La capăt de drum / Experiment tabloid

Urmează niște schimbări interesante pentru mine, și blogul e una din ele.

Vreme de mulți ani (oficial, blogul Fly on the Windscreen are 6 ani, real are mai mult) am comentat aici mai multe teme. Cultură, teme sociale, teme politice. idei personale, umor, călătorii… Am 720 de postări active, altele retrase, altele nu au fost niciodată incluse aici. Zic că FotW are 6 ani, dar de fapt blogul l-am început din 2003, de pe vremea lui Năstase și a lui Ponta. Din păcate, ideea mea de backup a eșuat complet și nici măcare wayback machine nu mai poate aduce postările vechi înapoi.

Am pornit dintr-o Românie socialistă în care libertatea de exprimare era garantată numai dacă spuneai lucrurile corecte și pe placul lui Adrian Năstase. Am scris atunci cu nerv. Scriam pe-atunci că mi-e cel mai frică și mai frică nu de Năstase, nu de Hrebenciuc, nu de Miki Șpagă, ci de Victor Ponta. Pe-atunci Ponta făcea chefuri cu tineretul social democrat și o vîna pe Daciana pe plajele lui Radu Mazăre. De-atunci am zis despre el că e cel mai mare pericol la adresa României: Năstase fura din obișnuiță, Ponta o va face din convingere.

S-au întîmplat multe. Anul 2004 mi-l amintesc ca pe Mordor, mereu acoperit de nori negri, sufocanți, norii corupției instituționalizate. Mulți au uitat, eu nu am uitat. Nu am uitat nici finalul lui 2004. Atunci, după alegeri, eram pe tren. Am mers pînă la București, să-i văd pe Tăriceanu și Băsescu. Și ei m-au dezamăgit cel mai puțin. Nu zic că nu sunt dezamăgit de ce au făcut, dar nu pot să fiu orb să ignor niște schimbări. Niște schimbări care acum se numesc ‘dictatura lui Băsescu’, because fuck you, that’s why.

Am ajuns la capăt. Nu mai sunt de multă vreme autorul lui ‘Fly on the Windscreen’. Copilul care-și alegea ca temă o piesă deprimantă, gravă, a celor de la Depeche Mode, acel copil nu mai există. A crescut, vede lucrurile altfel. S-a trezit de multă vreme. Numai că vocea mea nu mai e în acord cu generația mea.

Generația mea îl pupă în fund pe Ponta, salvatorul României din ghiarele dictaturii lui Băsescu. Deja VP și-a arătat veleitățile de dictator sud-american scos din cărțile lui Marquez; le-am văzut de acum 9 ani, dacă nu mai devreme. Cu toate acestea oamenii din jurul meu nu văd, nu aud, nu zic nimic. Generația mea dă like-uri pe facebook. De cîte ori pot scrie același articol? În cîte forme pot rescrie aceleași idei, cît să le pricepeți? Generația mea și cele ce urmează după ea sunt couch-activiști de frunte: cît de bine se poate sta pe canapea și să avem impresia că salvăm lumea dînd un like. Mi-e rușine să recunosc că fac parte din generația care pune botul la :”Dă like ca să vezi cît de mari au crescut sînii lu’ Sexy Brăileanca”. Mi-e și mai rușine să recunosc că fac parte din generația care dă like la “dă share ca să salvezi planeta”.

Generația mea îl pupă în fund pe Obama pentru că e negru, deși nu ar recunoaște niciodată că ăsta e motivul. Are idei, e tare, o laie. Obama a reușit ceea ce rușii s-au chinuit vreme de 5 decenii: să ruineze Statele Unite. Dacă nu înțelegeți de ce, recitiți postările mai vechi.

Generația mea îl pupă în fund pe Steve Jobs, un individ obsedat de imagine, care înainte să moară a cerut de cîteva ori o altă mască de oxigen pentru că nu-i plăcea design-ul. Și a murit gol pe dinăuntru, da’ frumos pe dinafară. E bună spoiala, oameni buni, e foarte bună. Dacă ai ce să spoiești. Și oamenii ăștia o să ajungă pe la 40-50 de ani mai mult neoameni decît oameni, cu o spoială frumoasă, dar o să vadă că lucrurile nu merg așa de simplu. Că nu poți să-ți spoiești toată viața și să zici că a fost frumoasă. Mai trebuie să o trăiești.

