Cum e cu înjuratul bloggerilor

Am și eu rația mea de articole de ‘înjurat’ bloggerii mai mari ca mine. Spun lucrul ăsta nu ca să mă disculp, ci doar ca să vă dau de înțeles că am experiență de ambele părți ale înjurăturii. Am fost și de-o parte și de alta a baricadei, și știu cam cum arată lucrurile la ambele capete ale ciomagului. Care e însă mecanismul prin care ajungi să înjuri un blogger?

Aș putea să am o abordare comic-științifică în care să analizez punct cu punct momentul dintre ‘someone is wrong in the Internet’ și înjurătură. Nu o să o fac pentru că se pierde esențialul. Așa că o să fiu scurt și la obiect (cum nu sunt eu de obicei). Atenție: voi folosi cuvîntul înjurătură și ca sinonim pentru virulență, nu numai cu definiția de dicționar a lui.

  1. Înjurăm bloggerul pentru că, spre deosebire de noi, are o voce. Nici nu contează ce spune, nici nu contează răspunsul la întrebarea: ‘dar oare ăla de ce zice asta’? Auzim o voce ‘în eter’ și simțim datoria de a urla contra ei.
  2. Înjurăm bloggerul pentru că simțim că ne putem atașa la vocea lui și mesajul nostru e relevant pentru că e contra a ceea ce susține bloggerul. Nu contează dacă uneori vorbim despre cu totul altceva. Important e să fim auziți. Nu realizăm că opunîndu-ne cu virulență mesajului bloggerului nu vom putea avea un dialog decent, nu vom putea să-i schimbăm părerile și de fapt singurul lucru pe care îl realizăm că bloggerul va fi mai convins că propria idee e bună pe principiul ‘numai idioții zic altceva’.
  3. Comentatorii simt că e loc să abuzeze și o fac fără absolut nici o problemă pentru că, spre deosebire de blogger, nu au un filtru de cenzură. Fiecare blogger e de fapt o persona online, diferită (mai mult sau mai puțin) de ce e în viața reală. Ca să se sincronizeze cu această persona uneori e nevoie de mai multe iterații, și bloggerul poate veni să-și reediteze textul. E un filtru de cenzură pe care subconștient fiecare îl aplică. Acum, sigur, mai sunt oameni care scriu și dau Publish, dar să scrii sub impuls nu e productiv pe termen lung pentru că după o vreme îți pierzi impulsurile.
    Comentatorul însă nu are acest filtru: el spune grozăvia sub puterea anonimității. Anonimitate e și faptul că nimeni nu are habar cine ești tu, chiar dacă îți dai numele întreg.
  4. Pentru că cineva te-a pus să-i înjuri pe bloggerii respectivi. E o chestie mult mai frecventă decît ați crede și nimeni nu e imun. Cu toții avem opinii formate din părerile altora, pe care le amestecăm cu părerile noastre. Cel care ne pune să-l înjurăm nu trebuie să ne zică asta direct. Poate spune: “Uite bă, e unu’, Dorin Lazăr, care are tupeu să nu fie de acord cu noi, care dorim libertatea de expresie și gîndire pentru toți, ce l-aș mai bate pe-ăsta!”. În funcție de cît de slab e caracterul tău poți ajunge pînă în stadiul în care să fierbi și să dai drumul pe gură la niște idei pe care în viața reală nu ai putea să le susții.

O să revin la aspectele picante în următorul episod (postat, dacă mă ține bateria, în următoarea oră) în care voi vorbi despre de ce bloggerii înjură alți bloggeri.

Comments

Cum e cu înjuratul bloggerilor — 11 Comments

  1. categoria 4a. îl înjur că a zis ceva de industria mea, de firma unde lucrez sau de șefu. era unul de la internetcorp intr-o vreme care nu se mai oprea. eu publicasem două articole, el își făcuse un job din a mă porcăi la fiecare articol, cu IP de la serviciu.

  2. “Comentatorii simt că e loc să abuzeze și o fac fără absolut nici o problemă pentru că, spre deosebire de blogger, nu au un filtru de cenzură.”

    serios? tocmai citeam pe zoso cum o face pe una proasta. nu zic ca n-are dreptate, dar daca ar functiona cenzura si bunul simt, i-ar spune altfel: lipsita de profesionalism, amatorism etc.
    cat despre comentatori, 99% sunt sub anonimat, isi permit multe… dar daca ne place Internet-ul si online media ca “forma de comunicare”, atunci trebuie sa acceptam acest aspect.

    • Nu scriu despre zoso, se descurcă singur foarte bine. Nici despre situaţia asta nu scriu aici. Citeşte următorul articol, care explică mai multe