Idei obsedante ale societății moderne: cursa spre pământ

Revine în discuțiile pe care le am problema calității. De ce lucrurile se fac prost, din ce în ce mai prost? De ce nu caută oamenii un echilibru între rapid și calitativ? Răspunsul, mereu, este „cursa spre pământ” sau „race to the bottom”.

De fapt, cursa asta e răspunsul pentru mult prea multe întrebări care tot vin în ultima vreme, de la „de ce trebuie să muncim cu limba scoasă pentru un viitor nesigur?” până la „de ce nu mai taie cuțitul de 3 lei pe care l-am cumpărat alaltăieri?”. Răspunsul nu e vânare de vânt ci această nebună cursă spre zero absolut.

Cum funcționează? Să zicem că sunt sunt o firmă care face șireturi. Le fac bune și trainice, firul împletit cum trebuie, la diverse lungimi, alea mai scurte sunt de 2 lei, cele mai lungi sunt 5 lei. De toate pentru toți. Și, să zicem, vine Abibas la mine și zice: „mă, îmi place ce faci aici, vreau 500.000 de perechi pe următorul an”. Faci prima tură de șireturi, și simți că ai un business bun – ai mai angajat patru oameni, lucrurile merg ca pe roate.

Anul următor vine Abibas la tine și zice; „știi, nu putem să luăm fără licitație, reguli corporatiste, etc. Am selectat un număr de posibil furnizori, tu ești unul din ei”. Te uiți la ce fac ceilalți și vezi că unii fac ceva similar cu ce faci tu, așa că scazi un pic din preț, că doar Abibas cumpără mult. Sigur, te bați în prețuri și ajungi să vinzi la jumătate – dar Abibas vrea 1 milion de perechi. Excelent, încă faci un mic profit, mic de tot, doar că oamenii îți sunt obosiți, îți clachează și jumătate îți pleacă. Aduci oameni noi, îi instruiești, mai aduci alți oameni și vezi că ești pe minus – așa că te grăbești cât de tare poți. Reușești să livrezi, e perfect, ești un pic pe minus dar ai terminat contractul, încă mai ai ceva de anul trecut, te descurci. Te pregătești pentru încă un an de contract cu Abibas.

Și atunci vezi că și alții fac ce faci tu la jumătate de preț. E firma lui Gonald Grump, un miliardar căruia nu-i pasă de bani, vrea doar contractul cu Abibas, pe următorii cinci ani, așa că un an-doi își permite să meargă pe pierdere. Scazi și tu prețul, câștigi contractul, și mai angajezi niște oameni, mai scazi un pic din calitate, ieși până la urmă la un zero, că e comanda și mai mare ca anul trecut.

Anul următor nu mai faci față – Grump pune un preț de nebătut, are tehnologie nouă și oameni în China pe care îi plătește mizerabil. Dai faliment. Ăsta e capitalismul, nu?

Doar că nu e în capitalism. Observă că aici nu am zis nimic despre capitalism, doar am dat un exemplu. Socialismul are aceeași problemă, pentru că socialismul/comunismul e capitalism în care statul deține tot capitalul – iar capitalismul nu e decât o serie de observații asupra mișcărilor de capital în sisteme economice cu indivizi (i)raționali1)de-aia vorbea Smith de „mâna invizibilă”, că observa fenomenul, nu-l controla nimeni.

Efectele cursei către pământ sunt exact cum vă așteptați – când două avioane se bat care să ajungă cel mai repede cât mai jos finalul nu are cum să fie altfel decât dezastruos. Problema cursei spre pământ este însă că e un proces care durează. Durează foarte mult, suficient de mult încât înrăutățirea situației să nu fie direct vizibilă. Degradarea vine gradual, nu e niciun șoc, niciun wake-up call. Doar, la un moment dat, o criză generalizată.

Și pentru mulți, cursa spre pământ e, la prima vedere, benefică. Pentru clienții Abibas în mod sigur e. Ei au șireturi ieftine, e ok. Pentru oamenii care lucrează pentru a face acele șireturi nu e prea grozav. Știți însă care e problema?

Problema e că clienții Abibas sunt și lucrători în firmele de făcut șireturi. În timp, cu valoarea salariilor redusă2)vorbesc de valoare, nu de remunerația nominală lucrătorii nu o să-și mai permită să își cumpere Abibas. Pe termen lung nu au cum să funcționeze lucrurile astea. Și totuși funcționează. Mai un faliment de firmă de șireturi aici, un faliment al lui Abibas mai jos de-a lungul liniei, lucrurile sunt ok. Când o să vină Puna cu varianta cu scai, Abibas nu mai are ce face și închide prăvălia. Nici Grump nu mai profită, toată lumea pierde pe termen lung.

