Jurnal de virus, ziua #11

Câteva idei pe care le înțeleg mai bine despre România prin criza curentă. Începem să ne apropiem de câteva puncte vitale ale crizei, suntem încă departe de punctul de maxim, și nu putem să ne dăm seama cât mai e până ieșim. Atenție, urmează o sumedenie de generalizări.

Oamenii încep să-și dea seama că „nu e ok”. Că nu e ok să ne tăiem drepturile în felul în care ni le-am tăiat – că starea de urgență este o soluție mult prea severă. Sincer să fiu, cred că starea de urgență a venit prea târziu, dar există un motiv pentru care a venit atât de lent și atât de dur: trecerea prea bruscă ne-ar fi dat mult prea tare peste cap.

Suntem un popor indisciplinat. Într-o discuție avută cu un amic britanic îmi explica că britanicii sunt ok să urmeze un regulament cât timp te pricepi să-i faci să se simtă vinovați de lucrurile astea. Da, treaba asta nu merge în Londra, unde jumătate sunt alte nații, dar merge în general, și cu britanicii și cu cei care chiar își doresc să se integreze. Românii nu sunt așa, românii mai degrabă vor ca toate regulile să li se aplice altora, nu lor (și cercului intim al lor).

Dar recunoașterea asta nu trebuie să fie de natură depreciativă. Indisciplina e parte din noi – de fapt tinerii sunt mai disciplinați decât generațiile mai bătrâne dacă li se dă ocazia, și lucrul ăsta e un semn că de fapt ne îndepărtăm ca popor de la tradițiile neamului. Dar e cumva normal și lucrul ăsta, tinerii au fost în majoritate educați în spiritul american prin intermediul culturii populare și a internetului, deci e normal să ai mai mulți atei progresiști disciplinați, gata să aspire la poziții de middle management visând la poziții de mega-magnați tip Gates sau Jobs.

Asta explică un pic mai bine și de ce oameni ca Petreanu latră în mod special împotriva BOR; pentru că BOR este o continuare a tradițiilor populare românești – probabil cea mai păgână biserică creștină, asemeni poporului român necreștinat complet. Creștinismul e o credință severă și complicată; creștinismul este construit pe un filon stoic care nu se mulează deloc bine cu temperamentul românilor, și probabil că asta a fost o problemă de-a lungul veacurilor, dar e o problemă care se manifestă acum în mod special pentru că mai mulți români au acces la educație și cumva își dau seama că e o deconectare între ce ar trebui să fie și ce este la BOR. Nu sunt capabili să o exprime, de-asta ai un dialog de mahala între anti-creștini și un om de paie pe care și l-au construit mental (vezi Petreanu și alții), dar e un pas natural în maturizare, nu poți să rezolvi ecuații diferențiale dacă nu faci bastonașe în grădiniță.

Acum să revenim la subiect: popor indisciplinat, cum se reflectă asta în măsurile luate de guvern? Păi hai să ne gândim: mahmur, cu o durere de cap infernală, care e primul lucru pe care îl jură bețivul? „Băi, nu mai beau cât oi trăi”. Și atunci dă o lege și zice „gata, nu mai fumăm înăuntru” (de-asta avem cea mai dură legislație din Europa în ceea ce privește fumatul), sau „gata, e virus, nu mai umblăm pe stradă”. Românii sunt indisciplinați, dar nu sunt unitari în reacții; sfidările sunt individuale sau în grupul intim. Nu vezi o opoziție generalizată pentru că în general nu prea am fost capabili să ne unim într-un boicot. În plus, recunoaștem cu toții că ar cam trebui să se aplice regula asta – tuturor, mai puțin mie dacă se poate.

Cred că marea calitate a guvernului PNL de acum este fix această recunoaștere a indisciplinei. Nu știm cât va dura această situație de urgență pentru că e inutil să-ți faci un plan cu niște oameni precum profesioniștii din Suceava, unde au infectat medicii întreg spitalul. Și, de fapt, trebuie să recunoaștem că ne place situația. E mai ok să ne interzicem umblatul pe stradă decât să adresăm problemele reale, fundamentale, sistemice; ar trebui să avem pe cineva capabil să le identifice. Ori Orban & co sunt niște incapabili proiectați de niște împrejurări politice în poziții de conducere, nicidecum niște oameni cu aplecări de „leadership” sau alte prostii d-astea. Ce e lidărșipul ăla, și ce nevoie avem noi de el?

