Am început trial-ul de la Google Play Music ca să nu fiți voi nevoiți să o faceți

Am auzit că așa se scriu titlurile de articole sau recenziile de carte mai nou. Se presupune că eu mă scobor în noroiul Internetului pentru ca mneata, drag cititor, să profiți de pe urma tragicului meu sacrificiu. “Am mâncat caviar pentru ca tu să poți să-ți savurezi micul de 1 mai crezând că mănânci ceva bun” ar putea foarte bine să fie titlul ăsta.

Enfin, să ne întoarcem la obiectul fericirii de care vorbeam în titlu. Google Play Music. Mi-am pus de multe ori întrebarea dacă merită, mai ales de când au intrat oficial, însă nu am încercat deloc să-i folosesc, mai ales că mi-e neclar ce poți să faci cu și fără abonamentul respectiv. Abonamentul e de 29 de lei pe lună, o sumă fixă decentă, chiar dacă e cu vreo 10 lei peste cât plătesc pentru Zonga. Dar fie, pentru 120 de lei în plus pe an, să vedem ce anume oferă Google Play.

În primul rând catalogul muzical e foarte apropiat de catalogul muzical pe care îl are Zonga sau Deezer, cu excepția manelei favorite a lui Efu, Amar sin ser amada. Nu chiar, de fapt Google Play are mai multe chestii în plus, inclusiv cele 100 de albume Depeche Mode:

AlbumeDepecheMode

Când am început să utilizez Zonga, baza lor de date arăta la fel. Printre sugestiile pe care le-am făcut atunci a fost și să se spargă catalogul în albume, single-uri și compilații, și au făcut-o, chiar dacă e stângace încă sortarea, tot sunt șanse mai mari să găsești catalogul mai bine organizat. Dar de la Google te aștepți la mai multe1)și ăsta e unul din subiectele pe care o să le abordez în articolul meu viitor despre ITSimplified mai ales pentru că în momentul în care cauți pe Google Depeche Mode ai o bandă cu toate albumele lor.

DepecheModeAlbumeGoogle

Cu alte cuvinte, ce a făcut Google e să ia catalogul pe care îl pun la dispoziție casele de discuri, și să îl toarne acolo dezorganizat. E ok, se poate trăi cu treburile astea, dar e o dovadă că nu primești prea mult pentru banii pe care îi dai.

Partea bună e că pe lângă materialele ‘de streaming’ pe care le primește toată lumea de la casele de discuri poți să-ți achiziționezi muzică, inclusiv albumul Thaliei cu Amar sin ser amada, ca să-l bucurăm pe Efu. Au și chestiile mai obscure, precum finlandeza mea favorită. Piesele sunt în general la 0.99, 1.99 (RON) și chiar 3.49 pentru manelele mai noi. Sunt niște prețuri decente, mai ales când compari cu iTunes2)iTunes au acel magazin cretin în care nici nu poți să cauți dacă nu îți faci cont la ei. Bravo iTunes. De asemenea, au nevoie de un traducător din engleză în română. “Share cu familia” nu e o traducere decentă; în plus, poți (și asta e lovitura de geniu) să îți urci muzica ta în cloud-ul Google. Un fel de spălare de bani, doar că în loc de bani e muzică. Urci în cloud-ul google albumele tale cu Beatles și albumele mai vechi ale lui Adrian Copilul Minune, și Google se face că tu le-ai cumpărat pe bune. Wink Wink, Nudge Nudge etc. Deci dacă aveai 2 Legit 2 Quit pe casetă, poți să o înregistrezi, să o urci în cloud și gata, ești meseriaș.

Dar Google Play e de departe cel mai bizar site de muzică din câte am văzut. De exemplu, dacă tu te plimbi prin magazinul lor și dai de tovarășul Ed Sheeran cu albumul lui, X, și dai play, ai surpriza să îți cânte piesa de la mijloc. De ce? Pentru că nu dă drumul decât la preview. Dacă în schimb ești într-o altă fereastră și cauți albumul te lasă să-l cânți fără nicio altă durere de cap. Le-o fi fost greu să te lase să dai play în liniște?3)Există o explicație, și o să vorbesc despre asta în seria aia mișto a mea

Interfața grafică e mișto, fără glumă. E, evident, cu material design, e elegantă și evident a copiat pe Apple cu vreo cinci ani înainte ca Apple să scoată ceva similar. Spre deosebire de Zonga, știu să oprească un playback în liniște dacă eu mă apuc să dau play de pe telefon. În plus, știe să facă download pe suportul de date extern, nu pe cel intern (pe bune, Zonga, vă bat la cap cu chestia asta de prea multă vreme).

Merită banii? Serios, habar nu am. Când pun lucrurile cap la cap pentru 10 lei în plus pe lună primesc o interfață grafică mai bine integrată cu telefonul meu, dar un catalog muzical mai prost organizat. Mai bogat, dar mai prost organizat. Pot să-mi urc în sfârșit muzica pe cloud, dar asta înseamnă să mă apuc să-mi fac rip la CD-uri.

Inițial vroiam să fac o comparație Zonga – Google Play Music, dar mi-e destul de clar că compar mere cu pere. Îmi place magazinul celor de la Google, și îmi place și faptul că îți poți crea propria colecție de muzică (unde pot să-mi urc, de exemplu, albumele cu Misia pe care le-am cumpărat acum 10 ani). În zilele care urmează o să încep să-mi fac rip la CD-uri să văd cum funcționează partea aia. În rest, poate o să revin peste câteva zile cu un articol.

NOTES   [ + ]

1. și ăsta e unul din subiectele pe care o să le abordez în articolul meu viitor despre ITSimplified
2. iTunes au acel magazin cretin în care nici nu poți să cauți dacă nu îți faci cont la ei. Bravo iTunes. De asemenea, au nevoie de un traducător din engleză în română. “Share cu familia” nu e o traducere decentă
3. Există o explicație, și o să vorbesc despre asta în seria aia mișto a mea

Comments

Am început trial-ul de la Google Play Music ca să nu fiți voi nevoiți să o faceți — 9 Comments

  1. Am încercat și Play și Zonga și Deezer. Toate au aceeași problemă: nu au un player pentru desktop decent. Ce înțeleg eu prin decent?

    să suporte shortcuts globale (de preferat configurabile). Adică să nu fie nevoie să deschid playerul să pun pauză;
    să se ducă în tray.;
    să nu aibă vreo interfață gândită cu părți dorsale (deezer).

  2. Fir-ar sa fie cand dau astia drumul la Spotify in Romania? It blows everything out of the water, catalogul e enorm. Momentan e posibil sa folosesti Spotify in Romania doar daca ai un prieten in strainatate care sa iti plateasca abonamentul. Crina face asta cu o prietena de-a ei.