Jocuri în școli

Știu că deja de ceva vreme se discută despre ideea de a se face șah în școală. Inițial, mi s-a părut o idee bună, și nu numai mie. După aceea au venit și alte opinii, și într-adevăr, am stat să mă mai gîndesc la problemă.

Propunerea vine, natural, din partea federației de șah, care dorește ca sportul minții să se predea în școli. Am zis din partea federației de șah? 

În 2009 nu era federația cea care împingea un astfel de program, ci adevărații autori ai ideii de lege. Apartenența politică ar trebui să explice mai clar intențiile: PRM și PSD nu se pot combina să facă pereche pentru ceva foarte sănătos, nu?

Am mai avut discuția asta pe vremea cînd Ghișe propunea treaba cu știrile pozitive. Inițial încrezător în idee, am fost foarte dezamăgit de urmări.  Nu văzusem faptul că e loc mult de abuz. Și mi-am amintit de o idee foarte faină enunțată de Penn Jilette: “if you think there ought to be a law… it probably ought not”. (dacă crezi că e nevoie de o lege: probabil că acea lege nu trebuie să existe).

La fel și cu șahul. E o idee generoasă. Problema e pe mai multe planuri.

Ca orice lucru obligatoriu, va fi șansă mai mare să fie prost implementată, să devină o formă de abuz contra unor copii care nu au nici o vină.

Șahul în sine este un joc extrem de limitat: nu este foarte mult de învățat la șah, într-o formă care să poată să poată fi evaluat. O materie obligatorie ar cere niște criterii de performanță. Să înțelegem că doar campionii la șah vor putea trece de clasa a 12-a?

Există numeroase alternative la șah. Intenția cu șahul ar fi să se dezvolte capacitatea de calcul a copiilor. Un lucru lăudabil, care poate fi făcut și cu alte jocuri. Cu Go, de exemplu, un joc mult mai interesant și mai plăcut decît șahul. Sau cu Dominion. Sau cu Catan. Sau cu Civilization. Sau cu Heroes of Might and Magic. Cum ar fi să se introducă cursuri obligatorii de jocuri de strategie? Să dai bacalaureatul la RUSE?

De fapt, Heroes of Might and Magic e un joc MULT mai complex, mai plăcut și mai inteligent decît șahul; orice jucător de HOMM poate confirma. Este un joc mult mai complex – șahul are cîmp de acțiune limitat, și orice jucător se simte claustrofob. Victoria în șah ține mai degrabă de memorarea unor soluții (deschideri, secvențe de mutări pre-stabilite, pre-gîndite) și de aplicarea lor, apoi calculul eventualelor răspunsuri. În HOMM e mult mai mult spațiu de manevră: mult mai multe opțiuni, se vede curajul de a acționa dar și capacitatea de calcul. Și în România în momentul acesta sunt sigur că sunt mai mulți jucători deschiși către Heroes of Might and Magic decît către șah.

Dar naivitatea noastră și mai ales snobismul nostru ne face să ne uităm mereu în spate, niciodată în viitor. Suntem retrograzi pentru că în cazul nostru șahul este o alegere inofensivă. Putem chiar să ne felicităm reciproc pentru idee: e o alegere care nu cere explicații prea multe și care ne mîngîie pe orgoliu.

Dar hai să ne luăm inima în dinți, și să avem curajul să fim primii care aduc un joc de strategie pentru PC în școli. FreeCiv? Battle of Wesnoth? LinCity? OpenTTD?

Comments

Jocuri în școli — 15 Comments

  1. Alte jocuri? problema principala tine de echilibru: jocurile moderne sunt prea complexe pentru a exista garantia ca echilibrul exista. Poate si de aceea e mai mare placerea de joc si un sentiment de realism situational cauzat de o lupta asimetrica.
    La sah singurul avantaj pe care il poti avea e sa incepi tu.
    Ideea introducerii unor materii care sa incurajeze gandirea logica e buna, dar intr-adevar, ca lege e aiurea.

    • Nu toate jocurile moderne sunt complexe – de fapt există o categorie foarte mare de jocuri accesibile, din categoria ‘casual gaming’. Există varietate foarte mare acolo, pentru diverse nivele, și suficient de echilibrate. O greșeală pe care o facem e să credem că trebuie ‘un singur joc’, ‘învățat la perfecție’.
      Cred că școala e prea orientată spre predare, și prea puțin spre experiment. 🙂

  2. Informaţia este greşită.În Spania şahul nu este studiat în şcoli, sau în orice caz, nu este o disciplină obligatorie, dar există şcoli de şah.

  3. Agree cu ideea. Merită introduse cursuri de dezvoltat gândirea dar eu aș sugera să fie mai multe și să poți alege între ele. Poate unora le place șahul, altora HoMM, altora Wesnoth. Unora poate le place Arimaa sau Octi 😀

    • Nu zic nu. E foarte greu să faci școală pe preferințe, dar ar fi foarte fain să se poată. Jumătate din curricula și așa prea încărcată ar putea fi aruncată la gunoi și înlocuită cu opționale. Ar fi frumos să se poată alege la materia opțională 1 între ‘jocuri de strategie’ și ‘jocuri role-playing’.
      Mă îngrijorează lipsa de imaginație a conducătorilor școlilor din România – și, de fapt, de cam oriunde în lume.

  4. Bună Dorine.
    Întâi mulțumesc pentru comentariul lăsat pe blog-ul meu. Din păcate abia acum l-am văzut așa că sunt cam în întârziere. Dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu?

    Îmi pare rău să aud că nu merge Nanowrimo anul ăsta. Pot să intreb de ce?

    Weekend fain!

  5. Pingback: Alt fel de educație « A symmetry of imperfection

    • E mult mai complex de atât deși are reguli mult mai simple și mai permisive. E gândit să fie ușor de învățat dar să ofere foarte multe oportunități pe parcursul jocului.

      Faptul că seamănă cu șahul e din cauză că a fost gândit să poata fi jucat cu materialele cele mai frecvente. Mulți au un joc de șah, puțini au unul de go 😀

    • Un joc de Go e foarte ușor de construit, cu materiale la-ndemînă (teoretic). Că ne lipsesc calitățile pentru a ne construi propriile noastre jocuri, aia e altă discuție. Oricum, ce mi-a plăcut la Arimaa a fost faptul că piesele au ‘putere’ – a fost interesant, dar, recunosc, nu m-a prins. 🙂 Oricum, văd de ce ar prinde un astfel de joc.