Întrebarea frustrantă

Întrebarea cu adevărat dureroasă din povestea cu frații Băsescu și clanul Mondial este cea pe care o pune Vali aici: De unde au oamenii ăia sumele astea de bani?

De unde? Păi de la noi. Noi, cei care ne zgîrcim la o aplicație de 3 lei pe mobil, dar dăm 10 lei la cerșetori pentru că vrem să părem generoși. De la noi, cei care ne uităm cu compasiune la sărăcuții copii de țigani puși să scurme prin gunoi, pe cînd exploatatorii muncii lor fac milioane de euro.

De la noi, cei care, de exemplu, nu vrem să dăm 5 lei să ținem un site în viață, sau 20 de lei ca să putem să facem un documentar despre basmul românesc, dar cumpărăm iPhoane de pe centură că-s ieftine.

Pentru că noi, cei care ne credem atît de inteligenți și superiori, suntem cei proști, cei care ne furăm singuri căciula, care încurajăm furtul și descurajăm pe cei care ar putea să schimbe lucrurile în țara asta. Totul începe de la micul nostru furt, de la mica noastră afacere pe care o facem pe centură, de la faptul că ignorăm și sprijinim tacit furtul și exploatarea copiilor în jurul nostru.

Beggar_with_a_Lyra,_by_Svishchev-Paola_1900s

Nikolay Svishchev-Paola – Beggar with a Lyra (1900)

Comments

Întrebarea frustrantă — 3 Comments

  1. Furtişagul, traficul de fier vechi, cerşetoria organizată de mafioţi etc sunt cunoscute de populaţie, acceptate şi necesare.

    Sunt acceptate şi necesare din acelaşi motiv din care caracterul hrăpăreţ al popilor, escrocheriile lui Adrian Născase şi raţiile, demolările şi cozile lui Ceaşcă erau acceptate şi necesare: ca să asigure avere şi putere unora, care în schimb să menţină neatinse relaţiile tradiţionale de castă.

    În privinţa asta, ţig… cetăţenii români de etnie romă se descurcă mai bine chiar şi decât alde Născase. Fiindcă nu au pretenţii de natură politică, nu au studii, nu acţionează la lumina zilei, nu au de-a face cu banul public, îşi fac ciubucurile pe ascuns, deci nu sunt atât de sfidători şi deranjanţi. Publicul vede doar ce vrea să vadă: că ţig… cetăţeanul român de etnie romă e căsătorit de la 14 ani şi are 10 copii. Nu e poponar ca Doru Iuga şi nici nu face sex pe bani ca Floarea Leonida. Sau că acelaşi ţig… cetăţean român de etnie romă vine cu “săru’mâna, dom’profesor, am venit cu acest plic să treacă loaza mea clasa, trăi-ţi-ar familia ta”. Nu ca loaza cu iPhone care îl ia la palme pe profesor şi îl face comunist prost. Sau că ţig… cetăţeanca română de etnie romă poartă 7 fuste. Nu mini, extensii, unghii şi tocuri ca pitzipoanca de mall.

    Jurnalistul ţig… cetăţean român de etnie romă Petre Florin Manole a spus cu ceva vreme în urmă că romii (cel puţin cei “adevăraţi”, tradiţionalişti, care încă mai cunosc limba lor, nu cei care s-au dizolvat în populaţia obişnuită) reprezintă cea mai conservatoare, misogină, homofobă, needucată şi violentă (în familie) etnie din toate care trăiesc aici.

    Pentru el asta era un handicap care trebuia depăşit.

    Pentru rromânul verde, dac liber care citeşte Formula As, nu e handicap, e o calitate. Ei sunt elementul conservator, care nu a uitat moravurile pe care le împărtăşeau românii puri cu nu mai mult de 2 generaţii în urmă.

  2. Suntem. Cu alţii decât trebuie.

    Adică Sfântu’ Google găseşte puţine exemple sau deloc în care un comentac a spus: hai să-i linşăm pe Cioabă, Bercea, Gruia Stoica, Adrian Minune.

    În schimb se pot găsi foarte multe cazuri în care publicul a propus să îi linşăm pe Poponeţ, Bogdan Syda, Ruby, Connect-R, Elena Udrea, Mircea Toma sau Gabriel Liiceanu. (Pe ultimul, fiindcă are BMW E46 🙂 )

    Deci cu ţig… cetăţenii români de etnie romă suntem prea toleranţi şi cu alţii prea duşmănoşi.