Indirectarea răului

Dacă e un aspect care nu îmi convine la societatea modernă este lipsa de onoare și de asumare a propriilor fapte. Nimeni nu mai e responsabil pentru nimic, întotdeauna se dă vina pe altcineva și întotdeauna altcineva a luat decizia criminală.

De exemplu, acum câteva zile un director de la Volkswagen a venit să spună că de fapt inginerii sunt de vină că rezultatele au fost trucate, că el de fapt nu știa nimic despre chestia asta. Și știu că nu e imposibil ca ăsta să și fie adevărul. Problema e, de fapt, că în corporații și în majoritatea firmelor mari vina nu aparține niciodată unui singur individ.

Drumul spre rai e pavat cu intenții bune. Vă asigur că nimeni care lucrează în consorțiul Coca Cola sau Pepsi Cola nu vrea să facă rău, și nimeni nu are trasată ca regulă pentru lucru: “trebuie otrăviți cu zahăr cât mai mulți dintre compatrioții tăi”. Avem însă niște oameni care lucrează ca să facă lucrurile mai bine – chiar cu mai mult profesionalism, dacă se poate zice așa ceva. De exemplu omul de la vânzări încearcă să-și atingă cotele pentru a satisface cerințele investitorilor – iar oamenii care investesc o fac pentru că știu că băuturile lor sunt populare, și după ce investesc în acea companie vor să aibă și profituri, natural. O să spuneți că e egoist să vrei profituri, dar poate cu profiturile alea omul are un vis să ridice un spital sau un centru de caritate. Omul profesionist care face performanță la firma lui și vinde mai multă băutură carbogazoasă câștigă suficient cât să își țină copiii în școală, și în fiecare lună donează pentru copiii săraci. Toată lumea face lucrurile astea în așa fel încât lumea să fie mai bună în jurul lor, și totuși…

O să spuneți că X Cola e otravă. Nu și dacă pui niște oameni să-ți deguste niște băuturi – și încearcă tu să faci o băutură acceptabilă care să și reziste pe galantare și să fie și populară și și ieftină. Ajungi invariabil să mergi pe aceeași soluție pe care au ales-o și producătorii actuali, pentru că oamenii vor vrea mai mult, dar nu își vor permite să dea atâția bani pe băutura ta și vor merge la vecinul, care el merge pe soluția cu compromisuri.

Aceeași discuție are loc și în jurul berii, că e cu enzime și alte asemenea. La fel și cu conservanții, și o să ajungi la ideea că soluțiile pe care le folosesc vânzătorii mici sunt mult mai macabre decât cele pe care le folosesc vânzătorii mari pentru că vânzătorii mari sunt în general țintele ONG-urilor care vor să mai facă un ban în numele protejării oamenilor de mâna corporațiilor.

Nu e vorba doar de mâncare și băuturi. Acum câteva luni Ioana Motoc de la Ringier se oțâra pe Facebook, explicând cum noi suntem cretini și ea își face treaba cu profesionalism. Și știi care e problema? Are perfectă dreptate.

Când citești punctul ei de vedere, atât de prostesc cum e exprimat, mai că-ți vine să îi plângi de milă. Ea e, probabil, o profesionistă în ceea ce face. Își face treaba cu maximă atenție pentru norme, reguli, poate e inovatoare la locul de muncă, poate gândește noi și noi metode de a face lucrurile mai bine. Poate că e un model pentru cei din jur. Nu îmi pasă cine e Ioana Motoc, și vreau, pentru o secundă, să vă puneți în papucii ei. Are un șef care are “target-uri” de atins. Ăla o stresează, dar ea face imposibilul și le atinge. Stă peste program ca să livreze oamenilor ceea ce simte că oamenii cumpără. Își face treaba bine când se uită peste cifre. Își face treaba la timp. Își face treaba și îi ajută pe cei din jurul ei să-și facă treaba bine.

Ioana de la Ringier, Marcel de la Coca Cola, Ionuț de la Pepsi Cola, Vasile de la Ciucaș sau Ghiță de la Bergenbier nu fac rău nimănui. Doar livrează drogatului drogul legal. Dietrich, inginerul de la Volkswagen care a făcut optimizarea aia pentru motor și-a făcut și el treaba. La fel a făcut și Akira de la Toyota, Hitoshi de la Mazda, Rolf de la Mercedes-Benz sau Kiyoshi de la Honda. Nimeni nu poate fi învinovățit. Nimeni nu vrea să facă rău, ci vrea să-și facă treaba și să meargă acasă să se uite la un serial și să bage un pui de somn – poate să își facă și o vacanță în Grecia sau Turcia (pe Dietrich îl așteptăm în România).

