Inflexibilitatea elitismului intelectual

Zilele astea circulă prin cercurile mele discuția legată de „sfârșitul decadei”. O mulțime de programatori sunt nervoși – revoltați, o parte – că oamenii decid că la sfârșitul lui 2019 e incorect să faci suma „decadei”. Că de fapt decada a început în 2011, și se termină în 2020.

Genul ăsta de elitism mă înfioară. E genul ăla de gândire prelucrată prin așchiere la strung – dacă ceva nu se potrivește, aia e. Da, marea greșeală e că s-a început numerotarea anilor de la anul 1. O greșeală de începător a papei Grigore al XIII-lea, dar asta e. trebuie să lucrăm cu ce avem. Așa cum mileniul s-a schimbat în 1999 fie că ne convine, fie că nu ne convine, la fel decadele încep în x0 și se termină în x9. Pentru că oamenii se uită la cifre, pentru că anii ‘20 nu cuprind și 1930 pentru că, s-o zicem drept, ar fi incredibil de cretin să omiți 1920 sau 2020 din „anii ‘20”.

Dar programatorii sunt niște oameni limitați, care nu înțeleg că ei trebuie să adapteze și să implementeze logica umană, nu logica „inumană”. Deci da, în ciuda protestului tehnic, decada va începe în x0 și se va termina în x9, și e OK. Avem o mie de ani să stabilim exact când începe mileniul 4, și cel mai probabil mileniul 4 nu va mai exista deloc.

De la programatori mă aștept la lucruri de genul ăsta – nefiind foarte în contact cu realitatea, evitând mereu posibilitatea ca oamenii să nu fie niște roboței, ei cred că au soluții, și încearcă să le aplice, și să le corecteze. O gândire inflexibilă, aberantă, care pleacă de la presupunerea că singura interpretare corectă e cea matematică. Și multă vreme am crezut că inflexibilitatea asta e o treabă care ține de neexpunerea la științele umaniste, o neînțelegere a „omului”.

Ce nu m-am așteptat e să văd o idee similară când vine vorba de niște oameni care nu sunt în zona tehnică. Zice Vlad Viski, directorul de la MosaiQ:

Frate mi se pare chiar absurd unde a ajuns anticomunismul. Cică Iliescu nu are voie să facă nimic legat de Revoluție. Vă place sau nu, Iliescu a fost omul Revoluției, eroul Revoluției, a preluat puterea pentru că poporul voia un tătuc de genul lui, oamenii și-au pus speranțele în el și a fost omul care a reușit să stabilizeze haosul din țară. Inculpat, neinculpat, cu mistere, cu morți ieșiți din haos, Iliescu e omul acelor timpuri.

Pe oameni îi deranjează foarte mult sintagma „eroul Revoluției” și îl fac prost cu spume în comentarii; și singura apărare pe care am văzut-o e că de fapt ar fi folosit „eroul” pe sens de dicționar: „protagonist”. Genul ăsta de apărare e cu nimic mai valoroasă decât ideea că decada se termină la anul: tehnic corectă, cu valoare zero pentru oamenii care citesc mesajul ăla, și care nu vor fi convinși să-și schimbe ideile, că nu au de ce.

Bine, legat de Iliescu am mai zis de câteva ori lucrul ăsta: ura îndreptată contra lui (ca și ura îndreptată contra lui Gelu Voican-Voiculescu) e tardivă și nu mai rezolvă nimic. Nu ajută cu nimic să îi agresăm la tot pasul. Este, efectiv, prea târziu. Unele lucruri trebuie să le punem în trecut, mai ales că linșarea unui individ pe care, să nu uităm, l-am votat ca salvator al României în 2000, nu ar mai oferi niciun fel de satisfacție. Poate că e momentul să ne maturizăm, să acceptăm lucrul ăsta, și să-l lăsăm pe Iliescu și pe alții să moară în liniște, în cărțile de istorie.

Dar asta e, bănuiesc că nu se poate. Nu se poate să le schimbi oamenilor mintea că decada se termină în 9, nu în 0, nu se poate să le schimbi mintea oamenilor că atunci când zic că Iliescu e eroul revoluției, lumea va pricepe că tu îl compari cu oamenii ăia pe care îi numim eroi, care stau în cimitirele revoluției, nu poți să le schimbi mintea că pentru unele lucruri chiar este „prea târziu”.