Jurnal de virus – ziua #19

TL;DR: e aproape imposibil să găsești informație actualizată, corectă, completă. Cred că măsurile de izolare socială sunt excesive din cauza asta. Cred că ar trebui să ne gândim serios la readucerea pe plan local a manufacturii. Și o listă cu niște piese de ascultat și alte asemenea.

Îmi dau seama că numărătoarea mea începe din lunea de acum 2 săptămâni (imediat trei) dintr-un motiv care mi se părea aleatoriu, dar dacă țin bine minte atunci s-a declarat starea de urgență. Am avut mai mult de lucru decât am crezut, dar măcar am reușit să înregistrez cu Ovidiu un episod despre orice altceva decât virus. E bun, aș putea zice că e chiar util, dar nu e treaba mea să zic asta, ci a celor care îl ascultă. Pentru cei care așteptați ceva pe podcastul de istorie, vă spun doar că nu mai e mult până duminică 😉

În episodul ăsta de jurnal o să scriu despre ceva ce mă frământă de ceva vreme, și anume marea contradicție între ce ar fi trebuit să ne aducă mijloacele de comunicare cvasi-instantanee și ceea ce ne-a adus deja.

Teoretic, ar trebui să fie relativ facil să fim la curent cu cele mai noi și cele mai corecte informații legate de, să zicem, felul în care se răspândește virusul. În realitate, însă, cei mai mulți lucrăm cu informațiile pe care le cunoșteam încă de la începutul crizei, din ianuarie sau februarie. Dezinformările cu „făcut în laborator” încă circulă – încă e neclar dacă virusul rezistă în aer sau cade pe suprafețe? Rezistă pe suprafețe sau nu? Habar nu avem. Sunt eficiente măștile artizanale sau nu? Găsești încă articole care zic că da, găsești articole care zic că nu. Este aproape imposibil să ai informație actualizată. Site-ul „oficial” DespreCoronaVirus.ro zice că măștile nu sunt o soluție magică, dar zice chestia asta de la începutul crizei – pe de altă parte ai mesajul transmis de cehi (hai că ministresa lor de sănătate e chiar simpăticuță) în care soluția lor pentru minimizarea răspândirii a fost să forțeze toată lumea să iasă cu măști pe față – indiferent de calitatea lor. Pentru că da, soluția nu e bulletproof, dar e mai bun un filtru care îți reduce șansa de îmbolnăvire cu 70% decât nimic.

Ce văd însă e o dinamică foarte bizară. Informațiile false au o explozie inițială și nu dispar niciodată din peisaj, pe când informațiile reale, corecte, verificate și verificabile, se răspândesc mult mai încet și par adeseori contradictorii pentru că versiunea de informații de acum 20 de zile are încă un ciclu de difuzare care se suprapune cu versiunea de informații de acum 10 zile. În anarhia rețelelor sociale, ceea ce primează e volumul, și volumul informațiilor outdated este mult mai mare decât cel al informațiilor clarificate și corectate.

Încerc să nu particip la isteria legată de virus. Cunoștințele mele de virologie nu sunt grozave și nici nu am de gând să mi le cultiv. Nici nu am timpul conaționalilor mei; știu că mulți dintre ei sunt prinși acasă, departe de activitățile uzuale din această perioadă, mulți fără nimic de lucru. Teoretic, e un moment în care ar putea să experimenteze cu alte lucruri. Dacă aș gândi ca capitaliștii de facebook aș zice că ăsta e momentul în care în fiecare din șomeri se naște un antreprenor. Dar hai să nu facem mișto de niște oameni care au cam dispărut din peisaj, că mai toate ideile le sar în față zilele astea. Apropos, voi știați că China are sistem privat de sănătate? Nu un sistem paralel, ca la noi, ci întreg sistemul este privatizat. Rezultatul? O mare parte face pseudomedicină – adică medicină tradițională chinezească care e doar un pic mai eficientă decât mizeriile noastre homeopate. În orice caz, capitaliștii de facebook și-au încheiat un pic activitatea, mai mult ca sigur fiind mulțumiți că 800.000 de oameni vor deveni antreprenori odată cu trecerea în șomaj.

Încep să cred că distanțarea socială și închiderea în case nu ar fi trebuit făcute în felul în care s-au făcut. Nu o să sap mai adânc în rana asta, o să spun doar că nu cred că o plimbare zilnică strică. Ce vreau însă să zic e că suntem acum la aceste niveluri de interdicție pentru că guvernanții lucrează pe aceleași informații pe care le-am avut și noi disponibile, prin toate rețelele sociale de dezinformare. Și nu zic nimic despre presă pentru că presa a ajuns să fie doar o colecție de bloguri care insistă să spameze cu informație falsă pe rețelele sociale.

