăla nu e home-schooling?

PS: Doar ca să clarific: nu cred că homeschooling e soluția pentru toată lumea. De fapt, mi-aș dori un sistem de învățământ public care să nu transforme homeschooling-ul într-o alternativă necesară. Nu avem acel sistem de învățământ, însă, și de-asta cred că decizia lui Dana și Dragoș e bună având în vedere situația actuală.

PPS: Am uitat să precizez: homeschooling presupune că la sfârșitul anului cineva autorizat verifică nivelul copilului. Nu e lăsat de capul lui vreme de 12 ani. Și să nu confundăm home-schooling-ul cu oamenii autodidacți.


119 Replies to “Homeschooling-ul nu e ceea ce credeți voi”

  1. Blue

    Dacă crezi că “părinţii” este răspunsul tău la întrebare, atunci eşti într-o maaare eroare !
    Nu toţi părinţii pot fi calificaţi moral să decidă viitorul copiilor lor ! Sunt mulţi părinţi care ar vrea ca progeniturile lor să îi ajute tot restul vieţii la munca câmpului, de exemplu, în defavoarea unei şanse de a pleca de acasă. Sunt alţii care ar dori o educaţie mai dogmatică si mai puţin ştiinţifică (sunt mulţi ce încă pun la îndoială vârsta Planetei, nu mai spun de Teoria Evoluţiei).
    În şcoala publică ar avea măcar şansa de a întâlni un cadru didactic (sau mai mulţi, şanse mai mari ca aceştia să fie selectaţi cât de cât dpdv moral) care să-l înţeleagă mai bine şi să-l îndrume corect.
    Există părinti cu pregătire pedagogică şi universitară care pot face homescooling (aceştia sunt şi sursele exemplelor pozitive), dar sunt mulţi ce nu-şi permit dpdv al cunoştiinţelor de a-l educa la toate materiile sau nu-si permit dpdv al timpului (cineva mai trebuie să meargă şi la muncă).
    În cele din urmă, mai există şi competivitatea faţă de alti copii ce îi motivează pe aceştia să studieze mai mult.

  2. Blue

    Ani de zile părinti cu pregătire superioară (medici, avocaţi, ingineri, etc) şi-au dorit ca progeniturile să le calce pe urme, să practice aceeaşi meserie ca a lor, chiar dacă aceştia nu aveau vocatia sau atracţia către meseria respectică. E dovada că părintii rar sunt obiectivi, chiar dacă au pregătire superioară.
    Având in vedere subiectivismul majorităţii părinţilor, mai crezi că aceştia sunt în stare să decidă ce e mai bine pentru copil ?

  3. Tania

    Dupa cum bine se stie, sistemul de invatamant public din USA este foarte departe de a fi o referinta in privinta nivelului de cunostinte transmise elevilor – poate doar o referinta de “asa nu”. Evident ca intre a plati mii de dolari pe an pentru o scoala particulara sau a face home schooling este mai ieftin sa faci home schooling. Mergei putin mai la nord in Canada si veti vedea cum scade dramatic proportia celor “home schooled” pentru simplul motiv ca nivelul cunostintelor predate la scoala este cu totul altul – mostenirea europeana inca isi spune cuvantul. La fel in acel “vest” – exceptand cazul ca va refereati la vestul salbatic apartinator tot de USA. Pentru ca vestul european e departe de a fi atat de picat in extaz pentru home-schooling cum ati vrea sa ne faceti sa intelegem. Poate ar fi mai simplu sa iesiti dvs. din USA si sa vedeti cum e prin tarile in care sistemul de invatamant mai transmite si cunostinte elevilor.

    Iar WC-ul in curte dovedeste gradul de saracie al unei natiuni jefuita de secole de altii. USA dvs are mult mai putine WC-uri in curte decat Romania, iar gradul de cultura tinde asimptotic spre zero.

  4. Dorin Lazăr

    @Blue: realitatea curentă e că mai puțin de jumătate din cadrele didactice au luat examenul de titularizare. Eu am mari întrebări în legătură cu calitatea profesorilor.

  5. Blue

    Da măi, e discutabilă pregătirea unor profesori, aşa este pste tot în lume, nu doar la noi. Dar măcar în sisteamul public are balta peşte ! Pentru cei cu pretenţii, care sunt interesaţi de copil, se pot alege alte şcoli.
    Dacă un copil nu este supus unui mediu competitiv, poate sfârşi prin a crede că e pregătit, dar nu este. Vezi copiii care se pregătesc în şcolile din mediul rural: când ajung în mediul urban, notele lor scad brusc. Sau vezi bacalaureatul la anumite licee particulare. De aceea trebuie să existe permanent evaluări la nivel naţional, să nu se culce pe o ureche că notele sau calificativele primite ar fi obiective.

