Lecții gratuite de tehnoredactare

Nu mai explic necesitatea redactării corecte a unui text. Dacă e nevoie să o explic, consideră-te afectat de tonul jignitor pe care aș aborda problema. Să trecem la treabă.

  1. Folosește diacritice. E simplu. Fac textul tău mai ușor de citit, mai ușor de înțeles. E mai elegant. Este felul în care vorbești.
  2. Folosește majuscula. Nu e ok să începi o frază cu literă mică. E absolut jignitor să pui un nume cu literă mică. (Nu facem lucruri de genul ăsta doar cînd scriem despre ion iliescu). Majuscula este folosită pentru a marca lucrurile importante sau începutul unei fraze. E foarte importantă mai ales cînd ai paragrafe ceva mai consistente: îl ajută pe cititor să-și construiască un ritm mental în care să îți consume textul.
  3. După punctuație urmează spațiu. Întotdeauna. Pentru a nu risca să trimit pe cititor pe site-ul “http://majuscula.Nu”, în paragraful anterior am pus un spațiu după punct.
  4. Înainte de punctuație nu se pune spațiu. Punctuația se lipește de cuvîntul anterior.
  5. Parantezele deschise se lipesc de cuvîntul următor. Parantezele închise se lipsesc de cuvîntul anterior (așa cum am procedat și mai sus). După paranteza închisă (care se comportă ca un semn de punctuație) se pune semnul de punctuație următor sau spațiu.
  6. Cratima se marchează prin caracterul ‘-‘. Nu prin . Nu prin '. Nu prin spațiu. Și sub nici o formă nu se scrie legat. Deci: "l-am văzut", nu "lam văzut”, nici “l’am văzut” nici “l am văzut”.
  7. La finalul unei fraze se pune punct. Punct.
  8. [adăugat] Punctele de suspensie sunt în număr de trei. Nu patru. Nu două.
  9. [adăugat] Nu scrie cuvinte cu MAJUSCULE. Senzația cititorului este că urli acele cuvinte la el. Dacă vrei să evidențiezi folosește stilurile ‘italic‘ sau ‘îngroșat‘. Dar nu abuza.

Acestea sunt reguli de bază în absolut orice text. Nu există scuze. Nu există “mă grăbeam”. Nu există n-am chef.

PS: Dacă observă vreo regulă elementară lipsă, dați-mi de veste.

Editare ulterioară: Pentru cei care vor să-mi amintească: “da, bă, da’ tu nu ai șapcă”. Vă rog recitiți postarea, și încercați să comentați pe subiect. Și da, bă, știu că nu am șapcă.

Comments

Lecții gratuite de tehnoredactare — 40 Comments

  1. n-are treaba cu subiectul, dar “decat atunci cand” parca suna mai bine in loc de “decît cînd”…

  2. Avem o problemă: limba e în continuă mişcare. Ce descrii tu acolo este un subset vizibil ignorat al limbii române literare, sigur că da. Aplaud efortul de a promova folosirea limbii române literare corect. Totuşi limba română literară are un număr strict de cazuri când este obligatorie, altfel vorbitorii pot să îşi ia şi chiar âşi vor lua libertăţi de la normele ei.

    Cine zice că e musai să folosesc oricând, oriunde, semnul de punctuaţie lipit de cuvânt ?! Uite, mie-mi pare că un cârd de 2-3 semne de punctuaţie arată mult mai estetic dacă stă separat. Ai vreo problemă? Succes la a o rezolva în forul interior, mi se frânge.

    Cine zice că e musai să folosim oricând, oriunde literă mare la începutul comunicării? În programele de comunicare instant îmi pare că denotă o preţiozitate ridicolă să tot pui majuscule, spre exemplu. A, în paragrafe lungi? Sigur că da.

    Pe scurt, toate “ghidurile” care ţintesc să “educe” populaţia greşesc prin aceasta – nu-şi delimitează deloc, dar deloc scopul. Cine-i dom’le omul care trebuie să scrie corect? Redactorul de ziar? Politicianul care concepe o lege? Gheorghe Apetrei ales aleatoriu de pe stradă? Fără această delimitare, demersul poate fi perceput didacticist şi sec, ratându-şi scopul prin aceasta.

