Jurnal de virus, ziua #15

E o diferență între realismul unor oameni și discursul ăla depresiv despre cum România „nu se mai face bine niciodată”. Am un sentiment din ce în ce mai puternic că oamenii ăștia își doresc ca România să eșueze numai și numai pentru ca ei să poată veni după aceea să explice că: „da, de-asta România e de rahat”.

Nu mai e doar pesimism, ci e despre o atitudine persistentă, întinsă pe tot istoricul lor personal. E acceptabil un moment de disperare, dar dacă repeți consecvent de zece ani că „da, România e de rahat” înseamnă că poate motivul pentru care România nu se schimbă e că tu nu te schimbi. Și zece ani sunt mulți ani, incredibil de mult timp, și incredibil de multe lucruri puteau fi schimbate.

La un moment dat s-a propus (și cred că e și implementată acum treaba) ca la anumite ore din megafoanele poliției să cânte imnul național. Proteste, vaiete. „Pe mine chestia asta nu mă face să mă simt patriot, ci dacă ar rezolva X, Y și Z”. Nu, nu te-ar face nici aia să devii patriot. Că nu așa funcționează patriotismul, ca monedă de schimb, nu mergi la piață și nu îl dai pe fructe și legume.

Și nu, treaba cu imnul nu e o mișcare politică. Ar fi fost dacă imnul ar fi fost vreo odă închinată partidului, ca „Trei culori”((deși nici ăla nu era chiar atât de „odios”)), dar imnul este despre deșteptare, și nu deșteptarea aia cu deprimanții de la Europa FM. Practic, poliția îți zice prin megafoane: „bă, dacă îl prinzi pe unul că-ți pune piciorul pe grumaz, dă-i în cap, că ești român, urmașul lui Traian, Mihai, Ștefan, Corvin”. Da, poliția îți face propagandă anti-sistem, la indicația sistemului. Da’ trebuie să nu fii prost, și să te oprești din vorbit și să asculți un pic ce zice imnul ăla. Cum zice și Ovidiu, imnul ăla poate că nu e pentru tine, ești prea ticălos și slab ca să fie.

Am văzut că continuă războiul total cu BOR. E neclar de ce. Probabil mesajele precum cel postat pe instagram de BOR nu e pe placul românilor prea inteligenți și prea plini de sine. Zilele trecute am avut un mic carambol cu un băiat de social media care vrea să fie luat în serios dar prezintă trunchiat niște citate „pentru că oricum BOR sunt ticăloși”. Vroiam să scriu ceva dar nu a mai fost nevoie, au scris alții despre asta, dar mi se pare că oamenii nu fac diferența între ceea ce cred ei că le-a făcut biserica (nimic, la modul foarte concret) și ceea ce li se spune că le-a făcut biserica.

Nu vreau să-i scot basma curată pe BOR, dar serios mi se pare că sunt mai huliți pentru niște chestii pe care nu le-au făcut decât hoții care au deturnat fonduri din sănătate sau au vândut chestii la supra-preț.

Evident, o să vină acum puhoi de lume să se certe cu mine că „ăla a împărtășit n oameni cu aceeași linguriță”. Băi, e situație de urgență, de ce nu ați trimis poliția peste ei să-i disperseze și să-l aresteze pe individul care făcea asta? Da, mă aștept la o pedeapsă severă pentru cei care au făcut treburi care contravin legii, trebuie să fii specialist social-media să nu înțelegi chestia asta. PS: ca să clarific, ia gândiți-vă ce mesaj tare dacă l-ar fi luat cu duba pe episcopul care i-a împărtășit pe oameni cu aceeași linguriță. Dar aceiași care urlă contra bisericii urlă și contra poliției, nimic nu-i bine pentru ei.

Mă mai irită ipocrizia oamenilor care dau share în continuare la articole scrise de profesioniști care au activat în presă de foarte mulți ani, și care acum deplâng starea sistemului de sănătate. Da, bos, și eu pot să scriu asta acum. Era treaba ta să o faci atunci când oamenii nu se gândeau la asta, că de-aia ești presă, ca să fii câinele de pază al democrației. Despre asta nu vorbește foarte multă lume, că presa nu și-a făcut treaba, ci s-a băgat la clickbait, și face asta de zeci de ani încoace, de la semizeul Cristoiu și încă de dinaintea lui.

Și când vă vine să ziceți: „bă, ce țară de rahat”, nu uitați că la voi vă referiți. Și destul cu mesajul negativ, hai să facem ce zice moș Dani: „Să ajutăm cu vorbă și cu faptă bună pe cei care au nevoie de noi”. Poate în activitatea mea care urmează o să încerc să vorbesc despre cu totul altceva decât virus. Dar las aici paginile astea de jurnal, că poate peste ani or fi bune cuiva.