Sigur, capitaliștii din voi o să sară, să zică că e loc de inovație, că oamenii trebuie să devină mai productivi. Doar că știți care e problema? Pe termen lung oamenii, indivizii, nu mai pot fi la fel de productivi, că îmbătrânesc. „Se strică” și nu mai are cine să-i repare, că medicamentele sunt lungite cu apă ca să se ajungă la toți, că cineva în industria medicamentelor aleargă și el către pământ. Sigur, rezistă corporațiile. că înlocuiești angajații cu unii mai noi, și dau productivitate mai mare la început, până când îi epuizezi și pe ăștia.

Se poate ieși din ciclul ăsta de zburat razant cu pământul. Trebuie doar să te oprești, și să te uiți în altă parte. Să țintești spre alt obiectiv. De fiecare dată când începi cursa asta spre pământ mai bine te oprești de la început – tot ce faci e să produci durere în jur și să te consumi până la ultimă fărâmă de viață.

Dar știm să recunoaștem în jurul nostru „the race to the bottom”? Eu încep să o văd peste tot – și mă întreb dacă nu e mai simplu să ne retragem în munți, la mânăstire. Din fericire, nu toată lumea aleargă în stilul ăsta, pentru că știu că unele lucruri trebuie făcute bine, nu repede, nu ieftin. Dar chiar și-așa, viitorul e sumbru.

Probabil e ceva desen socialist, da' cui îi mai pasă?

Probabil e ceva desen socialist, da’ cui îi mai pasă?

NOTES   [ + ]

1. de-aia vorbea Smith de „mâna invizibilă”, că observa fenomenul, nu-l controla nimeni
2. vorbesc de valoare, nu de remunerația nominală

Comments

Idei obsedante ale societății moderne: cursa spre pământ — 9 Comments

  1. Cel puțin în IT, numărul de firme care au intrat în această buclă este extrem de mare.
    Fiecare din noi cred că poate să facă ceva pentru a avea grijă că nu lucrează într-un mediu de acest gen.

  2. Dacă Abibas caută doar preț mic atunci Abibas o să dea foarte curând în probleme de calitate și o sa piardă clienți și renume dar de obicei investitorilor nu le pasă. Ăsta e visul american, deschizi o firmă, calci pe cadavre, faci profit și după mine potopul. Ceea ce merge sau cel puțin a mers cât timp infuzia de sânge proaspăt care să muncească pe nimic a rămas constantă (mai ales când educația internă de masă e mediocră față de celelalte economii). Mai adăugăm intimidare și petro-dolarul și banii ăia făcuți de investitori călcând pe cadavre își păstrează valoarea astfel încât generații întregi ajung să creadă că e ceva normal.

    Într-un sistem normal cu cauze și efect pe termen lung, bazat în principal pe muncă, competență și mai ales grijă la educația noilor generații cum ar fi modelul german (și european mai mult sau mai puțin), filozofia e alta și rezultatele sunt altele. Vezi aici pentru detalii https://en.wikipedia.org/wiki/Mittelstand.

    Da, e o dilemă mare ce te faci oamenii și meseriile care devin redundante. Dar nimeni pe planeta asta nu are dreptul să oprească inovația (manifestată aici prin preț mai mic derivat din eficiență mai mare) din simplul motiv că noi suntem aici așa cum suntem pentru că sute de generații au sfârșit prin a deveni redundante. Altfel ne-am fi vândut și acum primul născut pentru un topor de silex și o piele de mamut.

    Soluția este ca întotdeauna educația. Dar din aia reală, ancorată în prezent cu un ochi în viitor și unul în trecut. Nu vorbe goale de la niște incompetenți inamovibil care își zic pompos dascăli. Dacă oamenii nu pricep că trebuie permanent să evolueze, că dacă înveți o meserie la 18 nu ai nici o garanție că nu o să mori de foame la 60 și că dacă se cred singuri pe planetă și vor doar bani fără responsabilitate, nu o să rezolve nimic.

  3. Acum o lună a apărut Mafia 3 şi pe PC jocul era limitat la 30 de fps, grafica cam lăsa de dorit pentru câte resurse cerea, iar scenariul a dezămăcit fanii primelor două părţi. Cineva zise că de vină sunt precomenzile: dai bani pe un joc nelansat şi dezvoltatorii nu-şi mai bat capul să corecteze bug-urile vizibile.

    Din podcast ştiu că ai făcut precomandă la Civilization VI, apoi pe blog ai scris că e nu prea.

    Crezi că precomenzile distrug calitatea jocurilor sau nu?

    • Eu, unul, personal nu cred ca asta distruge calitatea jocurilor. Dar cred inversul: daca scade numarul precomenzilor va scadea numarul jocurilor slabe/cu probleme la lansare.

Comentariul tău