    • âși? Serios? âși? wtf e âși? Și apoi: cine zice că e musai să folosești semnul de punctuație lipit de cuvînt? Uite, eu. Citește mai sus.

      Am priceput că pe tine te deranjează că învăț oamenii să scrie corect. E ok, semidocți de-ăștia am mai cunoscut o mie. Mi se pare un pic tembelă atitudinea ‘scriu greșit că vreau eu’. Chiar și tu folosești fix regula de care îmi spui că nu-ți convine. Și nu, nu arată mai estetic. Mai mergi și mai studiază.

      Te-ai gîndit mult înainte să dai reply-ul ăsta? Tu te contrazici cu mine doar ca să te faci de rahat sau chiar ai argumente? Lasă teribilismele, ia un măr și calmează-te.

      Pînă una alta, urmează regulile de mai sus și suntem în regulă. Nu le urma, și o să-mi arog dreptul de a modifica la liber comentariile pe care le postezi.

    • Am mai explicat. Am fost învățat la școală să scriu cu î. Apoi, m-au obligat să scriu cu â pentru examen (eram în clasa a VII-a cînd s-a dat regula cu â). Întotdeauna mi s-a părut abuzivă regula; un ordin academic stupid, menit să “dovedească latinitatea” limbii; un act perimat. În consecință scriu cu î. Explica mai bine Pruteanu de ce se scrie cu î din i nu din a.

      Ca fapt divers, cînd scriu fără diacritice pe calculator, scriu cu â, nu cu î. Nu știu de ce. E clar că creierul meu funcționează prost.

      Un al doilea fapt divers, nu am priceput de ce â nu are voie să fie la începutul cuvîntului. Și niciodată nu am priceput dacă la gerunziu folosim â sau î. Drept urmare, scriu cum scriu.

    • Mie mi s-a predat la școală limba română cu î. Doar la examene mi s-a cerut limba română cu â. Eu respect regula care mi s-a predat. Nu fac mofturi.

      Și cred că nu speră nimeni că o să scriu vreodată ‘nicio’ sau ‘niciun’.

  3. Păi nu-i problemă, că nici eu nu gust “ameninţări” de-astea făcute de pe o căpiţă de paie, aşa că nu e probabil să ai mare lucru ce modifica semnat de mine. Eu continuu să exist dincolo de regatul tău digital, asta-i şi frumuseţea cu gramaticii – se însingurează cu mâna lor, după care plâng că lumea nu-i ascultă.

    Probabil m-ai citit cu nervi dacă ai impresia că mă deranjează “că înveţi oamenii”. Vorba ta, ia un măr, reciteşte .. eu altceva ziceam. Chiar sunt de acord cu demersul în esenţa lui, e bun şi util. Însă îţi atrag atenţia că limba română e cu mult mai vastă decât subsetul ei literar. Oamenii vorbesc cum le vine la gură, iar dacă ţii să-i educi îţi revine să le arăţi şi beneficiile educaţiei; nu doar să agiţi Manualul la ei.

    PS: Da, “âşi”, cea mai simplă metodă de a verifica dacă ai sau n-ai simţul umorului. Notează că după ce greşesc milioane de oameni într-un mod, Academia acceptă greşeala ca fiind corectă – vezi cuvintele întrun/întro. Peste 10 ani âţi vei aminti de aceste cuvinte 🙂

    • “Nu mai explic necesitatea redactării corecte a unui text”

      Păi nu a oricărui text, ce tot cânt aici? Shakespeare comitea verbings în literatura lui (în ciuda pedanţilor) – şi am pretenţia că orice însemnare de blog este la rândul ei literatură (chiar dacă autorul nu e comparabil cu Shakespeare). Cine cunoaşte regulile gramaticii sau grafiei e liber să le şi încalce, dacă consideră necesar/amuzant/interesant/viabil rezultatul. Tehnoredactorul nu are a modifica libertăţile ce şi le-a luat autorul, dacă acestea sunt asumate iar nu simple greşeli. Iar dacă autorul îşi e redactor lui însuşi, libertatea e absolută. Repet, asta nu atacă mesajul articolului, acela că în general e probabil o idee bună a se respecta regulile enunţate. Dar nu suport să văd astfel de regulamente propuse drept absolute.

