iFUD există, și de ce mă sperie la culme

Și ar trebui să vă sperie pe toți. Pentru că FUD, cele trei inițiale făcute strategie de marketing de cei de la Microsoft în anii 1990-2000 (și de IBM înaintea lor), există acum într-o variantă mult, mult mai perversă.

O scurtă introducere: de prin 1996 pînă la începutul anilor 2000 Microsoft nu prea avea rival. Distribuitorii de UNIX-uri plonjau înspre suicid, Apple primea cecuri de la Bill Gates care vroia să le spună băieților care îl stresau cu monopolul că uite, există și un alt vendor. Microsoft erea invincibil. Microsoft era rege.

MicrosoftCommunismNumai că o mișcare cu iz anarhist începea deja să acapareze din ce în ce mai mulți adepți. Un sistem alternativ construit din surse disponibile pe internet, la care contribuiau mii de programatori din diverse motive, fără să ceară bani pe contribuțiile lor. Evident, voi știți acum povestea: sistemul e GNU/Linux, în diversele forme îmbrățișate. Într-un celebru mail devenit mai apoi ‘the Halloween documents‘, Bill Gates explica faptul că nu prea îi place de ăștia cu Open Source Software. Și cam ce anume trebuie făcut pentru a-i eradica, pentru a păstra supremația. Și nu o să vorbesc de toate aspectele tehnice, poate plictisitoare pe alocuri. O să vorbesc despre strategia de marketing numită FUD.

Fear, Uncertainty, Doubt este strategia pe care au ales-o. Nu e întîmplător faptul că pagina de Wikipedia unde se descrie strategia e dedicată în mare majoritate lui Microsoft; dar la fel de important e să știți că primul mare exemplu contemporan de FUD nu e Microsoft, ci IBM. O să revin. Însă mai important e de înțeles felul cum s-a folosit această strategie. Fear, uncertainty and doubt sunt trei sentimente pe care tu, ca vînzător, le cauți la clienții tăi. Ei nu vor veni la tine pentru că vor neapărat produsul pe care îl vinzi tu și care e mai slab calitativ (Windows, pînă la Windows XP, nu avea nimic bun cu excepția DirectX). Ei vor veni pentru că le va fi teamă să se atingă de produsul concurenței, din varii motive. Fie pentru că tu ești prea mare și o să-i dai în judecată, iar clienților le e teamă că nu vor face față unui proce, nu ești sigur că produsul celălalt îți poate acoperi toate nevoile (de ce credeți că Word are atîtea feature-uri?) și nu ai încredere că cei din concurență vor putea să-ți rezolve problemele.

Prin 2000 Microsoft devenise cea mai bogată companie din toate timpurile, iar Bill Gates de departe cel mai bogat om din lume. Nu e deloc întîmplător că toată lumea fugea la Microsoft în ciuda eșecurilor repetate ale MS de a livra un produs decent ca și calitate. FUD a fost o tactică parșivă dar cîștigătoare pe termen scurt și mediu.

Pe vremea aceea Apple mai exista doar pentru că Jobs ciugulea ocazional de la Microsoft cîte-o chestie. Microsoft a menținut o versiune de Office pentru Mac, dar Apple nu reușea decît să vîndă o chestie cu un preț umflat și calitate slabă către publicul ignorant (i.e. cei care lucrau în multimedia).

În 2001 Steve Jobs are cea mai tare idee din univers. Să facă un MP3 player, cel mai tare lucru din univers! Nimeni pînă atunci nu se mai gîndise la ideea de a copia NOMAD, HanGo sau Archos Jukebox. Steve Jobs însă a fost acolo și a prins momentul. Și a lansat un player de 5GB, mai slab decît Archos Jukebox, dar a făcut-o frumos și spectaculos. It’s magical! It’s made from stuff shat by leprechauns! Nu e primul lucru pe care îl fura Jobs – în fond, într-o discuție cu Gates se lăudau că au intrat în casă la Xerox și au furat tot ce s-a putut.

