Jurnal de virus – ziua #21.2

Cum rezistă în carantină oamenii care se urăsc? Cred că au ajuns la un punct de indiferență; o să iasă mai tarați, mai obosiți, mai supărați din carantina asta, mai ales dacă cel mai optimist termen de „eliberare” e peste șase săptămâni. Cred că asta e o lecție bună pentru cei care nu sunt încă într-o relație: poate că gagica aia bagaboantă, sau tipul ăla care are mult succes la toate prietenele tale nu e chiar omul cu care ai vrea să-ți petreci două luni și jumătate în casă.

În curând pe foarte mulți dintre oameni o să ne lovească o depresie profundă. O simt, deja văd disperarea în cercul meu de prieteni, vezi tensiunea în felul în care vorbesc, în care se precipită, se implică sau glumesc. Mai ales glumitul, ca răspuns nervos la criză.

Am încercat să vă oferim altceva. Am avut un episod de ICRPodcast în care am vorbit despre orice altceva numai despre virus nu. Astăzi am publicat un episod mamut de 2h40m de podcast de istorie (unul din cele mai dificile episoade pe care le-am înregistrat vreodată, chiar dacă oboseala și-a spus cuvântul pe final), doar că e clar că din ce în ce mai multă lume alunecă în depresie. Sugestia mea? Faceți ceva, altceva decât „virus”. Discutați despre altceva. Construiți altceva. Mai planific azi un episod de „jurnal” și sper că acela va fi mai util decât ce scriu aici.

Mai vreau să vorbesc un pic despre motivul pentru care oamenii laudă regimurile dictatoriale. Văd repetate laude la adresa Chinei (sursa virusului) și Rusiei (despre care nu știm, de fapt, cum și dacă face față epidemiei). Și vroiam să-mi notez aici în jurnal „de ce”. În primul rând, pentru că oamenii au nevoie, mai ales în momentele astea grave, nevoie de repere. Și chinezii dau impresia că sunt foarte calmi, foarte siguri pe ei, chiar dacă realitatea demonstrează că nu au fost, ba chiar din contră. Prin autoritarianismul lor, chinezii dau impresia de control. prin măsurile excesive afișate au dat impresia de fermitate și siguranță. În situațiile de urgență, care ne pun în pericol siguranța, gravităm aproape automat în jurul oamenilor care dau impresia de fermitate și siguranță.

Da, aceiași care laudă China acum l-ar fi lăudat și pe Adolf Hitler în 1938. Luați-o sau nu ca pe-o reductio ad hitlerum; ce vă zic e să examinați mecanismul prin care din ce în ce mai mulți gravitează înspre poli iliberali mai ales în situații de criză.

Nu ajută nici că „lumea democratică” nu e capabilă să răspundă cu foarte mult succes. Că e incapabilă să-și ofere soluții care ar fi fost foarte simple în condițiile unei economii funcționale. Că trebuie să recurgă la același gen de soluții pe care regimurile totalitare le-ar fi impus. Că, în mintea publicului larg, carantina asta e doar o validare a faptului că soluțiile totalitare sunt cele corecte. Dacă după criza economică din 2008 eram bucuros că nu am văzut victoria completă a ideilor totalitare, cu o Europă care a reușit să supraviețuiască ideologic, acum nu cred că va mai fi cazul. O reîntoarcere la ideologii pe alocuri primitive va fi inevitabilă. Păzea, tot ce e mai rău va veni după ce ieșim toți din carantină.

Facepalming done the right way.

14 Replies to “Jurnal de virus – ziua #21.2”

  1. Cristian Banu

    Și dacă „o tiranie ca-n Rusia” este în realitate „visul de veacuri” al omenirii și că toată chestia asta cu democrația (care oricum la noi „e prost înțeleasă”) a ajuns să obosească oamenii?
    Unul dintre lucrurile pe care le-am observat nu doar în cei 15 ani de consultanță în management, dar și în aproape 30 de comentariat politic este că oamenii nu au o mare problemă să delege responsabilitatea cuiva care „se pricepe”. Contestațiile apar întotdeauna în fața incompetenței. De aia anumite regimuri autoritare rezistă – Putin, Lukașenko, Partidul Comunist Chinez, Iran, Erdogan, mai nou Ungaria și Polonia – nu pentru că „reprimă opozanții” cum spune propaganda „celorlalți” ci pur și simplu pentru că oamenii o acceptă, așa cum în Orient îi acceptau pe Ghaddafi, Saddam, Al Assad – cum arătau țările alea înainte de a fi „democratizate” și cum arată acum?
    Să ne gândim și la noi: Ceaușescu se trezea dimineața și trăgea o linie pe hartă, într-o oră Trustul de Construcții era pe amplasament gata de lucru. Acum trebuie să stăm ani pentru acorduri de mediu, să băgăm bani în protecția liliecilor, urșilor sau, mai nou, gândacilor, să stăm în procese cu nu știu ce ONG care plâng „distrugerea habitatului bibistrocelului crocobasturat”… De aia și la noi s-a păstrat cultul său, deși a fost un cretin sinistru, „dar făcea”.

  2. Dorin Lazăr

    Cred că un sistem ideal e ceva hibrid, mai apropiat, poate, de modelul bizantin sau modelul lui Franz Josef: cineva care să-și asume responsabilitatea la vârf, dar cu o oarecare libertate economică și politică. Un sistem mai strict decât în UK acum, mai strict și decât oligarhia rusească, dar mai relaxat decât „libertatea chinezească”. Nu pentru că libertatea e periculoasă, ci pentru că libertatea e o povară pentru prea mulți – și să avem opțiunea de a le oferi de-a gata chestii celor care și le doresc, dar și să avem libertatea pentru cei care pot s-o ducă.