Și să nu uit să reamintesc că generația mea salvează planeta pă feisbuc. Nu că planeta ar avea nevoie să fie salvată, o duce foarte bine, dar ratații de Remuși Cerni trebuie și ei să trăiască din ceva. Doar mama Rusie nu poate să sprijine idioții utili la nesfîrșit, trebuie și ei să trăiască din ceva.

E pernicios să stai pe fundul tău, să nu faci nimic altceva decît să dai laicuri. Suntem deja prea mulți; nu mai e nevoie de prea mult efort. Nimeni nu mai face nimic de unul singur, totul se face în colective. Individul oricum nu mai are voie să gîndească, e prea periculos să ai oameni care să nu gîndească ‘en masse’. Și ca să fie clar, nu, copii de 18 ani, voi nu gîndiți cu capul vostru, ci cu capul altora care vă manevrează. Oricît de mult v-ați da voi cu fundul de pămînt că sunteți originali și buricul pămîntului.

Ultimele săptămîni au fost pentru mine un experiment tabloid. Am vrut să văd cît de mult trebuie să tabloidizez blogul pentru a atrage atenția. În mod normal nu am foarte mulți vizitatori, dar am reușit să sporesc cu 500% numărul de vizitatori. Mi-a fost simplu, mai ales că eram captiv acasă, în concediu medical. Am scris, am scris, am scris. Sunt cîțiva care și-au pus întrebarea ‘bine, dar de ce scrii atît de mult’. Acum aveți un răspuns: a fost un experiment.

Rezultatele mi-au dat de înțeles că Fly on the Windscreen e un blog inutil. Nu pentru că nu ar putea atrage atenția: aș putea, foarte bine, să atrag mai multe vizite decît alții, dacă mi-aș dori lucrul acesta. Dar nu mi-l doresc. În acest moment, dorinlazar.ro este o mlaștină pe care doresc să o asanez, să o curăț, și apoi să o transform într-un tărîm fertil.

În cîteva zile, dorinlazar.ro va deveni un blog tehnologic 100%. Vor exista comentarii sociale, mai mult ca sigur; tehnologia influențează puternic societatea de azi; însă nu vor mai fi aceleași subiecte pe care le tratam ca pînă acum. Fly on the Windscreen moare. Conceptual, e falimentar de foartă multă vreme. Acum e timpul pentru o schimbare. Va mai sta o vreme online, după care va fi înlocuit; nu știu dacă complet sau nu. Soarta blogului mi-e încă necunoscută, și nici nu știu dacă mai are vreun sens să păstrez postările vechi. Dar credeți-mă pe cuvînt, nu mai e nimic de făcut aici.

Și scriu această postare pentru a sugera celor care s-au abonat la blogul meu pentru latura non-tehnică să se dezaboneze. Mi-ar plăcea să ne salutăm, cu un comentariu în această postare, dar nu e obligatoriu. Goodbye, and thanks for all the fish.

OUT OF BUSINESS

Comments

La capăt de drum / Experiment tabloid — 30 Comments

  1. Nu ai fi putut sa defineste despre ce vrei cu adevarat sa scrii daca nu ai fi probat mai multe subiecte. Felicitari ca ti-ai gasit subiectul care te atrage.

  2. Scriu pe politică din vara lui ’90. La “Meridian”, “Tineretul liber”, după aia pe la “România liberă”, “Ora”, “Privirea” şi prin alte părţi.. Pe blog, din 2005. Try to beat this :). De multe ori mă gândesc că pot să iau articole de-atunci şi să le pun cu data de azi fără ca cineva să-şi dea seama. Nici măcar numele nu ar trebui să le înlocuiesc, fiindcă sunt tot acelea. Iliescu, Băsescu, Năstase, Hrebenciuc…

    Şi eu fac parte din cei veniţi în ultima perioadă, dar ca urmare a “disputei” avute la articolul meu. Dacă tot treci pe lucruri tehnice, sper să o faci cu GUI, nu în linie comandă 😉

    • Nici nu am cum să ‘te bat’ 🙂 Eu abia învățam să scriu (întotdeauna am fost leneș la scris) pe-atunci.
      Din păcate, genul de blog tehnic pe care o să-l am nu o să fie ‘pentru utilizatori’. I’m going deep, deep, de-asta am anunțat din timp vizitatorii, să nu se simtă șocați. 🙂 Tehnologia e singurul lucru care mai poate să salveze lumea asta tîmpită.