Îmi place subtilitatea ordonanței care ne cere să ne legitimăm pe stradă și să ne facem o hârtie cu justificarea deplasării. Cel care a conceput acel document este un geniu al birocrației de tip bizantin și al psihologiei: necesitatea de a-ți completa acea hârtie la fiecare ieșire va împiedica 90% din românii cărora le-a fost comunicată măsura să iasă fără să treacă prin ritualul purificator al completării unui document cu 37 câmpuri de completat. După cum bine au intuit mulți, acea hârtie pare inutilă; ea însă e un ritual necesar, care să îl facă pe mirean să se gândească de mai multe ori dacă e bine ce face. Cei mai mulți vor renunța; iar cei care vor să sfideze ordinul o vor face oricum, convinși fiind că sunt inatacabili. Dar cei care sfidează ordinele sunt în general destul de lași, simpla prezență în stradă a polițiștilor îi va descuraja și pe eroii ăștia de mucava, aceiași super-eroi care-și ambalează mașina pe ritm de manele în fața blocului în vremuri de liniște socială.

Nu există o opoziție consecventă față de planul de acțiune al guvernului, și, culmea, cred că ăsta va fi motivul pentru care România nu se destramă acum din toate colțurile. Că suntem prea lași în fața autorității, că avem social media ca mijloc de defulare și nu avem suficient nerv cât să acționăm, că suntem inconsecvenți (unde sunt bannerele cu „corupția ucide”? unde sunt oamenii care urmăresc cu mult nerv condamnările cât mai expeditive ale indivizilor care prin inconștiența lor au răspândit virusul?), toate astea sunt posibile interpretări. Suntem, însă, imprevizibili. Mă așteptam să stăm mai rău ca italienii – credeam că suntem la fel de indisciplinați ca ei, dar iată că lucrurile nu stau chiar așa. Da, avem câțiva cu sânge cu adevărat latin, rebel, indisciplinat, subversiv, dar lucrurile stau un pic altfel când ne uităm la reacția întregii societăți.

Da, o să plângă lumea pe Facebook, că meh, că ne pute România. Știm că numărul de cazuri din România sunt sub-raportate – se testează mai puțin decât e cazul (la fel se întâmplă și în Italia, în vestul Europei sau în SUA) și probabil și numărul de decese vor fi subraportate. E neplăcut momentul în care oamenii descoperă că corupția merge înainte chiar și în situații de criză (vezi mai jos), și e foarte util ca noi, cei care putem să facem lucrurile mai bine, să le facem mai bine. Da, e bine că există oameni care să se uite la tot felul de achiziții de genul ăsta și, mai ales, să le taxăm peste câteva luni prin vot. Dar așa prăpăstioasă cum este, România nu e chiar repetentă.

Altfel, da, oamenii pe Facebook sunt nervoși, dar pe Facebook au fost mereu nervoși, ce se întâmplă acum nu e cu nimic diferit de acum o lună sau acum trei luni. Da, găsim chestii care nu merg cum trebuie, găsim chestii revoltătoare, aflăm cu uimire că și cei din jurul nostru sunt imperfecți sau chiar criminali cu inconștiența lor. Nu suntem perfecți, încă mai avem oameni care împrăștie dezinformare în masă și nu avem nicio modalitate de a-i împiedica sau domoli. E ok, până la urmă, delictul de opinie e o problemă spinoasă, pe timp de pace vrei să-i lași pe proști liberi să zică ce vor. Acum, însă, suntem într-o situație unde idei de genul ăsta îi fac pe oameni să ia decizii nesăbuite.

Eu am o singură preocupare în momentul ăsta. Suntem într-o situație de urgență, și aș vrea să ieșim din ea. Iubesc și democrația și drepturile pe care ni le-am câștigat ca parte dintr-o națiune liberă și îmi vreau drepturile înapoi. Nici nu mă mai interesează atât de mult să taxez oameni care explicau acum două luni că coronavirusul e o manipulare de presă sau care erau ferm convinși că pregătirile sunt pentru prostime. Vreau să trecem de pasul ăsta, să ne odihnim în casele noastre pentru restul perioadei, să lăsăm resentimentele și ura la o parte, și peste o lună să ieșim din case și să ne punem pe treabă. Orice ar însemna asta. Până atunci, țineți pumnii și sprijiniți cu orice puteți sistemul medical, aripa necoruptă, și gândiți-vă cum putem să scăpăm de ăia care luau beculețe și panseluțe în timp ce țara era în stare de urgență.

Au rămas suficient de multe lucruri nespuse, poate la postarea următoare.


2 Replies to “Jurnal de virus, ziua #11”

  1. Emil C

    Mă bucur că mai există oameni care îl citesc corect pe petreanu… un personaj detestabil.

  2. Dorin Lazăr

    Nu l-aș numi detestabil, dar e drept că nici nu consum foarte des ce produce. Mie mi se pare doar deprimant, trist, pesimist și un pic cam prea teatral.

Comentariul tău (dacă comentezi prima oară, comentariul va ajunge în moderare)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.