Justițiarismul de Facebook

Încerc să mă țin departe de echipele de justițiari de Facebook. Îi știți – sunt oamenii de lângă voi, oameni cu aparentă somitate, demnitate și prezență de sine, care în momentul în care le comunici câteva cuvinte cheie reacționează de parcă sunt niște pisici în călduri. La fanii Antena 3 cuvântul ăla era (și aud că e încă) Băsescu, la patronii șpăgari e ANAF sau ANPC sau orice organ al statului român, iar pentru toți românii acesta e cuvântul țigan aplicat unui român.

Și te miri cui i se întâmplă chestia asta – adică sigur, dacă îl auzi pe un tip influent din social media, un blogger cunoscut, poți să spui că poate o face pentru trafic și pentru vizualizări. Dar ce te faci când o face domnul Stere de la 3, un cetățean respectabil și inofensiv care a fost bibliotecar la Securitate toată viața lui, sau țața Leana de la 7 care, în afară de faptul că știe tot ce mișcă prin scară, nu a făcut nimic notabil în calitatea ei de funcționar la Poșta Română. Sau, poate, Vasilică, corporatrist cu datorii la bancă, doi copii și o nevastă care-l înșeală cu un jamaican de pe net. Oameni care ar trebui să reprezinte media inofensivă a țării – oamenii de bun simț, oamenii de bine, ăia prietenoși și ospitalieri cu care ne tot lăudăm. Oamenii simpli, românul mediu, românul cuminte.

Doar că greșeala noastră e să credem că românul simplu, mediu și cuminte este un om bun și calm. Și nu este. Să o explic simplu, românul acela este un resort tensionat gata să explodeze, adevărata victimă a comunismului științific. Este același om care își turna sau și-ar turna rudele, care își toarnă copiii autorităților, care nu e capabil să iubească pe altcineva decât pe sine. E un om antrenat să urască, e un om pe care comunismul sau post-comunismul l-a învățat să-și urască toți semenii. E același om care a luat în brațe după revoluție ortodoxismul (în ciuda ateismului său natural) în speranța că cineva îl iartă pentru cât de rău e. Și în momentul în care îi dai o tastatură, omul acela, analfabetul funcțional, devine prolific. Devine justițiar.

Păzea, vin românii!

Păzea, vin românii!

Așa se întâmplă că atunci când un anonim spune cu autoritatea pe care o poate avea un anonim că cineva a făcut-o țigancă pe Irina Begu, Internetul românesc a explodat – a început să o asalteze pe celebra anonimă selectată pentru această posibilă păcăleală de 1 aprilie. Evident, cred că a fost un experiment psihologic la care jumătate din justițiarii de Facebook au pus botul deja. România fierbe toată, deși e vorba de o știre clar inventată.

Uneori înțeleg de ce oamenii se ambalează la știri de genul ăsta. Dar oamenii echilibrați sunt nu cei care se enervează când citesc o chestie, ci cei care întreabă „e chiar adevărat ce scrie aici?” Nu de alta, dar nu mai suntem pe vremea de tovărășie când absolut tot ce se scria era adevărul absolut aprobat de organele statului. De-asta ne permitem și noi să scriem chestii și să greșim din când în când, de-aia ziarele mint cu nerușinare – și de-aia justițiarii pun botul la toate prostiile pe care le citesc. Ăsta e motivul principal pentru care nu mai comentez evenimente curente – las măcar o zi să treacă, să aflu real despre ce e vorba. Sau scriu, dar scriu despre lucrurile pe care mi le inspiră un anumit eveniment.

Oricum, concluzia aici e simplă – poporul român ar trebui să treacă pe la un psiholog – să vadă de ce se enervează în halul ăsta la fiecare mizerie. Suntem cel mai nesigur de sine popor din lume. În momentul în care poți dezechilibra o țară întreagă cu un cuvânt ai o problemă – nu tu, că-l zici, ci o problemă națională. Nici nu-i de mirare că nu avem pic de umor – la cât de în serios ne luăm, mai ales noi, oamenii fără realizări în viață, normal că ne e imposibil să discernem dacă ceea ce simțim e normal și corect sau nu. Vorba Adei, suntem cu toții bolnavi.