  3. Asteptam cu nerabdare schimbarea!

    I’ll be a damn groupie pe aici. 😛

  4. Relaxează-te, din experiență proprie, traficul este proporțional cu numărul și dimensiunea postărilor, nu și cu calitatea din păcate. Eu te citesc, nu doar pentru articolele tehnice.

  5. Haha…another one bites the dust! Anyways, “succesuri” cu noua nisa.
    P.S. Tre’ sa te contrazic : 1. Obama este mixEd race, white and Black.
    2. Obama nu a ruinat INCA SUA. November cant come Soon enough!

    • Aș zice și eu ‘another one bites the dust’ dacă m-ar fi ‘trimis’ cineva să ‘bite the dust’. Dar nu e cazul, e ok.
      PS1: And not a single fuck has been given that day, pe noi aici nu ne prea interesează detaliile astea, nu le vedem.
      PS2: Well, let’s see november 😀

  6. Citind articolul m-am gandit cu parerea de rau ca urmeaza sa inchizi pravalia, dar apoi m-am linistit.
    Zici tu ca o sa ramana doar tehnic (***) … hm, probabil … sau poate o dulce iluzie! O sa-ti vina greu sa rezisti avand in vedere ca vor veni vremuri “interesante” in Romania. Si chiar daca o sa rezisti eu o sa-mi iau libertatea sa commentez off-topic 😉

    Tu te plangi ca generatia ta “îl pupă în fund pe Ponta, salvatorul României din ghiarele dictaturii lui Băsescu” da’ ce pot sa mai zic eu: generatia mea, care este probabil cu cel putin 10 ani mai in varsta si care ar trebui sa fie mai vaccinata politic, face exact acelasi lucru daca nu chiar mai mult. De-am ajuns uneori sa ma intreb daca nu cumva eu (vazind Romania doar printr-un browser) sunt total rupt de realitatea din tara si ei (prieteni, colegi, rude) au dreptate vorbind de dictatoru’ Basescu si faradelegile lui Boc … dar apoi, cam de fiecare data, concluzionam ca de fapt se uita ei prea mult la anumite canale TV (inca mai cred asta).

    *** Acum 15 ani C era favorit si in cazul meu dar apoi, in loc sa avansez catre C++, am luat-o pe scurtatura si acum perl-uiesc (uneori python-esc), cu placere tre’ sa recunosc, in (inca) Unix/Linux.

    • O să rămînă doar tehnic, Oh, I promise you that. Dar ai dreptate, o să rămîn etern un element antisocial, poate acum voi redeveni un element antisocial mai mult decît eram înainte. If you don’t believe it, look it up 😀 Sunt ușor de recunoscut după folosirea lui î.
      Nu știu dacă e aceeași generație de care vorbesc și eu, am 32 de ani. Dacă vorbești despre generația celor de pe la 42-45 de ani, da, așa e. Nici nu mă aștept la altceva de la ei. Dar ei au fost crescuți ‘să fie ascultători’, să nu scuture prea tare autoritatea, să nu facă valuri. Generația mea s-a revoltat contra bacului modificat abuziv, a făcut marșuri de protest, a făcut multe chestii. Așteptam, sincer, MULT mai mult de la generația mea. Am asistat la coruperea și înmuierea unor oameni care aveau spirit.

      *** C FTW. Dar C++, pentru că dacă e folosit cu grijă aduce 0 overhead la același cod scris în C, și un plus de eleganță. Oricum ar fi însă, programarea tot programare rămîne, indiferent de limbaj. Deși obfuschezi în perl? 😀

    • Wow, numai 32! Sanatate si un pic de noroc (sanatosi au fost si cei de pe Titanic) iti mai trebuie ca in rest ai de toate. 51 aici, eram cu 6 ani mai in varsta decit tine cind mi-am luat lumea in cap si am restartat practic de la zero. 13 ani (+ inca 2 copii) mai tirziu je ne regrette rien!

