Identitatea bloggerilor – Detective Deepshit is on the case

Nu sunt mare cititor de bloguri. Nu prea am vreme, nici să scriu, nici să citesc, şi dacă aş avea vreme sau inspiraţie să scriu (altceva decît fragmente de 20-30 de rînduri) aş scrie altceva. În orice caz, observ că devin un blogger. Îmi pun cîteva însemnări pe net, care au cititori, puţini dar buni, sunt în prima pagină din google dacă vei căuta după “Dan Bursuc” şi nu ştiu nici o cale de a mă sustrage acelei poziţii.

Cei mai mulţi dintre cei ce citesc ce scriu eu mă cunosc. Cei ce mă citesc ştiu despre cine e vorba, nu sunt sursă de informaţii, de umor urban sau de orice altceva, însemnările mele sunt oglinda a ceea ce gîndesc, combinate cu multă, multă plictiseală, sau motivate de un eveniment sau o conexiune făcută cîndva. Şi mai ales, postările mele sunt de fapt exerciţii de scriere… să nu uit că mai ştiu şi să scriu… pînă la următoarele momente de inspiraţie.

Cum ziceam, cei care mă citesc în general ştiu cine sunt, cum arăt şi de ce. Sunt sigur că acelaşi lucru se putea spune şi despre ‘marii bloggeri’ de azi la un moment dat… Acum însă bloggerii nu mai doresc să fie cunoscuţi. Pentru că în spatele numelor şi opiniilor supărate stau nişte oameni simpli şi extrem de banali, lipsiţi de originalitate.

Cine este în spatele blogului ‘grigore.org’? se întreabă lumea. Sau în spatele lui… în spatele lui… Dar chiar contează? Acum serios. Dacă “Senil Senilovici” e în spatele lui X.blog este vreo diferenţă?

Fiecare blog e un personaj. Că are legătură sau nu cu o persoană reală… cu ce vă deranjează lucrul ăsta? Chiar trebuie să ştim ‘care al cui e’? Întîmplător, eu construiesc pe Dorin Lazăr, adică pe mine însumi. Poate alţii nu fac asta… Poate nu există nici un grigore, gigel, sau nici o eloa urîtoare de bărbaţi. Dar sunt nişte personaje – sunteţi liberi să le observaţi să le criticaţi, să le ajutaţi să crească sau nu. Iubiţi personajul. Sau nu. Vă exprimaţi părerea sau nu. vă legaţi personajul de al celorlalţi… sau nu.

Dar nu vă mai interesaţi atîta care e care. Un nume din spate nu ar face nici o diferenţă. Pînă la urmă doar biografii autorilor trebuie să ştie.

Comments

Identitatea bloggerilor – Detective Deepshit is on the case — 2 Comments

  1. Interesant. Nu blog post-ul tău, ci cumva succesiunea de evenimente de după ce am citit ce ai scris.

    Probabil eu sunt unul dintre aceia care îţi scanează blogu (cu Google Reader), din simplul motiv că vreau să ştiu ce mai face prietenul meu. Eu văd blogu ca un fel de substiuent al emailului trimis la o listă de prieteni atunci când eşti plecat.

    Oricum, am citit ce ai scris şi apoi am văzut un nume pe pagina ta. “Marian Coman: Viaţa mea, poveştile mele.” Şi ca niciodată intrigat de nume, având în vedere şi mesajul tău, urmez legătura.

    Acum vreau să zic că nu ma interesează să ştiu cine e presupusul Marian Coman, dar după ce am petrecut 5min. pe blogul lui şi am citit, ce mă intrigă este “de ce a ales Dorin să îmi arate blogul lui Marian Coman?”.

    Oricum, complet dezamăgit de cele 5min petrecute pe acel blog. Într-un mod foarte ciudat, îmi aduce aminte de România şi de motivele pentru care n-aş reveni în ţară cu drag. Într-un fel toate [motivele] prezente în aerul şi cultura bucureşteană.

    Astăzi România mă întristează. Mâine poate îmi trece, şi nu mă gândesc decât că am marele avantaj să nu fiu acolo şi deci mâine să îmi poată trece.

    If it makes sense.

  2. Hmm… Marian Coman e un scriitor foarte talentat. Blogul lui însă nu seamănă cu scriitura lui, care sunt două lucruri diferite.
    România te întristează? Nu ştiu, poate că şi pe mine, dar în nici un caz nu o prea arăt. Pe mine nu mă întristează România, ci TOT. Dar aici e o altă poveste, pentru un alt număr.
    De ce am ales să-ţi arăt blogul lui Marian Coman? Nu ştiu… nu ştiu dacă am ales să ţi-l arăt, sau ai ales tu să-l vezi.