      Altfel, ambele forme ale lui a continua văd că sunt acceptate: http://dexonline.ro/definitie/continua/paradigma. Mi-e teamă că nu (doar) eu sunt semidoctul în această discuţie; dacă m-aţi fi întrebat, aţi fi aflat că-mi recunosc limitările. Spre exemplu, sunt dispus să recunosc că am greşit – dacă-mi arătaţi o sursă mai de încredere decât DEXOnline.

    • 1) Care e legătura cu redactarea?
      2) Tu vrei să-mi spui că faci ‘licențe artistice’ cînd tehnoredactezi cu picioarele un text?

    • E ok, toată lumea comentează off-topic. E bine, validează conținutul.
      Încă o dată: scriu cum am fost învățat, nu cum zicea Pruteanu sau Academia. 🙂

    • Ce zicea Pruteanu are atuul logicii. Iar Gramatica Academiei (2005) o să-ţi dea multe alte detalii, pertinente nu mai puţin.
      Off-topic sau nu, chestiunea ţine de cunoaştere, deci, de pătrunderea Universului. Cumva. 🙂
      Toate bune.

    • Preferam să pătrundem Universul on-topic, nu off-topic 😉
      Offtopic o să pot să-ți răspund mai competent cînd ăsta e subiectul. Dacă vrei să discutăm despre ceea ce am scris mai sus bine. Dacă nu, vorbim cînd scriu despre î și â sau despre niciun/nicio. 🙂

  4. Mai, eu sunt de acord cu regulile astea cand scrii pentru o publicatie sau pe blog. E bine ca sa ai un set de reguli dupa care sa te ghidezi. Asta la partea de tehnoredactare. Apoi, bineinteles, gramatica este o arma buna.

    Pe retele sociale sau in email-uri nu respect regulile astea, mai ales daca vorbesc cu prieteni.

    • Eu respect regulile oriunde scriu mai mult de o frază. E o obișnuință bună, mai ales că ajungem să scriem destul de mult, inclusiv pe rețelele sociale. Ce să mai zic de mailuri – scriu cel puțin 20 pe zi (zilele astea) și îți dai seama că nu pot să abordez o atitudine mai laxă față de mailuri avînd în vedere că majoritatea sunt citite de mai mult de un recipient.
      Gramatica e, desigur, o armă extrem de importantă. Dar vroiam să vorbesc în postarea asta de ceva dincolo de gramatică, pentru că gramatica nu e suficientă pentru a transmite un mesaj; e importantă și forma. Nu mă așteptam să fiu luat la rost că nu am șapcă, dar e ok. Data viitoare o să încerc să iau și șapcă.
      Chiar am sperat că lumea o să citească ce am scris aici și să îmi zică: “da, mă, ai dreptate” sau “nu, bă, ești un prost notoriu, eu scriu cum vreau”. Mi-am primit răspunsul al doilea (deși de la un om care respectă regulile pe care le-am scris), acum am primit și prima variantă de răspuns.
      Dar probabil nu aș fi răspuns la provocări dacă nu aveam politica (stabilită acum multă vreme) de a răspunde la toți comentatorii care spun ceva mai mult decît ‘mișto’ sau ‘da’, Poate o să reconsider ideea asta.

  5. Pingback: Alexandru Micluţ – Despre scris

  6. O postare care mi-a placut dar m-a si enervat, mai mult m-a enervat decat mi-a placut. Am avut prea multe de spus asa ca ti-am dedicat un post pe blogul meu (pe care scriu rar). Daca ai ceva de adaugat astept un reply la comentariul asta sau te astept cu un comentariu la mine.
    Zi faina in continuare, la recitire.
    http://alexandrumiclut.ro/scriere-literara/