Însă jurnaliștii de tehnologie de atunci, niște needucați proști și ignoranți ca ai noștri de acum, au mîncat iPod pe pîine. Deodată, totul era numai iPod. Ți-ai luat iPod? De care, iRiver sau Sony?

Sigur, geniul Steve Jobs nu s-a oprit acolo. El a inventat cel mai tare magazin online, necesar pentru a-ți juca jocurile… Ăăăă, nu, el a inventat la indigo iTunes, cel mai inovativ cel mai cel mai cel magazin dintre toate – un fel de Amazon (wink wink) pentru piese muzicale. Deja jurnaliștii nu mai puteau. Invitați la masa cea mare, s-au prins că ceea ce trebuia e doar să te uiți la cele două keynotes pe care le are Jobs pe an.

Însă genialul Jobs nu s-a oprit aici. Și a inventat touch screen-ul, ideea de telefon inteligent și a lansat PalmOS. Ah, nu. iOS, PalmOS-ul doar l-a copiat la greu. E evident însă că iPhone-ul și apoi iPad-ul (vai, cine s-ar fi gîndit la un telefon mai mare, poate TOATĂ LUMEA?) sunt furate după concepte anterioare.

Și lucrul ăsta e natural. Software-ul, conceptual, crește iterativ. Softul în anii ’70 arăta altfel, în anii ’80 altfel, în anii ’90 altfel, dar fiecare iterație arăta un pic mai bine ca cea dinainte. Dar CA cea dinainte. iPhone nu a fost nimic revoluționar cu excepția Marketing-ului. Și acolo a crescut religia omului care a patentat o literă din alfabet (I’m not kidding).

Pînă atunci, regele departamentului de marketing era și a fost multă vreme după iPhone Blackberry. Blackberry lucra excelent cu Outlook-ul – și era foarte work oriented. Avea și ceva joculețe, dar important era cum puteai să rezolvi treaba ta, ca businessman dinamic. Baterie care să țină, push mail, conectivitate, lucruri la care iPhone-ul a fost un performer foarte slab ceva vreme (voi sunteți prea tineri, nu țineți minte).

Cum a reușit Jobs să îi convingă pe oamenii de marketing să renunțe la telefonul care rezista cîteva zile în șir, și să meargă pe un telefon care trebuia încărcat de două ori pe zi? (serios, iPhone pentru business era o glumă). Păi simplu: nici nu a reușit. De fapt, el a vîndut la hipsteri care pe-atunci erau neglijați în Converșii lor și ăia s-au dus să se angajeze ca Assistent managers și alte glume de-astea; de unde și-au convins șefii să încerce. Cei care conduceau afacerile acum 7-8 ani nu au fost convinși de Jobs să folosească un sistem care nu funcționa prea bine, ci de cei din jurul lor. Ask them.

Bun. iFUD. Care e legătura, Dorin? Iar ai turnat vitriolul contra lui Jobs și contra lui Apple? Hai să reluăm tema, pentru că scurta incursiune în trecutul de hoți a lui Apple ne-a dat impresia că că nu are nici o legătură.

În 1984, Jobs cumpără un minut de publicitate la Superbowl. Punea acolo un filmuleț semnat Ridley Scott, intitulat ‘1984’ – și cei mai mulți dintre voi îl cunoașteți, dar s-ar putea să nu știți că inamicul, Big Brother de-acolo era IBM. Ziceam că o să revenim la tema respectivă – IBM au fost primii mari promotori ai FUD-ului, și copiii lui cei mai urîți, Microsoft și Apple, au perfectat tehnica. În 1980 să cumperi de la altcineva decît de la IBM devenise o greșeală. Deși overpriced, IBM se impuseseră ca alegerea sigură. Așa cum se întîmpla în anii ’90 și 2000 cu Microsoft și în 2010+ cu Apple, un manager nu putea să greșească dacă alegea produse IBM.

