Ironii bine plasate

Tocmai făceam un pic de curățenie prin mailboxul meu de la gmail și mi-am dat seama de inutilitatea ’label’-urilor pe care le poți pune mailurilor.

De exemplu, pe vremea cînd încă mai credeam că nu e vina studenților (ei vor să-nvețe) am dat o temă pentru un program în Qt. Le-am dat adresa mea de mail, și așteptam să primesc ceva. Am creat un label „Facultate – program Qt”. 0 messages, ca să îl citez pe musiu gmail.

Suntem dincolo de presupunerea că aș fi dat o adresă greșită sau i-aș fi speriat pe studenți. Pur și simplu studenții m-au tratat cu sictir. Se spunea că o parte din talentul unui profesor, o parte foarte importantă, o reprezintă capacitatea de a-i ‘atrage’ pe studenți. Este încă discutabil dacă am sau nu această calitate – întrebarea mea cea mai mare este dacă eu sunt slab la partea de comunicare sau pur și simplu studenții au dureri impresionante în zone dorsale sau în zona articulațiilor mîinii (între braț și antebraț). Pariul meu merge cu varianta a doua, și iată cum o chestie care ar fi trebuit să fie o chestie mișto, nouă, despre care nu te învață nici dracu’ în facultate că n-are habar devine ceva desuet, un mișto aruncat ’la oha’.

Singurul lucru cu care eu am rămas de pe urma acestei experiențe este tocmai acest ‘șto aruncat pe blog-ul meu, și un label în gmail (pe care în cele din urmă l-am șters). Have fun kids.