De ce n-am încredere în ruși

Pe blogul ăsta s-au găsit multe motive să mi se reproșeze că o dau înainte cu rușii, că sunt rusofob sau alte asemenea. Pentru că uneori logica nu funcționează decît prin puterea exemplului, să luăm exemplul desfășurărilor de forțe din Ucraina.

Pe principiul “Cu cine se învecinează Rusia? Cu cine vrea ea.” Mama Rusie sprijină acum frumos mișcarea din Crimeea pe motiv că dintotdeauna a fost a lor. Mă rog, bănuiesc că Pravda scrie că cu ocazia venirii primăverii un grup de tanchiști a ajuns în Crimeea să salute poporul prieten ucrainean și să îi încînte cu un program artistic. Problema e un pic mai complicată, dar, pe scurt, Crimeea aparține Ucrainei cu niște asteriscuri (Rusia are dreptul să-și țină niște baze maritime pe-acolo). Dar chiar și-așa, să ajungi cu trupe într-o capitală de județ al unei țări străine denotă niște intenții nu foarte plăcute din partea oricui.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci de justificarea pentru care Rusia are o flotă bogată în Marea Neagră. Ei bine, Rusia are o flotă serioasă în Marea neagră pentru a proteja Ucraina de imperialismul românesc.

Mai vreți? Ei bine, Rostvesti (via Adevărul) anunța pe 20 februarie că România va ataca Odessa și Cernăuți pe 26 februarie. Sunt deja două zile trecute de la 26 februarie, și singura armată străină din Ucraina e cea rusă, dar vreme de 6 zile sunt sigur că Ucraina a stat cu armele îndreptate către granița românească. Crimeea e acum în siguranță, întreținută de programele artistice ale Armatei Roșii, deci în mod natural pericolul vine de la vest.

Acesta e genul de strategie pe care îl adoptă Rusia. E ca gluma aia de doi lei cînd cineva îți arată ceva pe piept și-ți dă una peste nas. În plus, Mama Rusie vine să ajute, niciodată nu a intrat fără a fi chemată. Armata Roșie e un factor stabilizator, și a fost întotdeauna: În Budapesta, de exemplu, au stabilizat situația pentru vreo 33 de ani.

Și nu am încredere în ruși pentru că deja și-au trimis uneltele. Vasile Ernu, de exemplu, omul de la care am auzit prima dată fraza “imperialismul românesc”, un rus care vine să ne dea lecții și care educă idioții utili de la CriticAtac, acolo unde îi pregătește pe Clauzii Crăciuni care vor da jos dictatorii români și vor chema în sprijin Armata Roșie și eliberatoare. Ce, nu credeți? Păi ce, ucrainienii credeau? Ei se așteptau să intre românii la Cernăuți și Odessa.

russian-tank-crimeea

Vreți ca următoarea poză similară să fie făcută în Timișoara, București sau Brașov? Urmăriți CriticAtac (poza © Reuters via DailyMail)

 

Comments

De ce n-am încredere în ruși — 4 Comments

  1. Ca de la Basist la Basist 😉
    https://www.youtube.com/watch?v=g76venlIl5I

    Si, conform Adrianei Saftoiu:
    “Si-a mai fost un moment, tot atunci, la fel de bun. Mi-l amintesc perfect, pentru ca eram in sala. Un deputat rus, Kosacev am eu notat in memorie, a ridicat chestiunea prezenţei militarilor americani pe teritoriul României, iar T Băsescu i-a răspuns: „Înţeleg că reprezentaţi Federaţia Rusă. Aţi stat la noi în ţară treizeci de ani şi nu v-am întrebat niciodată de ce aţi stat”. Replica lui Băsescu l-a înfuriat pe Kosacev, care s-a ridicat şi a părăsit dezbaterea. (calculul nu era exact, dar nu mai conta. Replica racorea istoria.)”

  2. Rusia este mesagerul intentiilor bune. Ce, nu stii sa apreciezi un buchet de plumb adus pe o tava de otel? Come on…

    Revenind la Ucraina, ei nu puteau fi mai idioti in situatia data. Ultimul lucru ce trebuiau sa il faca era sa ingradeasca drepturile rusilor din Ucraina. Prosti gramada mare precum, desigur, orice grupare extremista.

    • Bine, zic o banalitate cînd spun că “lucrurile sunt un pic mai complicate acolo”. Chiar și-așa, legal, rușii nu au niciun drept să-și arate tancurile prin Crimeea.