  6. Rodica Ioana

    Prima învățătoare a copilului meu, a fost o brută de femeie, care s-a îmbrăcat în trening alb, asortat cu o geantă sport uriașă, pentru a-i însoți pe copii la teatru.
    Dacă nu știau să răspundă la lecție, urla afirmând că a început să le “miroasă” a băiat, sau fată, în funcție de nepriceput.
    Notele le dădea în funcție de acceptul părinților de a-i plăti meditații.
    Da, dădea meditații copiilor din primul an de școală, chiar dacă le era și dirigintă!
    Am multe amintiri traumatizante din anii de școală “la stat”, ai mei, sau ai copilului meu.
    Personal, am cheltuit enorm cu pregătirea copilului la materiile de bază, pentru că învățământul “de stat”, chiar și la școlile cu tradiție, lasă de dorit.
    Consider că homeschooling este o opțiune pentru copiii cu probleme locomotorii (cu un sprijin financiar de la stat), sau pentru copiii cu părinți, bunici, mătuși sau unchi foarte bogați, care vor o educație de calitate.
    Cât privește socializarea, aceasta ar trebui să aibă loc în parcuri, în spații de joacă, în cluburi sportive, sau vocaționale.
    Am convingerea că România este pe un loc codaș la instruirea vocațională a copiilor, ba chiar și în privința copiilor înscriși în cluburi sportive, sau utilizatori de biciclete, patine, skateboard-uri, karting-uri, rachete de tenis…

  7. Dorin Lazăr

    Da, absolut, prea puține treburi practice, prea multă teorie, și mulți neaveniți care profită de sistem. Oamenii onești și capabili se pierd între cei prea mulți care nu-și fac treaba.

  8. sascha

    dar ce spuneti de sistemul olandez doamna, ca nici el nu permite! …nici cel din Liechtenstein, nici cel din Luxemburg (aici s-ar permite oficial de vreo cativa ani pana la varsta de 12 ani dar cum esti obligat sa il institutionalizezi la 12, toata lumea renunta), nici Suedia nu permite, nici Elvetia (doar 3 cantoane si alea foarte restrictive…ssi lista poate continua.

  9. sascha

    @Adi, cred ca ai uiat sa mentionezi ca aia din Canada, sunt copii structured homeschooling si nu “unschooling” (cei fara nici o programa).
    In rest, perfect de acord cu tine!

  10. Anca N.Anca N.

    Mi-s-a intimplat acelas lucru. Nu pot sa spun ca aceasta metoda nu a oferit avantaje pentru ca mai tirziu am reusit sa scriu si sa fac lucruri cu ambele miini. Totul depinde de cum creierul este “wired”. In mod normal daca un copil are predispozitie de a face lucruri cu mina dreapta va trebui sa fie antrenat sa scrie cu mina dreapta. Aceste persoane care folosesc partea stinga a creierului vor avea calitati in domenii care au de a face cu “logic” in matematica si alte stiinte. Cei care au predominanta partea dreapta a creierului vor predomina in activitati care au de a face cu creatie si arta. Din punct personal de vedere, pentru ca am fost “antrenata” in ambele hemisfere am devenit “proficient” in toate domeniile. A fost gresit ca profesoara sa predea un stil pentru toata lumea? Sigur ca da. Si cred ca a facut-o pentru ca este mult mai usor sa ii inveti pe toti la fel. Inca imi aduc aminte cind trebuia sa facem semne cu mina in aer sa reprezinte fiecare litera si trebuia ca toti copiii sa o faca in acelas timp si in acelas fel. In ziua de azi aceasta metoda este invechita si nu ar trebui sa se mai foloseasca. Explicatia ar fi ca nu beneficiaza copilul din punct de vedere psihologic atragind efecte negative mai ales pe plan emotional si adultii vor avea interpretari gresite despre potetialul de invatare a copilului deoarece antrenarea sa scrii cu mina “non-dominant” va lua un timp. Chiar daca un copil incepe si este incurajat sa scrie cu mina stinga, exista in educatia moderna alte modalitati prin care partea stinga acreierului poate fi educata.