Microsoft a înțeles tehnica și a aplicat-o ca atare. Însă Apple, fără un produs (să fim serioși, Apple a făcut întotdeauna soft destul de slab), nu putea să aplice FUD. Așa că au transformat FUD într-un anti-curent; ei sunt pentru cei speciali, deosebiți, cei care gîndesc pentru sine. Și pentru asta și-au antrenat publicul ani de-a rîndul. Justificarea prețului exagerat? Ei luptă contra banalului, ei sunt deosebiți. Justificarea calității slabe?

Și aici vine partea care mă sperie. “Repetă o minciună la infinit și ea va deveni un adevăr”. Poate a zis-o Mao Zedong, dar Steve Jobs a adus-o în cea mai mare campanie de brainwashing din istorie: i-a convins pe toți că de fapt e maximul de calitate pe care îl pot obține. Sigur, din punct de vedere hardware au făcut cît de mult au putut – Apple n-ar fi avut nici o șansă dacă nu ar fi avut și ingineri pricepuți. Însă a fost mai mereu un produs mediocru, vîndut mereu la suprapreț, perceput mereu ca ‘top of the line’.

Microsoft a luat FUD și a făcut un FUD mai bun – Apple a luat FUD și a făcut un iFUD – la maximul iFUD-ului Apple ajunsese să fie cea mai valoroasă companie din lume, mai valoroasă decît Microsoft și IBM la vîrful lor.

Cum arată FUD-ul Apple? E simplu: s-a păstrat în primul rînd F-ul. Teama există: au dat în judecată pe Samsung pentru forma dreptunghiulară a tabletelor, un patent mai idiot decît cel de dublu-click al lui Microsoft. E aproape imposibil să faci un sistem de operare pentru un telefon mobil sau o tabletă: Apple au împînzit cu teamă și un miliard de patente software zona.

Uncertainty? Doubt? La fel, nu e nimic schimbat. Apple doar a dus treaba asta mai departe – știe cum să manevreze online-ul, cum să spele pe creier și să îndoctrineze pseudogeeks care să le dea o oarecare autoritate. Apple are mii de Florian Mülleri pe care nici măcar nu are nevoie să-i plătească.

Și pentru asta vine i-ul din iFUD. Această spălare pe creier, această hărțuire repetată a mediului online. Acea minciună repetată la infinit care devine adevăr. De curînd, de exemplu, discutam cu un june prim pe Twitter și îmi spunea că într-adevăr, Android e mult în urma lui iOS pentru că emulatorul pornește mai lent decît simulatorul iOS. E bun, dar de cînd e asta o problemă?

Tactica o recunosc, e tristă și frustrantă. E frustrantă pentru că așa cum în anii 2000 era plin de Microsofties spălați pe creier care veneau la fiecare pas să-ți amintească că tu îi urăști pe ei, și ei sunt ăia maturi. Tu de ce ești agresiv, cum de îndrăznești să alegi altceva decît Microsoft? La fel și ăștia cu Apple.

iFUD mă sperie de nu știu ce e cu mine. Mă sperie nu pentru cantitatea de bani aruncată de Apple în marketing, ci pentru cantitatea mare de oameni care sar în vagonul Apple fără să aibă nici un interes financiar sau de altă natură; mai mult, se alătură unui curent care le e dăunător. Spălarea voluntară de creier, asta mă sperie.

Așa că nu mă deranjează articolele de genul Why Android First is a Myth. Ele fac parte din arsenalul FUD clasic. Ce mă deranjează, este însă e promovarea acestui tip absolut venal de ‘technology business geek’, pe care îl vreau eliminat din viața noastră a tuturor cît mai repede. Știți voi, omul de care toată lumea zice că e un programator genial dar el tot ce a făcut a fost să învîrtă niște bani de colo colo și să-l citeze pe Steve Jobs mult. Oameni care nu produc nimic, în realitate. Oameni care amestecă argumente tehnologice false (servite de către o companie plătitoare) cu argumente economice. Ca fiecare programator mediocru de Win32 API care a adoptat COM în masă și a devenit Project Manager și apoi middle manager, și care spunea cum Linux e o prostie (Linux e acum cel mai răspîndit sistem de operare din lume).

