Kim Stanley Robinson – Șaman

Nu știu dacă aș fi urcat Șamanul pe lista mea de lectură atât de repede dacă nu aș fi fost invitat la librăria Humanitas sâmbătă să vorbesc despre ea. Nu părea neapărat genul meu – acțiunea se desfășoară acum 32000 de ani și nu are niciun extraterestru în ea. Nu știu dacă aș fi căutat eu de unul singur să iau cartea asta. Și poate că aș fi avut de pierdut.

Șaman pornește urmărind evoluția unui copil de 12 ani care e crescut de șamanul haitei Lupilor pentru a-i lua locul. Pentru asta primul lucru pe care îl face e să pornească în pribegie – două sau trei săptămâni petrecute în pădure, fără niciun pic de sprijin din partea haitei, și fără nicio armă, nicio haină, niciun fel de sprijin, ca o probă de maturitate.

După ce reușește să supraviețuiască acestei încercări, Loon se reîntoarce în haită și reintră în normal – se îndrăgostește de o fată, apoi de alta, o ia de nevastă, după care începe acțiunea cu adevărat interesantă – cineva îi răpește femeia și el merge în căutarea ei. În salvarea lui vine și șamanul curent al haitei, care îl trage ca ajutor și pe un om de Neanderthal, Click.

Nu o să dau spoilere, dacă vreți le găsiți pe Wikipedia. Ce o să spun e că de pe la pagina 200 până la pagina 400 e cuprins un roman cu acțiune chiar faină – după care șamanul se întoarce la a fi o ficțiune antropologică bazată pe desenele din Chauvet. Din păcate, Kim Stanley Robinson pare mai atras de ideea lui că Loon a pictat la Chauvet decât să dea un sens inspirat din acțiunea romanului acelor desene – și (cel puțin mie) mi s-a părut că finalul nu prea are nimic de-a face cu restul romanului.

Nu e un roman rău, dar e un roman care cere răbdare multă, e un text de altă factură decât ceea ce am citit în mod obișnuit. Merită citit ca experiment – traducerea în română e decentă, și chiar dacă sunt locuri unde s-ar fi putut mai bine nu deranjează în lectură. Romanul îl găsiți direct pe site-ul editurii, sau pe emag.