  11. Anca N.Anca N.

    Daca decizi sa iti educi copilul acasa, intr-un sistem in care nu exista reguli foarte bine stabilite pentru acest mod de educare, sugerarea mea este sa platesti un profesor sau profesori din cind in cind ca sa verifice ca ceea ce ii predai copilului este corect si se aliniaza cu cerintele programelor scolare pentru fiecare nivel. Dupa multe citirii despre realitatile sistemului de educatie din Romania inteleg foarte bine de ce parintii au ajuns sa considere educarea copiilor acasa. O alta sugerare este sa gasiti alti copii care vor fi educati acasa si depinzind de situatia financiara a fiecaruia puteti sa ii educati impreuna (anunt in ziar, Internet, prieteni, etc). In acest caz, angajarea acelorasi profesori va ajuta foarte mult chiar daca este numai pentru un timp limitat. Daca puteti, tineti legatura cu profesori online si cereti sugerari si explicatii in mod zilnic. De asemena, trebuie sa considerati cheltuielile care vin cu aceasta decizie (timp valabil, pregatire proprie, tehnologie, carti, etc.).

  12. Anca N.Anca N.

    Eu am plecat de mult din tara dar inca mai profesez. Sint atit de surpinsa sa aud ca aceleasi obiceiuri de acum cel putin 40 de ani inca mai exista. Am crezut ca intr-un “modern” sistem de invatamint parintii au ceva de spus. Toata lumea ii critica pe profesori si in acelas timp se asteapta ca ei sa isi faca meseria la perfectie. Din citirile mele am inteles ca inca mai exista o “bariera” intre copii, profesori si parintii care nu ar trebui sa existe pentru ca toate partile implicate au acelas obiectiv: educarea apropriata a copilului. Felul de comunicare este foarte important in educatie. Se observa o “frica” a parintilor sa interactioneze, sa intrebe, sa vorbeasca si sa afle de la profesori ceea ce se intimpla cu copilul lor in scoala. Toate articolele pe care le-am citit CRITICA vehement tot ceea ce este in relatie cu educatia in Romania dar nu am gasit UNUL in care profesorii incerc sa ofere explicatii sau sa creeze o linie deschisa si pasnica de comunicare cu toti cei interesati. De cite ori vorbiti sau ati vorbit cu profesoara intr-un an scolar si daca ati vorbit ati venit la un consent?

  13. Anca N.Anca N.

    Cind cineva vrea sa invete nu conteaza cit de dotata este scoala. Sint copii din Filipine, America Centrala, India, Africa si o gramada de alte tari din lume, care stau pe jos si nu se mai pling ca nu au una sau alta. Acesti copii ar da orice sa aiba numai jumatate din ce au copiii din Romania. Daca dotarea scolii devine o problema, ca pentru orice problema exista a solutie. Ori va retrageti copilul din scoala si il mutati in alta scoala, ceea ce este foarte insultator meseriei de profesor si educatiei unei tari SAU cheltuiti bani ca sa imbunatatiti si sa aveti ceea ce aveti nevoie. Tot ce am citit in acest blog trebuie sa vina de la oameni care au ceva resurse monetare numai daca vorbim despre costul accesului la computer si Internet. Daca vreti sa “tineti scoala deschisa” pentru copilul vostru sa continua sa o frecventeze, puneti mina in buzunare si soatete-ti bani pe care sa ii folositi pentru educatie. Vreti sa acceptati sau nu educatia este o “investitie pe viata”. Sint sigura cind copilul va avea o educatie superioara mai tirziu care ii va permite sa traiasca o viata decenta nu o sa va para rau ca ati redus o bere sau o tigara pe zi si au platit acesti bani ca sa imbunatatit conditiile scolii si felul in care doriti ca copilul sa va fie educat.

  14. Anca N.

    Cunosc din proprie experienta ca un copil care este initial “homeschooled” va trebui eventual sa petreaca citva timp intr-o scoala ca sa se obisnuiasca cu predarea diferitilor profesori, modul de predare al programei scolare si formarea de relatii cu alti copii. Aflati daca puteti sa il “homeschool” pe copil pentru toata durata scolii dar in acest caz trebuie sa luati in consideratie cu cit va inainta in virsta va gasi materiile din ce in ce mai dificile si va avea nevoie de expertiza unui profesor sau mai mult decit un profesor.

  15. Raluca

    Eu am avut cea mai cretina invatatoare, dragoiescu o chema, si cand nu lipsea si veneau suplinitoare, asta de foarte multe ori, tipa, jignea si batea pe toati elevii la rand!

Comentariul tău

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.