Oameni buni, lăudați marketing-ul Apple cît vreți, sunteți liberi să o faceți. Nu-mi mai vorbiți însă despre avansul tehnologic extraordinar al lui Apple – pentru că o să vă spun cine le-a făcut și le produce ecranul Retina (LG și Samsung). Apple e un bun vînzător, și tehnic niște mediocri cu foarte mulți bani acum. De ce credeți că le-a luat pînă în 2007 să vină cu iPhone-ul, dacă în 2001 știau deja cum să facă cea mai tare copie de Jukebox? Pentru că nu aveau suficient de mulți bani. Între timp au făcut.

Și mi-e milă de oamenii normali care au căzut pradă iFUD-ului. Unii se trezesc încet încet, mai gustă un HTC One, mai un Lumia, și văd că stai! Lucrurile pot fi mult mai beton. Ia uite ce face Google din Android, ia uite ce chestii mișto are Microsoft. Și atunci încep să se mai așeze lucrurile. Pentru că au cam rămas și Apple fără gaz, nu mai au de la cine să fure. Deși mai au vreo cîteva feature-uri din Android… ar mai fi ceva de inventat.

Între timp, Apple a făcut greșeala pe care Microsoft a făcut-o încă din anii ’90. Halloween documents o arată – fă să fie totul imposibil fără Microsoft. Apple a încercat același lucru. Acum sunt singurii penibili din lume care își fac cablurile lor speciale cu conectori stupizi (mult sub ceea ce oferă USB3, de exemplu). Sigur, proștii plătesc, dar cît o să plătească? La un moment dat și ei se întreabă dacă nu cumva e exagerat să își schimbe cablurile o dată la 2-3 ani; la fel și device-urile. Anul acesta oricum Apple a arătat că e supra-evaluată, și a mai scăzut. Și cantitatea de iFUD pe care o tot aruncă în mișcare nu prea mai ține. Nu prea mai pune lumea botul. Sigur, o să mai inspire încă vreo 2-3 Jobs wannabees. Dar Apple se sparge odată cu balonul Social Media.

Și, precum Microsoft, o să devină o companie care se luptă pentru ciolan. O să mai aibă following-ul acela de oameni spălați pe creier; în fond, lucrurile s-au schimbat, ei au devenit Big Brother-ul din reclama lor din 1984. Mai insidioși, totuși, pentru că acum vedem și ce visează sclavii din reclamă. Visează produse albe, magice.

iFUD e un lucru cît se poate de real, și mă sperie. Din fericire, e pe la sfîrșit curentul.

PS: Cînd a apărut noul iPhone (nu mai știu, 5? 5 și-un sfert?) un coleg a exclamat extaziat: “Ah, fingerprint sensor! Gamechanger!”. L-am liniștit, amintindu-i că HP-urile pe care le avem noi la muncă aveau toate senzor de amprentă, și nu îl foloseam din același motiv din care nu aș folos nici pe un mobil care are așa ceva: e unreliable. Apropos, că mi-am amintit. Cîți din utilizatorii de iPhone folosesc Siri? Cîți dintre ei vorbesc cu accent? 😀 Mă rog. Siri a fost și el “magical”. La fel și senzorul de amprentă.

Bine băieți, vă dați mari că ați făcut și voi ceva invenție. Bravo. Au mai fost sute înaintea voastră, așa că ciocul mic, și joc de glezne. Mă, ar trebui să-l trimitem pe Hrebe la Apple să-i învețe să le mai tacă gura…

Hai să ne amuzăm:

Comments

iFUD există, și de ce mă sperie la culme — 15 Comments

  1. You’re missing the point. Articolul citat si de la care (cred ca) te-ai infierbantat nici pe departe nu propovaduieste faptul ca Apple este mai avansat dpdv tehnologic ci doar ca e 2-3 ori mai scump sa dezvolti pentru Android decat pentru iOS.

    Si, btw, apropo de istorie, in orice domeniu, nu conteaza cine a avut ideea primul ci cine a implementat-o cu succes (adica a avut tractiune) si a facut bani din ea. In rest, ai si multe puncte valide si multe presupuneri lipsite de fundament. 🙂 Dar e mult prea mult de discutat doar intr-un comentariu.