      Incerc sa nu obfuschez, dupa cum deja stii poti scrie cod oribil in orice limbaj (C++ included!).

    • Așa un post exploziv, si voi ați devenit melancolici! Nothing wrong with that, just kidding:))
      Dorin, sunt si eu aproape in aceeasi generație cu tine, dar din fericire nu am mai stat sa vad ce mare brânză au făcut cei din generație mea! A fost cea mai buna decizie luată imediat după ce am terminat facultatea! Antisociala am fost cam toată viața din România, cred ca eram unica prin faptul ca nu luam si nu dădeam șpagă! Îmi facusem o firma in timpul facultatii, care îmi dădea un echilibru financiar( la nivel de Ro, normal). După vreo 2 ani, cand am realizat ca munca mea si taxele mele nu inseamna nimic intr-o tara roasa de corupție, am vrut altceva! Europa nu mi s-a părut potrivită pentru asteptarile mele, așa ca am ales SUA ca si destinație! Cred ca zeita Fortuna a fost de partea mea, pentru ca după cca un an de la decizia mea de emigrare, aterizam la LAX! Nu regret nici un moment, chiar dacă multi m-au crezut impulsiva si cu idei de copil necopt! A fost greu? Cu siguranță! Dar cum zicea si Vali, ai nevoie de un complet reset, focus si hard work! Atât!
      Vali: Ai plecat înainte de ’90? Am câțiva prieteni care mi-au povestit viața lor prin lagarele sarbesti, înainte de a ajunge in SUA! Scary!

    • Pentru că flame-urile aduc trafic (am și eu blog) 😉

      E frumos și C/C++, în teorie poți obține performanță maximă la orice. Totuși, am avut surpriza că o banală sortare cu 2 for-uri în Java merge puțin mai repede decât scrisă în C++. Diferența era că Java optimiza pentru arhitectura CPU locală, compilarea default era pentru un CPU generic i386. Da, poți cere optimizare la compilarea C++, dar apoi nu mai merge pe alte CPU-uri. Nu zic că Java e mai rapid, dar la majoritatea nevoilor poate aduce suficientă performanță la un cost de dezvoltare/depanare mai mic.

      Limbajele de scripting (PHP, Perl) scot de 10-20 ori mai slab rezultatul la testul de mai sus. Asta nu înseamnă că ieri nu am scris un Perl ca să fac o parsare de data foarte repede.

    • Nu mai pot cu mitul ăsta că cod scris în Java rulează mai repede decît cod scris în C++ 😀 Serios, e imposibil, cu un compilator decent. E matematic imposibil.
      Oricum, să lăsăm flamele tehnice pentru altă dată 😉

    • Încearcă singur, poate iese un articol. Detalii : compilarea default cu gcc pe un core 2 duo, cu N care să dureze vreo 30-60 secunde. Oricum, o să ai surprize, chiar cu optimizări, pentru N mare.

  7. Vali: mi s-a părut putintel confuz ce ai scris tu acolo, așa ca am luat in considerare doar prima fraza lol. ” 51 aici, eram cu 6 ani mai in vârsta….” :))

  8. Daca tu nu mai scrii, inseamna unul in minus de partea noastra.

    Gandeste-te asa: prostia nu ia niciodata pauza.

    Oricum, succes. Si sanatate.

  9. Se pare ca am ajuns aici la spartul targului sau, mai bine zis, la inchiderea si reprofilarea lui 🙂 Tocmai am citit cateva articole ale tale si recunosc ca imi plac umorul si nervul cu care iti versi oful, deci intr-un fel imi pare rau ca nu vei continua pe aceeasi tema. Pe de alta parte, iti inteleg decizia si iti doresc succes pe noua linie.
    Limbajul IT/programare imi este oarecum limitat, mai ales ca il folosesti la nivel de om cu lucrare de diploma 🙂 (fie ea plagiata partial sau nu 😉 ) Voi mai reveni insa, poate-poate se prinde ceva si de mine 🙂
    Fii egoist, insa nu tine (nu imi iese “tz”) pentru tine 😉 Imi pare bine de cunostinta.