    Zicea Ovidiu Eftimie de Zona liberă Mizil, poate ceva în genul?

  3. Dex

    Eu unul “laud” China pentru ca 90% din public o uraste cu inversunare. Daca situatia ar fi mai echilibrata nu m-as obosi sa zic nimic de China. Nu zic, e adevarat si ce zici tu, dar eu nu vad treaba asta ca fiind prea raspandita. Ru vad in continuare o infima minoritate care incearca sa aiba o parere obiectiva asupra Chinei, si o majoritate covarsitoare care considera China vinovata pentru ca acolo a aparut virusul.

  4. Dorin Lazăr

    Cineva vine să te infecteze cu ceva boală. Altcineva îl vorbește pe primul de rău. Tu ești supărat pe ăla care îl vorbește pe primul de rău, sau pe ăla care te-a infectat?

    Nu, nu 90% din public urăște China. Poate 90% din prietenii tăi, experiența e un pic diferită în alte cercuri.

  5. Dex

    Deci esti si tu de parere ca e vina chinezilor? Astia vin sa ne infecteze? E vina lor ca a aparut virusul la ei?

  6. Dorin Lazăr

    Fii pe fază. Eu vorbeam despre gândirea ta extraordinară în care „țin cu ăia că 90% sunt contra ălora”. Păi poate au ceva motive. „Țin cu ăia că cred că au dreptate” e diferit de „țin cu ăia că 90% nu țin cu ei”.

  7. Dex

    Din 2 comentarii ai reusit sa ma cataloghezi ca “gica contra” si sa ma insulti. N-am zis ca la orice subiect comentez contra. Am zis ca nu le-as lua apararea chinezilor daca n-ar fi curentul actual anti-chinez. Nu pentru ca nu am argumente, pentru ca nu mi s-ar parea necesar sa ma implic, din moment ce discutia acopera deja mai multe fatzete.
    Ma jur, cateodata ma intreb de ce blogerii lasa comentariile la liber, daca nu sunt dispusi sa poarte o discutie. O sa ma limitez la a citi ce scrii, ca e interesant, si o sa evit sa mai port vreo discutie, ca n-are rost.

  8. Dorin Lazăr

    Ok, citește mai cu atenție ce ți-am zis. Ți-am zis că argumentul tău e prost, nu mă deranjează dacă ai motive concrete să ții cu China, mă deranjează să vii cu un argument atât de idiot precum „țin cu China că nu ține lumea cu ei”. Nu am zis nimic despre tine, ci despre gândirea ta, citez, extraordinară. Pe bune, dacă vrei să te limitezi la a citi ce scriu, chiar fă-o. Chiar citește ce scriu.

  9. Dex

    Si tot incerc sa-ti explic ca nu asta am zis. La fel cum ma acuzi tu pe mine ca nu inteleg ce ai scris, la fel te pot acuza si eu pe tine. Eu cred ca stii, sau ar trebui sa stii, ca a comunica prin cateva fraze scrise nu e cea mai perfecta metoda de comunicare. Ca autor al blogului conduita ta, si cunostintele tale de comunicare se considera superioare, din oficiu, unor comentatori anonimi. Dar tu, ca si altii, preferi sa consideri cititorii imbecili, si sa reactionezi cu sarcasm/agresivitate cand ceva nu ti-e clar. Si asa ajung in situatia ca eu, comentatorul anonim, sa ma chinui sa port o discutie, cand asta ar trebui sa fie treaba ta (daca nu, poti inchide, modera comentariile, pe ce criterii vrei).

  10. jollyca

    Cum rezistă în carantină oamenii care se urăsc?

    Cred ca intrebarea este “cum rezista in carantina oameni care acum descopera ca se urasc”. Iesitul la bere, implicarea in diverse activitati (mai mult sau mai putin utile) nu lasa timp de introspectie, iar eu ma risc sa afirm ca cca 80% din cei fortati sa stea in casa nu si-au facut niciodata un inventar propriu. Pentru cei mai multi e prima oara cand raman singur cu ei insisi si acum descopera ca se urasc. Unii descopera acum anumite emotii pe care nu stiu sa le denumeasca, pentru ca nu au fost invatati.

    Din astia mentionati mai sus vor iesi doua categorii – aia care vor umple cabinetele de psihologie (sau consiliere matrimoniala, desi nu stiu cat de mult se pracica la noi) si aia care vor internaliza toate traumele si le vor traduce in violenta familiala, alcoolism, alergari de maratoane etc.

  11. Dorin Lazăr

    @jollyca: am râs la faza asta cu alergatul de maratoane care e o formă de a interioriza trauma, pe același palier cu violența familială și alcoolismul 😀 Nu că ar fi falsă sau ceva. 😀

  12. Dorin Lazăr

    @Dex: «Eu unul “laud” China pentru ca 90% din public o uraste cu inversunare. Daca situatia ar fi mai echilibrata nu m-as obosi sa zic nimic de China.»

    Poftim?

  13. Mîțiu Ioan

    China și chinezii sunt principalii vinovați. Și nu doar conducerea PC care a gestionat lamentabil situația, ceea ce a dus la imposibilitatea stopării epidemiei precum la SARS, ci și chinezul “de rând” – cu preferința lui pentru fleici de pangolin și supă de liliac. 😉

    Iar influența Chinei e incredibil de mare – se vede acest lucru din faptul că bolii nu i se spune “gripă chinezească” ci Covid pentru a nu supăra marele colos.

Comentariul tău (dacă comentezi prima oară, comentariul va ajunge în moderare)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.