Jurnal de virus, ziua #4

Tehnic, suntem în a patra zi de stare de urgență, și lucrurile sunt incredibil de calme. Serios, dincolo de secvențele pe care le văd vânate cu obstinație de televiziuni, lucrurile în general sunt calme. Magazinele au stocuri de de toate. Ieri, alaltăieri, la un Carrefour Market de lângă mine rămăseseră fără carne preambalată proaspătă, dar astăzi galantarele erau pline ochi, la fel spațiile cu fructe (în special portocale, vitamina C ftw!). Poate există o penurie de hârtie igienică, dar buttcoin-ul revine și el în rafturi, și chiar dacă am văzut vreo doi rătăciți care luau un cărucior întreg plin ochi cu chestii, oamenii au revenit la cumpărăturile curente, mai mult sau mai puțin în ritm normal.

Da, nu facem party de coronavirus cu Moët și KFC, dar nici nu ne batem pe ultimul covrigel fărâmat într-un raft gol de alimentară. Nu am ajuns încă în post-apocalipsă, lucrurile mai au mult până acolo.

Stăm surprinzător de bine, dacă e să mă întrebați pe mine. Pentru o țară cu legături atât de strânse cu Italia, avem azi, joi, 19 martie 2020, confirmate 260 de cazuri cu 0 decese. Și dincolo de a fi relaxat în legătură cu situația, dincolo de a preaslăvi inexistenta competență a conducerii politice sau tehnice a aparatelor de stat, nu pot să nu observ că lucrurile sunt relativ calme, și cifrele deloc tragice.

Cred că lumea începe, încet, să se obișnuiască cu lucratul de acasă (cei care pot), și cu niște măsuri de bază de igienă și siguranță personală. Mai minunat e că aparatul de stat trece printr-o mini-reformă în care își dă seama că nu mai e rentabil să aibă sute sau mii de oameni aglomerați în cozi la serviciile lor. Nu cred că reforma va fi permanentă, dar cred că în curând statul va învăța și că poate să colaboreze între diversele instituții, nu să pună cetățeanul să mute formulare și documente între ele.

Da, există și multă indisciplină. Dar cred că sunt mai mulți oameni care sunt mai atenți la a respecta regulile de distanțare socială și de igienă personală decât cei care nu o fac. Și, până la urmă, ce contează este herd-immunity; da, știu că e frustrant, dar așa cum faptul că noi, marea majoritate, respectăm regulile le va da libertatea Oliviilor Steer și babelor și moșilor de la colț să fie inconștienți. Cum zic mai toate sistemele morale cu un pic de minte, fii schimbarea pe care o vrei în lume, chiar dacă pare că lumea nu e receptivă.

Și nu vorbesc de psihologia de doi lei că „omul nu înțelege cuvântul «nu»”, ci la faptul că singurul mod în care putem să ajutăm e să le spunem oamenilor ce facem noi pentru a fi mai bine, și când vedem pe cineva că face ceva aiurea să le zicem. Atunci, pe loc, direct. Acum chiar are mai multă forță orice ai avea de zis. Da, nu se mai uită nimeni cu condescendență la tine când te cerți cu cineva care vrea să bage direct mâna în patiseria de la supermarket, ca acum două luni.

Greul abia acum urmează. Ascultam un podcast economic (Marketplace, pentru cine e interesat) și estimările sunt că daunele provocate în mod direct de pandemie vor fi cam o treime din daunele totale, ce urmează va fi, cu alte cuvinte, mai dificil. Și că dincolo de pregătirea noastră imediată, cu făină, buttcoin și spirt, mai e pregătirea strategică la nivel de organizații economice din care facem parte. Și acolo vom vedea dacă am făcut bine că am plecat de la o firmă pentru 50 de lei în plus la salariu sau nu. Și vom vedea dacă am făcut o alegere bună cu alegerile strategice din ultimii ani.

Pentru că da, chestia care mă îngrijorează mai tare e că după perioada asta de distanțare socială și/sau autoizolare un contingent întreg de oameni deprimați se vor reîntoarce la muncă într-un climat economic care va avea parfum de colaps. După 10-12 ani de creștere, ne va fi foarte greu să acționăm pe timpuri de criză economică. Toate mofturile și speranțele false pe care le-am construit în era social media vor sucomba în fața realităților economice.

Nu am sfaturi despre ce să faceți în lunile care urmează. Dar dacă pentru voi această perioadă e una de autoizolare în casă, departe de locul de muncă, învățați ceva nou. Nu doar programare, că programarea e o unealtă, dacă nu ai la ce s-o folosești o să stea în șopron până ruginește. Nu, mă refer la ceva nou, ceva practic, ceva util vouă. Fie și doar pentru a lupta cu inerenta depresie care o să se instaleze în întreaga societate. Nu știu cum să zic, dar party-urile celebre din anii ’20 sunt cele cu Jazz, cele din anii ’30 sunt cu fascism și purificare etnică, deci nu vă bazați că după ce trece pandemia o să fie loc de petreceri.

Dar dacă vă apucă prea tare depresia, uitați-vă peste decretul prezidențial care zice că nu mai aveți drepturi cât timp e pusă starea de urgență, și bucurați-vă că nu are cine să vă pună bocancul tiranic la gușa burgheză, în ciuda a ce urlă Antena3.

Hai c-o fi bine, oameni să rămânem. Că tot veni vorba de a fi oameni, pentru Brașoveni, Fundația Comunitară a pregătit un proiect de susținere a spitalului de boli infecțioase. Puteți dona și îi puteți ajuta și voi.

PS: Pentru cei interesați de un modicum de socializare, am creat un spațiu public/privat de discuții pe Discord. Se numește Redheads and wolves, și putem să stăm acolo de vorbă pe, practic, orice subiect.


One Reply to “Jurnal de virus, ziua #4”

Comentariul tău (dacă comentezi prima oară, comentariul va ajunge în moderare)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.