Instincte pierdute (vegetarieni, PETA și alte aberații)

O idee mă frămîntă de ceva vreme – o idee sau, mai degrabă, o teamă.

Mi-e teamă că ne greșim instinctele, că ceea ce denumim noi uman nu e, de fapt, deloc uman. Că ne înarmăm cu niște valori care nu ne caracterizează și care nici măcar nu ar trebui să ne caracterizeze.

Suntem în vîrful lanțului trofic. Am ajuns aici din cauza mai multor circumstanțe: avem deget opozabil, dinozaurii au murit acum multă vreme, ne-am eliminat sau ne-am ridicat asupra prădătorilor naturali, suntem prolifici, suntem inteligenți, suntem puternici și acolo unde nu suntem cei mai puternici, cei mai rapizi, cei mai agresivi compensăm prin caracterul social al speciei: doi oameni lucrînd împreună sunt mult mai puternici decît doi indivizi făcînd același lucru individual.

Nu toate acestea sunt date. Nu ne-am născut cu ele – de fapt natura ne-a dat doar două lucruri: degetul opozabil și eliminarea dominantului anterior, dinozaurul. Restul ni le-am făcut noi.

Suntem inteligenți pentru că suntem omnivori. Mîncăm fructe, legume și carne – carnea are un aport deosebit pentru inteligența umană, contribuind cu proteinele necesare pentru dezvoltarea armonioasă a creierului. Ne-am eliminat sau ne-am ridicat asupra prădătorilor naturali – asta pentru că am învățat să vînăm mai bine, mai eficient, mai rapid. Și faptul că suntem prolifici și știm să susținem și verigile slabe ale speciei în speranța că vor contribui și ele la societate, chiar dacă mai puțin, ne-a ajutat să creștem mai repede decît multe alte specii de talia noastră care concurau pentru întîietate.

Și totuși, ajungi în vîrful lanțului trofic, ca o specie care a înțeles că existența ei depinde de capacitatea de a concura și chiar de a se folosi de anumite specii în folos propriu: creștem cîini pentru pază, creștem găini sau porci pentru hrană, creștem diverse plante pentru hrană – grîu, porumb. Dar odată ajunși aici, ne refuzăm tocmai calitățile care ne-au făcut în primul rînd specia dominantă, și devenim aberanți.

Să luăm cîteva exemple: vegetarienii. Ei înșiși își provoacă rău din punct de vedere alimentar, refuzînd un spor proteic cît se poate de natural. Motivul? Nu pot să mănînce ceva ce a avut ochi. Sau ceva ce a avut suflet. Sau ceva ce a avut voce. Argumentele vegetariene de tipul ăsta țin de latura umană, de capacitatea de a-ți asuma o crimă (nu mă refer la vegetarienii care au ales această cale datorită unor calcule alimentare destul de clare, și sunt conștienți de cum pot compensa pentru lipsurile din regimurile lor). Instinct pierdut, sau umanitate cîștigată? Pur moft, zic eu.

Problema mea cu vegetarienii este nu faptul că ei mănîncă ce mănîncă. E pur problema lor, unii din ei chiar sunt raționali în alegeri. Problema mea cu ei e că îi auzi în timpul mesei vorbind de unii singuri: “dar tu îți dai seama că puiul ăla a avut un suflet? Tu nu auzi strigătele lui disperate cînd a fost ucis?”. Nu, zic, și mușc cu poftă dintr-o pulpă bine pătrunsă făcută la grătar. Eventual, dacă insistă, le reamintesc că toate creaturile lui Dumnezeu sunt extraordinare, însă unele au gust mai bun decît altele.

Exemplul 2: PETA. Vegetarianul perfect, care nu și-a hrănit creierul cu sporul proteic dat de carne acum poate să se exprime și să fie activist. PETA e formațiunea bizară care sfidează orice instinct uman încercînd să redefinească ideea de ‘uman’. “People for Ethical Treatment of Animals” tratează ‘etic’ toate animalele exceptînd mamiferele dominante de pe Terra. Cum recunoști un fan PETA? Vorbește de rău orice specie de animale: te va admonesta cu sălbăticie dusă la extrem. Îți va vorbi despre cum animalele mor pentru parfumurile pe care le porți (ei se scaldă numai în parfum de trandafiri, de parcă trandafirii n-ar avea suflet). Îți va aminti cum animalele mor pentru blana pe care oricum nu o porți (“who died for your dyed fur?” e sloganul). În același timp se îmbracă în haine ‘trendoase’ făcute de zece copii filipinezi a căror sumă a vîrstelor cade binișor sub 100. Sclavia umană e acceptabilă, dar nu cumva să zici ceva de rău despre cîinele care omoară turiști în centrul Bucureștiului. Din nou, instinct pierdut, umanitate cîștigată? Aberație totală, zic eu.

M-a amuzat lunile trecute o campanie PETA în care propuneau să înlocuim numele de ‘pește’ cu cea de ‘pisicuță marină’ (sea kitten, în original) în ideea că pește e un cuvînt urît, și dacă le-am zice pisicuțe marine nu am mai trata peștii așa urît (guess what? File de cod FTW!). Pusă cap la cap cu aberația neocomunistă care nu are nici o legătură cu comunismul numită ‘Zeitgeist (2)’, am exclamant: “Gee, they’re farming sea kittens!”. Pentru că, evident, dacă te gîndești să supraviețuiești, trebuie să mănînci ceva. Și de fiecare dată cînd încerc să mănînc porumb aud plînsetul porumbului din știulete (unde nu mai pui că să pisicuțele marine sunt mult mai hrănitoare, mai eficiente și mai ecologice, ce, nu știați?)

