ICR, HRP şi alte prescurtări

În ultima săptămînă a fost un adevărat spectacol Intact vs. Realitatea. Meci de box, cu knockout-uri, cu nebunii, cu atacuri la persoană, cu urină multă şi cu nervi mulţi.

Despre expoziţia de la New York: nu văd în ce fel reprezintă România şi cultura românească. Nu am înţeles nici care a fost tematica expoziţiei, nici care au fost criteriile de selecţie. Dar nimeni nu a fost interesat de lucrurile astea, era mai interesant că cineva bea chestiuni spurcate (deşi el argumentează că a fost ficţiune), sau că cineva a tras concluzia că noi ca popor am primit aceleaşi chestiuni spurcate de la alţii de-alungul istoriei.

Cîteva lucruri pe care le observ fără plăcere. Între Intact şi Realitatea e o rivalitate stupidă din punctul meu de vedere, în care vedetele Intact (Mircea Badea, Ciutacu, Gîdea) reuşesc întotdeauna să bată ca audienţă pe cei de la Realitatea. Nu mă interesează de ce, nici nu-mi pasă. Mă uit la emisiunea lui Badea dimineaţa, pe internet, pentru că mi se pare destul de amuzant şi inteligent. Urmăresc blogul lui Ciutacu, dar încep să mă întreb de ce, pentru că am început să văd acolo în ultima vreme tot felul de tîmpenii, una mai inutilă ca alta. Cu alte cuvinte, avem Intactul într-o urcare de audienţă dar declin de caracter, şi realitatea într-o zonă care mă interesează prea puţin pentru că nu-i urmăresc.

Chiar şi numai cu versiunea Intactului, însă, am ajuns la concluzia că felul în care e tratat Patapievici e exagerat. Că avem de-a face cu o execuţie publică, nu neapărat meritată, şi mai ales josnică. Incriminante sunt cîteva citate, care sunt într-adevăr groaznice, dar scoase din context. Iar contextul este (ei bine, da) România comunistă, a lui Iliescu, o Românie pe care aş fi condamnat-o probabil cu la fel de multă vehemenţă dacă nu aş fi avut 10 ani în 1990, ci ceva mai mulţi. Dacă aş fi înţeles altfel lucrurile.

Aşa că Badea, Ciutacu & Co. au luat poporul în gură, şi au început să fermenteze, gata să explodeze. Culmea este că citatele au fost acolo şi cînd Patapievici a fost numit în şefia ICR, şi tot timpul în cei 18 ani de la mai-iunie 1990. Dar, regretabil, Intacţii au acţionat securistic, atacînd un om în virtutea faptului că e acolo unde a fost pus de un om incomod lor (şi mie, nu-i bai).

Urăsc să fiu manipulat, fie şi într-o direcţie care îmi e favorabilă şi pe care vreau să o urmez.. Mi-au fost dragi oamenii de la Intact care făceau opoziţie, şi am fost de acord cu ei, şi chiar dacă voi continua să fiu de acord cu ei, asta nu înseamnă că mă raliez josniciilor pe care le pun în scenă.

Cît despre textele lui Patapievici, am citit Politice, cartea în care le spune, şi nu sunt cu nimic mai prejos decît lucrurile pe care le ziceţi şi voi, ceilalţi. Doar sunt spuse cu mai multă ură într-o ţară mai urîtă ca România de acum. Şi sunt lucruri pe care ni le repetăm zilnic, în altă formă, mai puţin ‘elevată’. Ciutacu a strîns o colecţie cu ele,

O regulă necesară unei judecăţi publice de această magnitude este punerea în context. Cînd prezinţi lucruri făcute la Revoluţie ca fiind făcute acum, greşeşti. Îmi pare rău, oameni buni, dar îl crucificaţi pe Patapievici degeaba. Cereţi demisia pentru alte motive, nu mai puneţi textele alea în faţă. Textele alea trebuie să vi le asumaţi pentru că aţi tăcut cînd a fost numit 🙂

Spor la martirizat oamenii marinarului.

Comments

ICR, HRP şi alte prescurtări — 5 Comments

  1. ROBERT HORVATH NEW YORK

    DEMNITATEA ROMANIEI
    Istorie cu jumatati de masura la ICR New York Stimate domnule editor Grigore L. CULIAN,
Ma numesc Robert Horvath, sunt de profesie cineast,
    [şi scrie o groază de porcării].

  2. EXPOZITIE ……… LA ICR NEW YORK

    LA BUCURESTI SE CUNOASTE FOARTE PUTIN DESPRE SCANDALUL ICR, NEW YORK.
    [iubim dreptul nostru la cenzură…]