Încă câteva idei despre Silicon Valley-ul de România

A apărut un articol despre Silicon Valley de România. Era și timpul, pentru că discuțiile despre “miracolul tehnologic de la Cluj” sunt mereu pline de emfază și vorbă goală de marketing. De fiecare dată când discut despre Silicon Valley de România întreb: “zi-mi un produs făcut la Cluj”. Singurul pe care pot să-l iau cât de cât în serios e Zonga de la Trilulilu. Sunt sigur că voi aveți un produs favorit, altul decât mine, doar că eu nu știu niciun alt brand de Cluj. Până și brașovenii de la Allview sunt mai cunoscuți decât produsele de la Cluj în România.

De ce? Încearcă multă lume explicații, dar prea puțini înțeleg foarte bine ce se întâmplă în IT. Așa că mai pun și eu pe masă câteva argumente.

Oamenii buni care lucrează în IT nu prea au vreme să și gândească. În general își pierd vremea cu mărunțișuri populare (framework-uri, web, prostii d-astea), preocupați de a livra la timp ce li se cere, și cel mai des sunt dezavantajați de modul de lucru din IT, un domeniu care peste tot se mută dintr-o zonă creativă într-o zonă industrială. Poate acum zece ani lucrurile ar fi fost diferite – creativitatea ar fi fost acceptată și dinspre oamenii tehnici. Acum e un lucru periculos să îi lași pe ăia mici să gândească. Industria în sine se osifică, oamenii sunt mai puternic controlați pentru a produce mai puțin decât o făceau înainte. Lucrurile nu stau deloc bine. Uitați-vă la poveștile de succes recente, și o să vedeți din ce în ce mai puțini IT-iști care reușesc să facă business-uri mari. Nu are nicio legătură cu România.

Dacă e să vorbim, totuși, de România, ar trebui să vorbim de costul eșecului. E aproape imposibil să încerci ceva în România fără să-ți periclitezi integritatea fizică. Un eșec în România, însoțit eventual de probleme medicale (stress, burnout, etc.), poate fi fatal la propriu. Iar în zona creativă, 90% din startup-uri eșuează, și asta în locurile care favorizează startup-urile. Posibilitatea eșecului este din punctul meu de vedere motivul numărul 1 pentru care românii nu încearcă să fie creativi. În articol, un român, ca toți românii care cred că au reușit să facă o treabă, le dă peste nas celorlalți numindu-i “risk averse”. Aș vrea să spun ceva despre un angajat la un site de jocuri de noroc făcut de o firmă înregistrată în Malta, dar cred că aș prefera să îi las pe procurori să se pronunțe.

O problemă majoră a IT-ului românesc este că românii nu cumpără. Câți aveți ceasul Vector? Exact. Dacă vrei să vinzi ceva o vei face în Europa, poate chiar și în State. Și atunci, de ce să-ți ții startup-ul creativ în România? România nu mai e de multă vreme un loc ieftin pentru dezvoltarea de software, și a-ți ține business-ul creativ în România când tu vinzi în străinătate e suicid – oamenii nu au cum să fie conectați la piața respectivă, așa că mai bine iei la suprapreț niște nemți lipsiți de imaginație dar care îți înțeleg piața locală decât niște români plini de imaginație dar care nu au ieșit din România. Costul circulației ideilor din România în Europa și înapoi e enorm. Nu e doar costul de transport, ci și diferența de mentalitate.

Nu spun că nu ar exista oameni creativi buni în România. Doar că ei nu sunt lăsați să creeze, sunt prost plătiți și storși de vlagă, și odată cu osificarea industriei IT șansa de promovare a lor a căzut vertiginos. Însă să te uiți doar înspre România e ignorant – dacă te uiți acum înspre Silicon Valley-ul din State o să vezi că și ei au o criză de creativitate mult mai mare decât criza din România. De ce zic că e mult mai mare? Pentru că nu mai există nicio idee nouă de ceva vreme încoace și, spre deosebire de România, acolo sunt banii ăia mulți, care ar putea să crească orice idee la rangul de succes. Nu prea ai de unde, și explicația e, iarăși, simplă.

Lumea s-a obișnuit că în IT totul se face cu talpa pe accelerație, și e un sentiment nou să ajungi în punctul de unde fizic nu mai ai cum să accelerezi. Legea lui Moore a încetat să funcționeze, s-au terminat câteva din pârghiile pe care le aveau oamenii pentru “creativitate” (mai mic, mai mult, mai rapid). Ajungem la niște limite fizice, de unde trebuie să schimbăm felul în care facem lucrurile – ori asta nu se mai poate face într-un garaj, ci numai în super-laboratoare, cu miliarde de dolari investiție.

Oricum, bula recent formată în zona de social-media e pe cale să se spargă, sau, bine, să se dezumfle, și nu văd nimic să-i ia locul. Inovația trebuie să aibă loc în altă zonă, și nu văd pe nimeni care să conducă, deocamdată, drumul în altă direcție. Poate Musk. Poate.

bubble-pop


Comentariul tău