    • FUD Microsoft spunea la fel, că e (cel puțin) de 2-3 ori mai scump să-ți dezvolți aplicațiile în Linux, inclusiv pe server. Și în momentul în care spui ceea ce ai și citat tu, că se datorează unor “less sophisticated tools, generally more cumbersome APIs, fewer exposed advanced features, enormous QA issues brought on by fragmentation” – argumentul ăsta e destul de tehnic. Și e fals, și costurile de dezvoltare sunt de fapt mult mai mici. Treaba cu costurile: iFUD toată ziua.

      Cine a implementat-o cu succes, adevărat. Ăsta e motivul pentru care Apple a avut succes, și recunosc lucrul ăsta (deși mă jur că nu meritau podiumul pentru iPod, și nici pentru iPhone). Apreciez marketingul lor, a fost foarte eficient. E fantastic că încă reușesc să vîndă tablă ieftină pe post de carcasă de telefon high-quality.

      Esența însă e că din cei care aruncau cu ciocanul, fanii Apple au devenit cei care stau hipnotizați de vocea răposatului Jobs. Faster zombies, that’s all.

  2. au apus vremurile in care tehnologia era o necesitate. mai nou totul e pe principiul modei. candva, foloseam calculatoarele exclusiv pentru lucruri cu adevarat utile, acum proportia s-a schimbat dramatic.
    si, ca in moda, e usor sa prostesti omul. e suficient sa apara un nou produs, un nou trend, o noua aberatie si zombalaii aia de care zici sunt gata de actiune.
    eu refuz sa cred ca omenirea are nevoie de ifoane pentru progres. cu toate acestea, o cantitate enorma de energie, efort, bani, timp pretios etc. sunt puse la treaba pentru acest “fenomen”.
    e mai degraba o evolutie darwinista. trial and error, selectie naturala. n-avem nevoie de ele si totusi le facem din inertie. mecanismele care initiaza aceste fenomene sunt prea gigantice si complexe sa poata fi oprite. dar cum orice lucru in Univers are un sfarsit, la un moment dat se vor termina si porcariile astea. dar o sa apara altele…

    • Chiar dacă merge într-o direcție care nu ne place omenirea tinde să o ducă chiar bine. Nu m-aș teme foarte tare pentru ea – o să fie mai puternică oricum.

      Și smartphone-urile o să treacă, cu bune și cu rele, și o să fie parte din viața noastră într-un fel sau altul. Dar pînă atunci aș prefera să văd mai puține creiere arse de modă, cum bine observi.

    • nu sunt atat de pesimist precum par.
      in rest, unele produse au fost gandite sa arda creiere. sa nu crezi ca in ziua de azi se mai gandeste cineva prea mult la utilitate. daca profitul e maxim, nimic nu mai conteaza.

    • Concepute să ardă creiere? Nu prea cred; însă concepute pentru consum? Da. Concepute pentru consum într-un mod insidios, pervers, agresiv? Sigur. Dar nu aș exagera în direcția asta.

    • si crezi ca (virgula) consumerismul nu e un mecanism care arde creiere? lumea e deraiata de la esential in mod voit, agresiv etc. poate ca exagerez, dar nu fac altceva decat sa ma uit in jur si sa constat. dar lucrurile se vor schimba, in general gigantii cad sub propria greutate si dispar sau se reinventeaza.

    • Consumerismul e un efect, la fel ca arsul de creiere. Și nu, nu arde creiere, e în sincron cu felul în care e construită ființa umană.

  3. Cît timp am citit articolul ăsta, a apărut un nou model iPhone. Care cică-i cel mai cel în domeniu. Cînd am aflat, am făcut ceea ce trebuia făcut: mi-am căutat un HTC.

  4. “Ca fiecare programator mediocru de Win32 API care a adoptat COM în masă și a devenit Project Manager și apoi middle manager, și care spunea cum Linux e o prostie.”
    Coooool ! 🙂 😀