Problema e la noi. Masa de consumatori. Noi alegem. Noi cerem. Noi vrem să fim mințiți. Noi suntem cei care nu avem timp să verificăm tot, să știm ce să alegem, să ne gătim lucrurile în casă, să facem lucrurile cum trebuie pentru noi. Pentru că oamenii ăștia când merg acasă sunt Ioana, Marcel, Ionuț, Vasile, Ghiță, Dietrich, Akira, Hitoshi, Rolf și Kiyoshi și tot ce își doresc e să se odihnească, să se relaxeze și să primească ceva bun, altceva decât muncă. Așa că deschid un tabloid să o citească pe Ioana, desfac o sticlă de cola că e bună, sau, dacă e meci, desfac o bere, și se uită la televizor până adorm. A doua zi toți merg la muncă, ca să poată să se odihnească seara următoare.

Nimeni, dar chiar nimeni nu intenționează să facă rău. Toată lumea vrea să-și facă treaba un pic mai bine, să ia un pic mai mulți bani, să trebuiască să muncească mai puțin mâine. Poate deloc. Poate să și ajute pe cei din jurul lor, că sunt ei generoși sau ceva. Răul din societate nu mai e asumat, pentru că nu are cine. Asta înseamnă că suntem prea mulți, și că producătorul mic a dispărut. Aia înseamnă societatea modernă, și trebuie să acceptăm și să înțelegem.

Sau, poate, să schimbăm asta. Dar eu nu știu cum. Tu știi?

15586973750_aacd0ce220_b


Comments

Indirectarea răului — 11 Comments

  1. Au fost cateva momente in istorie cand “nu eu, eu doar indeplineam ordine” nu a functionat ca aparare. Sper sa nu mai fie nevoie sa ajungem iar in puncte de genul ala.

  2. Awww … pe principiul asta pot sa ma fac linistit terorist-sofer si sa parchez camionul cu explozibil in fata scolii si a gradinitei ca nu eu am dat ordin si nici nu apas detonatorul. Eu vreau doar sa imi fac treaba bine, sa castig putin mai mult si sa ma duc seara acasa la televizor.

    Coane, responsabilitatea e ceva personal indiferent de ce parte te afli – vanzator, clienti si ce rol mai vrei tu.

    Asta inseamna ca in momentul in care tu consideri ca faci ceva rau, stii ca ca afecteaza oameni direct sau indirect, si totusi alegi in continuare sa faci acel lucru, mai bine termini cu ipocrizia si iti asumi ca nu esti chiar atat de bun pe cat crezi. Nu e nimic aiurea in asta, mai aiurea e sa te minti singur ca esti un om bun.

    De altfe, nu e sa zici ca suntem toti lipsiti de pacat, nu toti oamenii sunt buni, rahaturi si lucruri mizerabile se intampla zilnic, unele chestii se intampla aleator, iar unii oameni chiar vor raul altora. Dadusi repede vina pe societate. de parca societatea te pune pe tine sa cumperi cola. Societatea intinde mana si iti baga in cos cola. Cine e baiatul ala societate, ca vreau sa il cunosc si eu 🙂 ?

    • SOCIETÁTE, societăți, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați între ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relații între oameni istoricește determinate, bazate pe relații economice și de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin poziție socială, situație materială etc.)

  3. Dorin, daca imi este adresat raspunsul asta raspunsul asta cu definitia societatii gen sarcasm la adresa mea sa stii ca gust gluma pentru ca sunt destul de sigur ca ai inteles ce vroiam sa zic.
    Societatea si regulile dintre oameni au valoare atata timp cat fiecare, la nivel individual, isi indeplineste partea si respecta regulile, in contextul in care regulile alea sunt stiute si asumate de toti.

  4. Aș tipări bucata asta de text cu font de 128 și aș lipi-o peste tot: “Dacă e un aspect care nu îmi convine la societatea modernă este lipsa de onoare și de asumare a propriilor fapte. Nimeni nu mai e responsabil pentru nimic, întotdeauna se dă vina pe altcineva”. În trafic, la muncă, în concediu, peste tot și aproape de fiecare dată dau de câte un iresponsabil cu gura mare. Din fericire evit cât pot contactul cu astfel de specimene. Din nefericire, specimenele nu mă evită 😐

    • La un moment dat, o maimuţă neevoluată purtătoare de catalog zice cam aşa: toţi elevii de la ora de religie să cumpere cruciuliţe de la mine, altfel vă ia Diavolul!

      Tatăl uneia dintre fetiţe vine la şcoală s-o întrebe pe neevoluata din maimuţă cine îi permite să vândă produse elevilor în timpul orei şi să îi terorizeze, treabă carae încalcă mai multe legi.

      Creatura neevoluată răspunde: „Eu vorbesc în fiecare seară cu Maria Fecioara şi dacă nu mi-a spus că greşesc nu mă interesează ce îmi spuneţi sau ce scrie în legi.”

      Oare îi viitor îşi pune o bombă sub burk… sutană şi se aruncă în aer în mijlocul Pieţii Universităţii, dacă aşa îi spune Fecioara Maria?

      Sursa: http://adevarul.ro/educatie/scoala/iadul-scoli-1_561ff7bcf5eaafab2cb2bd52/index.html

Comentariul tău