Ca astăzi să ajung total întîmplător să văd acest articol: PETA îi cere lui George Clooney să doneze (da, țineți-vă bine) transpirația lui pentru a face tofu (un fel de brînză fără gust) cu gust de George Clooney! Ce dovadă mai clară că oamenii ăia nu au creierul suficient de bine oxigenat? Singurul lucru cît de cît cu cap de-acolo e reacția lui George Clooney: “Ca mamifer, mă simt insultat de propunere”. Ca om, se pare că ești de blamat.

Mai era o idee, dar ne-am prelungi prea mult acum. Așa că am un citat scurt înainte de încheiere, în care îl citez pe marele Radu Lăncrănjan (zis Bolthead, SEAL sau cum te scapă gura): “Not being in a trendy minority sucks”. Nu ești vegetarian, gay, artist trendi, musulman, ecologist, negru sau socialist? Ești alb, ai partener de celălalt sex, muncești și îți plătești datoriile către societate? Păi îmi pare rău pentru tine, dar rasa ta e destinată dispariției – tu trebuie să plătești pentru toți artiștii-comuniștii-ecologiștii cu vederi largi care îți explică de ce dîrdîi de frig la sfîrșitul lui martie în plină încălzire globală (întotdeauna e ceva ce nu vezi tu). Mai mult, dacă ai curaj să zici ceva contra lor, îi oprimi, și cine ești tu să ai păreri de majoritate care formează contextul social ce le permite lor să fie privilegiat?

Ne pierdem instinctele; ne ascundem inabilitățile în spatele ideii de ‘umanitate’. Ne întoarcem contra instinctelor speciei pentru a blama caracterul dominant al omului. Ne limităm propriile abilități în speranța că limitîndu-ne propriile abilități ne putem cere scuze pentru ‘greșelile’ făcute de specie pentru a ajunge aici. Ne comportăm ca un alergător de cursă lungă care la sfîrșitul cursei plînge și se flagelează: “Dar nu!!! Nu merit să fiu primul! Vă rog, vă rog din suflet, dați-le și celorlalți cîte un premiu, mai mare ca al meu!”. Comportament tipic de ‘idiotul anului’, dar acceptabil, pentru că e ‘uman’.

Fac un pariu că habar nu mai aveți cum arată răutatea?

Comments

Instincte pierdute (vegetarieni, PETA și alte aberații) — 5 Comments

  1. “Eventual, dacă insistă, le reamintesc că toate creaturile lui Dumnezeu sunt extraordinare, însă unele au gust mai bun decît altele.”

    😀 😀 😀

    Îmi şi imaginam cu iese zeama aşa din puiul gustos pe care îl muşcai 😀

    Atunci când ai toate asigurate şi n-ai de ce să te mai preocupi… îţi găseşti. Oamenii nu ştiu să se relaxeze şi să se bucure de viaţa bună, aşa că născocesc comploturi şi probleme ca să îşi ţină viaţa plină, Am evoluat peste puterea unora de înţelegere, poate.

  2. Toate aceste organizatii extremiste si vegetarienii (vorbim de cei care nu mananca carne din motivul ca e de animal) exista din cauza unui fapt tragic … Situatia abatoarelor si a tuturor sistemelor care omoara animale pentru carne/blana/piele/etc este groaznica … Intr-adevar ce se intampla acolo e de speriat (cu totii cred ca am vazut astfel de filme) … Dar de la a blama suferinta generala a animalelor (care nu e nici macar una mare … ci enorma) si pana la a renunta TOTAL la carne si a crea anumite organizatii anti-umane e cale lunga … Nu accept folosirea de metode diabolice pentru a omora animale dar totusi nici nu pot sa accept o dieta fara carne … EXISTA ANUMITE PROTEINE SI VITAMINE CARE NU POT FI LUATE DECAT DIN CARNE ! Si in plus nu putem refuza sa fim rasa dominanta … Asa am ajuns aici si asa o sa continuam … Indiferent de teoria abordata : religioasa sau evolutionista omul tot vanator omnivor ramane !

  3. @Raul: și eu am ajuns pe la aceeași concluzie: ne-am cam plictisit rău de ceea ce înseamnă situarea noastră pe poziție dominantă. Cred că ne place locul doi – și întotdeauna punem pe cineva pe locul întîi, oricine altcineva decît noi înșine: alte specii, alte popoare, alte sisteme sociale, zei și alte alegeri care pot părea ciudate. Dar adevărul ăsta e: ne-am plictisit să fim numărul 1, și vrem din nou să concurăm pentru viața noastră.
    La drept vorbind, poate chiar ar fi frumos. Numai că nu știm să articulăm gîndul ăsta, să-i dăm o culoare realistă și să îl punem în aplicare. Să ne creem noi un prădător… Hmmm, asta ar fi chiar interesant.

    @mov2k6 : De acord cu tine: omul e un vînător omnivor, dar acum își poate permite să supraviețuiască și dacă nu e nici vînător, nici omnivor. Întrebarea mea ar fi: dacă noi negăm atu-urile care ne-au dus pe primul loc al lanțului trofic, oare nu merităm să cădem de-acolo?