Hristos a-nviat! Paște fericit!

Pînă acum o oră, cînd am văzut cu ochii mei că oamenii chiar își trimit astfel de mesaje am zis că e o glumă bunicică, dar un pic nesărată. Acum, după ce am văzut, imaginea unui mîntuitor care paște plin de fericire mă urmărește și, trecînd peste solemnitatea momentului, mă pot amuza la ea.

Vroiam să vă scriu despre tipurile de oameni identificabile în jurul sărbătorilor pascale. Să începem, de exemplu, cu cei care trimit Mîntuitorul la păscut.

Ei sunt creștinii de Paște, care merg la slujbă o dată pe an, acei 90% din români care sunt într-o formă sau alta creștini. Nu prea știu despre ce e vorba, dar no, știu ei că așa se urează. Merg la biserică la ora 23:45, pleacă la 00:15. Au luat lumină. Paștele nu are niciun efect, decît, eventual, o indigestie. Vorba lui Vali, “cine sună primul la salvare pierde jocul”. Creștinul de Paște e cît se poate de simplu, ca noi toți, dealtfel, și are un efect neglijabil dincolo de scăparea umoristică.

Apoi vine zelotul de Paște. Zelotul de paște s-ar încadra între cei din prima categorie, fiind un om normal, ca și noi, un Radu F. Otravă care, de exemplu, vinde minciunele de amor, sex și pasiune în timpul anului. De Paște, însă, zelotul se transformă. Cu o jumătate de oră înainte de miezul nopții harul sărbătorii se pogoară în el, deschizîndu-i revelația actului dumnezeiesc pe care îl întreprinde. Însă revelația îi e brusc deranjată de niște oameni care vorbeau despre diverse, altceva decît gagicăreli sau ce discută el în restul anului. Decretează solemn: “nu era momentul!” și se revoltă cînd un alt mirean ignorat, ocolit de pogorîrea revelatoare ce îl afecta pe autor, anunță că au trecut șapte minute de la miezul nopții. Sigur, îi scapă că unul din decretele revelației creștinismului e să nu judeci pe alții și își face mult mai multe păcate prezentîndu-se prin gloată cu ditai revelația în el. El nu poate să Paște fericit, așa că paște nefericit în continuare.

A treia categorie e și cea mai vocală. Ăștia sunt zeloții de Paște la care nu a venit pseudo-revelația. Sunt ăia nervoși pe invers, pe care îi deranjează tot obiceiul și simt nevoia să reamintească că ei există în ciuda fericirii celor din jur. Așa că, pentru a-l cita pe Ovidiu, “Dacă de Crăciun avem colindători, de Paște avem cretini“. Dați click să-l vedeți pe Remus Cernea și prietenii cum remarcă că “Paștele ucide 3 milioane de miei. Sărbătoare sau măcel?”. Ei prețuiesc morala creștină doar atîta timp cît contrariază, că spălat pe creier fiind nu reușești să vezi mai departe.

Spectacolul nu ar fi final fără clerul BOR. Mai nou, aproape fiecare biserică mai măricică are sonorizare, și încep să o testeze pentru vîrful anual al creștinismului din timp. Să mai vorbim de sistemele de iluminat, plasmele scoase afară să vadă credinciosul minunea laiv?

Pînă una alta iubesc creștinismul românesc. În România biserica ne deranjează doar dacă vrem să ne arătăm deranjați, în rest putem să trăim în prostia sau intelighenția noastră nederanjați. Cred că e un creștinism model , cel care îți lasă loc să ai și revelația creștină în pace, dacă chiar îți vine, și chiar îți dorești să cugeți la ea. E un creștinism care poate fi pernicios, dacă asta ne dorim, poate da și oameni precum Nicolae Steinhardt sau (aud, dar nu știu) Arsenie Boca, dar poate da și decelerați precum Dan Puric (care avea vise cutremurătoare cu ceva preot), dovadă că solemnitatea excesivă și luatul prea tare în serios poate afecta profund intelectul. Valabil și la atei, și la creștini.

E bine.. Și acum, dacă tot a ieșit soarele, există și speranță în sufletele noastre pentru un 1 mai plin de mici. 1 Mai, sărbătoarea muncitorilor, masacrează vreo 500.000 de porci (dar ăștia sunt mai grași). Ăstora de ce nu le ia apărarea tovarășul Cernea?

Comments

Hristos a-nviat! Paște fericit! — 7 Comments

  1. ” imaginea unui mîntuitor care paște plin de fericire mă urmărește”

    Oficial nici măcar nu se numeşte sărbătoare de Paşte, ci de Paşti.

    Motiv pentru care Hristos a înviat şi destinatarul mesajului e cel îndemnat să pască, dat fiind că doctrina creştină spune că trebuie să fii o oaie din turmă.

    ” În România biserica ne deranjează doar dacă vrem să ne arătăm deranjați, în rest putem să trăim în prostia sau intelighenția noastră nederanjați”

    Asta până îi calci pe coadă. După aceea s-ar putea să zbori la puşcăria din Timişoara, vreo 4 ani şi jumătate.