Cea mai inutilă campanie electorală
Nu cred că am asistat vreodată la o campanie electorală mai inutilă și lipsită de conținut. Condusă de Victor Ponta, care deja se vede regele României înscăunat pe următorii 90 de ani, lipsa de conținut se manifestă pe tot spectrul politic. Dar nu pentru că candidații nu ar avea o platformă definită; mai toți jucătorii importanți au pornit cu ceva.
Însă discuția s-a dus imediat în derizoriu. Ofițer sub acoperire, a fost sau nu a fost? Băsescu zice că da, și oamenii ignoră faptul că această campanie electorală nu e despre Traian Băsescu. Într-o săptămână (sau două?) va ieși filmul lui Tudor Giurgiu, și atunci ne vom mândri probabil cu minunile sfântului De Ponta. Iohannis e mut, vorbește prea puțin, ne place dar nu ne place. Nu are copii, spune Madam Firea, ce om oribil! Vorba aia, trebuie să fii de o prostie monumentală ca să ajungă până și Ion Iliescu să-ți dea o palmă peste ceafă. Udrea e o șteoarfă, s-a culcat cu Băsescu (iar Băsescu?), și povestea merge tot așa.
De ce a intrat în derizoriu? Candidații refuză dialogul. Mai ales, candidații refuză dialogul pe temele cu adevărat importante: pe teme economice, politice, politică externă, etc. Nu pentru că nu și-ar dori un astfel de dialog: cu excepția lui Ponta, toți își doresc astfel de subiecte de discuții, și-au pregătit lecțiile bine, chiar foarte bine unii din ei. Însă nu poți să mergi la piață în Steagu’ și să vorbești despre caviar de beluga. Nu, trebuie să te cobori la nivelul intelectual al audienței, și ăsta e motivul pentru care Băsescu mai e un subiect de discuție în această campanie electorală: suntem prea proști.
Nu ne dorim să aflăm ce are de gând să facă ăla pe care îl punem acolo să aibă grijă de țară. Știm deja, nici măcar nu trebuie să ne spună intențiile, și, ca popor iertător ce suntem, nici măcar nu o să-l taxăm când ne dă țara pe mâna hoților. Nu, o să suferim în tăcere, atâta vreme cât nevoile secundare, adică alea de bârfă, ne sunt satisfăcute. Cu un deficit de atenție specific peștilor de acvariu ne ducem încotro e mai interesant ca zece secunde mai târziu să ne întrebăm ce căutăm în partea asta? și să observăm că iarba e mai verde dincolo. Și este, întotdeauna a fost mai verde dincolo, deci hai să mergem dincolo.
Calitățile noastre intelectuale sunt de așa natură. Nu ne poți cere mai mult, nu ne poți cere să fim raționali. Când Cioabă vine și spune că „putem controla votul romilor”, nu are absolut nimeni nicio problemă, și poliția nu îl ia pe sus deși e una din cele mai flagrante și penale afirmații în existență. Nu, nu are nicio problemă nimeni pentru că națiunea știe că e „entertainment”. Poporul nu își dă seama de gravitatea afirmației pentru că i se pare distractiv. Când o să fie puși în fața faptului împlinit, românii o să dea din umeri, nepăsători, după care o să se plângă pe la colțuri că vezi doamne ce nasoală e România. Păi e, mă, că voi ați făcut-o.
În același timp campania merge din derizoriu în derizoriu. Iar românul privește ca vițelul la poartă nouă, nedumerit. Și încearcă să recunoască chestiile familiare. În cele din urmă le recunoaște, natural, pentru că începe lumea să-i vorbească pe limba lui, pe limba lui Huo Băsescu sau „ce bine că Băsescu ne salvează din nou”. Prezența noilor actori pe piața politică e privită cu ochi răi: „Nu s-ar putea să avem o campanie electorală cu Băsescu și Iliescu?”. Iubitorii de mizerii exultă: este ceea ce și-au dorit. Nici nu mai contează că avem candidați cu o ținută și alură penală, din contră, e absolut distractiv.
Mult mai pe scurt: avem o campanie electorală lipsită de substanță pentru că noi, ca națiune, suntem lipsiți de substanță. O națiune manelistă, înfometată după recunoașterea unor merite inexistente, atât de distrusă moral încât permitem unor indivizi care ating zona penalului să flirteze cu președinția. Din fericire, de data asta chiar avem doi candidați care să nu facă votul un compromis, și o să am o mare dificultate în a mă decide între cei doi. Însă uneori e foarte greu să vezi substanța când te-ai obișnuit de câțiva ani doar cu circul și mizeria.
Oricum, până la urmă tot cu Decebal Popescu voi vota.