    • Păcat că nu spui mai nimic în postarea respectivă. Să înțeleg că te deranjează regulile de tehnoredactare? Te plîngeai acolo de gramatică. Probabil vroiai să te referi la postarea asta: http://dorinlazar.ro/de-ce-scriu-cu-i-din-i/ . Oricum, revenind la postarea ta.
      1) Ce anume îmi reproșezi? Că am scris articolul ăsta? Că m-am luat în gură cu comentatorii (care au comentat aproape toți pe lîngă subiect)?
      2) Sunt cumva greșite regulile pe care le-am scris? Ai ceva de spus la adresa lor?
      3) Mă amuză că ai pus link-ul la capătul postării. Și tonul pe care mi-ai vorbit în ultima frază, mi-a amintit de tonul moralist pe care îl aborda educatoarea comunistă pe care am avut-o pe la 5 ani, o femeie pe la vreo 60 de ani. E mare lucru, nu am foarte multe amintiri din perioada aia.
      Nu îmi doresc să pornesc o dispută pe blogul tău, s-ar putea să fie în defavoarea ta. Dar ești binevenit să comentezi aici, sau pe postarea cu î din i.
      Și pentru că probabil ești nou pe blogul meu, îți recomand un filmuleț pe care l-am postat zilele astea: http://dorinlazar.ro/you-can-do-anything/ ; pentru distracție dacă nu pentru altceva ;).

    • Din câte ai văzut, am apreciat ceea ce ai scris ce m-a deranjat e modul de scriere şi faptul că refuzi să te adaptezi “noilor cerinţe”. Crede-mă că şi eu am învăţat “o altfel de gramatică” in generală dar m-am adaptat pentru că aşa cer vremurile. Nu m-am bazat atât de mult pe postare cat m-am bazat pe comentarii. Defapt aici a aparut problema. Într-adevăr nu mi-a plăcut să vad î-urile puse unde nu le e locul. Din punctul ăsta de vedere oricât de mult am discuta, acceptă că noi, toţi ăştia care am comentat pe lângă subiect avem dreptate iar scrierea corectă nu accepta scuze ca am făcut şcoala într-o perioadă sau alta.

      Cu siguranţă te voi citi mai des, nu dedicam anapoda o postare dacă nu îmi atrăgea atenţia blogul. Cât despre fatul ca aş putea ieşi şifonat dintr-o polemica, ramâne de discutat. Baftă.

    • Deci te deranjează că scriu cu î în loc de â?
      Argumentul cu ‘așa am învățat la școală’ este menit a arăta că scriu consecvent, nu neapărat că scriu corect, după cum am explicat și în postarea următoare. Ceea ce de exemplu nu văd la tine (folosirea diacriticelor e inconsecventă).
      În privința diacriticelor, îmi pare și mie rău că nu înțelegi diferența dintre grafie și gramatică. Comentariile voastre sunt tot off-topic, și vă invit să le faceți pe postarea care chiar abordează acest subiect. Mă obosește să mă repet.

  7. In primul rand, imi cer scuze ca scriu fara diacritice. Sunt de pe telefon. Aceeasi scuza o voi folosi si pentru eventuale greseli.
    In al doilea rand, mentionez inca o regula. Sau doua. Depunde daca le poti “baga in aceeasi oala” sau nu.
    “Care” si “pe care”. “Cartea PE care am citit-o”, “fata PE care o cunosc”, “creionul PE care il folosesc”, versus “cartea care sta pe masa”, “fata care sta langa geam” si “creionul care e in mana colegei”. Faptul ca trebuie facuta distinctia dintre acuzativ si nomniativ.
    Apoi: “doar” si “decat”. “Am doar trei lei.” sau “Nu am decat trei lei.”, dar nicintr-un caz “Am decat trei lei”. Regula este simpla – “decat” este folosit exclusiv intr-o propozitie negativa, iar “doar”, intr-una afirmativa.

    Cam atat.
    Buna initiativa, de a incerca sa le reamintesti unora ca limba roamana nu e chiar atat de grea. 🙂

    • Nu sunt Dorin, dar îmi permit să-ți răspund oricum 🙂

      Ai dreptate cu ce zici, doar că vorbești de gramatică, nu de tehnoredactare. Tehnoredactarea e cea care se ocupă cu numărul de spații din jurul semnelor de punctuație, de chestii gen majuscule/minuscule, de diacritice și de alte chestii neabordate aici pentru că sunt mult mai puțin standardizate, cum ar fi distanța dintre marginea paginii și text, cât de tare să fie indentată prima linie dintr-un paragraf – de formă, cu alte cuvinte.

  8. Pingback: Esențial: trei reguli de scriere în online | dorinlazăr.ro

  9. Pingback: Teai grabyt? Nu T my Grabii | dorinlazar.ro

  10. Pingback: Câteva greșeli făcute de bloggerii tineri… | dorinlazar.ro