De fapt, e din ce în ce mai vizibil falimentul moral al presei și efectul real al acestui faliment. Ne dăm seama că, după vreo zece ani de declin constant, ne lipsește mai mult ca oricând o presă de calitate. Instructive sunt clipurile pe care le-a făcut Vali Petcu despre cum a avut loc acest declin; lucrul care mă interesează pe mine e că și presa poartă o mare parte din vină pentru eșecul sistemului de sănătate la care asistăm acum în slow-motion, cu medici care își dau demisia și sunt aplaudați de jumătate din români și puși la zid de cealaltă jumătate, cu medici care își fac treaba în saci de gunoi ca material de protecție. Presa a participat la lucrurile astea pentru că s-a apucat să traducă articole despre Kardashian pentru clicbait în loc să facă o investigație legată de ce se întâmplă în spitale, că a colaborat cu puterea constant pentru reclame la instituții bugetare în loc să lucreze serios pentru binele unor cititori care să își dorească să plătească pentru produsul lor. Da, când vă dați seama că presa e la liber nu uitați că ea slujește pe cei care plătesc pentru ea. Deci dacă n-ați plătit pentru presă, s-ar putea ca ea să nu fie făcută pentru voi.

Un alt lucru despre care nu se vorbește este că suntem incapabili să producem materiale pentru spitale. Nu avem manufactură capabilă nici măcar să producă măști de față. Abia săptămâna asta au început câteva fabrici de textile să producă măști, cu termene de livrare peste 60 sau 90 de zile. Și singurul lucru pe care mi-l doresc e să se adeverească profeția lui Vali legată de reîntoarcerea manufacturii pe plan local. Și la mine sunt deja câțiva ani buni de când am înțeles că ceea ce contează enorm e capacitatea de a produce – o națiune care e capabilă să producă va crește. Acum câțiva ani tot capitaliștii de Facebook mi-au explicat că e bine că îi punem pe alții să producă chestii pentru noi, dar no, eu am rămas la părerea că lucrurile ar fi mai simple dacă am produce local (și îmi doresc să avem fabrici de semiconductoare în România, chiar dacă lumea zice că nu e rentabil).

În alte știri, văd că Bibanu se plictisește acasă și scoate videoclip după videoclip (deloc rău, apropos). Altfel, m-a amuzat foarte tare când am văzut în fluxul de „trending” în youtube videoclipul unei piese de Florin Salam – ceva legat de felul în care se filmează la el în sufragerie m-a făcut să râd cu hohote. Și când nu ascult radioul de 80s de pe Radio Tunes (la care am abonament, 70€/2 ani) ascult albumele lui Deliric cu Silent Strike: 1, 2. Că, nu știu, mi se pare incredibil de potrivit flow-ul lent al lui Deliric și sound-ul apăsător pe alocuri al lui Strike. Ah, și Ovidiu a scos o nouă nuvelă, Minunatul Nea Silvică îi zice, o să-mi fac timp în weekend s-o citesc, dar premisa mi se pare amuzantă rău.

Să fie și ceva frumos să ne clătim ochii.

5 Replies to “Jurnal de virus – ziua #19”

  1. jollyca

    să spun doar că nu cred că o plimbare zilnică strică

    Dar poti sa faci o plimbare zilnica, nu te oprește nimeni. Singura problema e ca plimbarea aia e in jurul blocului si ca trebuie sa te tii departe de alti oameni.

    Măști? De unele singure nu fac nimic, iar eficienta scade odata cu calitatea, dar ajuta odata cu restul masurilor. Comunicarea a fost cel putin de rahat in toata perioada asta

    Cred ca tocmai faptul ca avem prea multa informație ne îngroapă.

  2. Dorin Lazăr

    Ah, am înțeles greșit clipul, dovadă că zilele astea nici nu mai sunt capabil să procesez toată informația corect. Wishful thinking, ok? 😀

    Dar da, faptul că avem prea multă informație ne îngroapă – avem prea multă, o analizăm și procesăm superficial, dovadă că am zis că tipa aia e ministru. 😀

  3. Mîțiu Ioan

    E discutabilă informația despre incapacitatea industriei din România. Din surse sigure ( dar protejate de NDA ) știu de exemplu că nu e deloc așa, din contră … dar drept e că în urma unei “comenzi externe”.

Comentariul tău (dacă comentezi prima oară, comentariul va ajunge în moderare)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.