Lectura în secolul XXI

Recunosc că de ceva vreme nu mai reușesc să citesc. Nu mai reușesc să-mi iau două ore dedicate numai și numai lecturii – mi-e aproape imposibil să nu mă gîndesc la altceva de făcut, la o schimbare de context, la ce articole noi au mai apărut pe net, la ce muzică să mai ascult, la ce film să văd și tot așa.

Am realizat că îmi e foarte greu să citesc o carte pe hîrtie. Deși iubeam cărțile, nu mi-e deloc comod să le citesc. Pînă acum o lună nu reușisem să citesc o carte cap coadă de cîțiva ani buni. Asta nu înseamnă că nu citeam foarte mult. Citesc foarte mult, însă articole de jurnale online, precum acesta – uneori mai scurte, alteori mai lungi. Citesc manuale tehnice (știu, nu se pune ca lectură), citesc zeci de mailuri zilnic, deci e clar că nu am o problemă în a urmări un text mai lung de două paragrafe. Problema stă altundeva – cînd stau, simt nevoia să stau în fața calculatorului sau cu calculatorul pornit lîngă mine. Verific aproape constant google reader-ul, să văd ce mai apare nou. Citesc mailul. Mă uit după ceva știri noi. Dau drumul la un film, și tot așa.

Inițial am crezut că o să fie ok dacă o să încep să citesc pe laptop. Mi-am luat cîteva cărți și le-am pus într-un folder, după care am încercat să citesc una. Dar aveam mai multe, și nu știam pe care să o încep. Așa că am deschis una, am mai deschis una, pînă le-am deschis pe trei sferturi dintre ele și le-am început, după care am dat drumul la un joc și am jucat ceva. Pur și simplu nu funcționa. Lipsea ingredientul principal al lecturii: liniștea din fața cărții. Nu am reușit să regăsesc deloc acest element în fața calculatorului. Tentația de a apăsa ALT-TAB e mult prea mare, e mult prea simplu să găsesc altceva de făcut. Și Internetul, slavă Domnului, are suficiente de oferit.

Am revenit pe hîrtie, și am reușit să citesc “Operațiunea Autonomous“, o carte despre încercarea unui spion britanic de a face legătura între Marea Britanie și românii care ar mai fi putut schimba soarta României. V-o recomand, e o lectură chiar plăcută, este o imagine a României mai puțin cunoscută. Însă citind această carte mi-am dat seama că iubesc să am în mînă un gadget electronic. Dacă e ceva bun ce s-a adus în anii ’90 și 2000 e tocmai ușurința de a găsi referințe, de a căuta anumite lucruri foarte repede – de exemplu, mi-ar fi plăcut să am pe lîngă această carte și Wikipedia. Nu era însă o opțiune – cum deschideam laptop-ul era o abandonare sigură a lecturii în favoarea internetului.

M-am gîndit apoi că o tabletă ar fi soluția perfectă. Am mai avut tentative de a citi pe telefonul mobil – prea mic ecranul, însă, și mă gîndeam că o tabletă ar rezolva toate problemele. Dar nu am fost mulțumit de niciuna din tabletele existente – iPad poate să fie și din aur că nu iau, și restul nu m-au încîntat – dealtfel, nici iPad-ul nu m-a încîntat, e prea greu și prea luminos ecranul – nu poate să te ajute prea mult cînd citești. Plus că la tablete există oricînd tentația de a face ALT-TAB, de a schimba definitiv contextul. Drept urmare singura soluție rămasă a fost un e-book reader dedicat; numai bine, am primit un Kindle Touch.

În sfîrșit lucrurile s-au schimbat – și în fața Kindle-ului am devenit un alt om – nu am mai simțit nevoia de a schimba contextul sau cartea, drept urmare am adăugat primele trei cărți citite complet în format electronic – într-un timp foarte foarte lung. Ceea ce îmi place la el e că are integrat dicționarul – și vă zic sincer că e singurul lucru de care, realizez, aveam nevoie. Nu am Wikipedia, dar nici nu simt că am nevoie; de fapt, citind cartea și visînd după wikipedia nu făceam decît să-mi întrerup lectura voluntar, să abandonez ce făceam și să mă mut în raiul cross-reference-urilor, Internetul.

De ce nu-mi mai place cartea de hîrtie? Păi sunt mai multe motive. În primul rînd, e prea grea – iar cărțile care nu sunt hard-cover se citesc mai greu, trebuie un pic violentate pentru a rămîne deschise, și paginile întotdeauna fac rebeliune contra mea. În al doilea rînd, nu tot timpul am voința de a citi o carte cap coadă. Acum de exemplu citesc memoriile lui George W. Bush – Decision Points îi spune la carte, o carte pe care sper să o termin și să o comentez. Dar nu aș putea citi non-stop acea carte – dacă aș lua-o în format fizic, cartea ar fi mare cît o zi de post, și grea de cam 700/800 de grame. Chiar și-așa, motivul al treilea e că e foarte greu să reții citate. Kindle-ul are această posibilitate să-ți marchezi niște citate, niște lucruri pe care vrei să ți le notezi. Selectezi, dai share și gata. La o carte fie trebuie să copiezi de mînă, fie trebuie mîzgălești cartea, fie să-ți faci semn de carte cu citatul – chestie care e ok, atîta timp cît îți place să o faci. Și ar mai fi motive, dar mă opresc aici.

Mai vreau să vă recomand, dincolo de achiziționarea unui ebook reader dedicat, un site pe care l-am descoperit de curînd, și pe care îmi face plăcere să-l vizitez. Un fel de facebook pentru cărți, căruia îi spune ‘Goodreads’. Normal, o să spuneți, se fac facebook-uri pentru orice; și e corect, deja toată lumea face facebook-uri de de toate ultima năzbîtie în sensul ăsta fiind Pinterest, care e un tumblr mai mișto, care e un facebook de poze. Goodreads este un site dedicat cărților, unde îți faci liste de cărți pe care le-ai citit, cărora poți să le faci review-uri și să-ți marchezi un reading-list; eu unul deja mi-am construit lista, fără priorități, dar mi-am adăugat o listă nouă: “to re-read”.

Mai e un aspect – Goodreads ajută foarte mult și cu aspectul social al lecturii – e locul perfect pentru hipsterii care se fac că citesc o carte la lecturi urbane, unde pot să etaleze lecturile lor care mai de care mai ieșite din mainstream. Toată lumea va afla, și toți prietenii tăi se vor grăbi să-și marcheze în lista ‘to-read’ cărțile pe care le citești tu ca hipster responsabil.

Ok, what else. Schimb de cărți – încep să realizez de ce nu îmi place foarte mult ‘schimb de cărți’. Presupune exact asta, schimbul de cărți. Ca om care nu și-a mai primit cartea înapoi de la ultimul schimb de cărți, pot să recomand mai degrabă mersul la bibliotecă. Știți voi, chestia aia mare, din Livada Poștei…

Cam atît despre gîndurile mele dezorganizate pe tema lecturii în secolul XXI – poate data viitoare o să explic un pic mai mult despre More is Less, Less is More și Minimalismul e absolut idiot – și cum se aplică asta la cărți la fel ca la tot ceea ce facem zilnic.

Comments

Lectura în secolul XXI — 18 Comments

  1. Foarte bună ideea ta cu lista de “to re-read”, o să ți-o fur și eu, dacă îmi dai voie. În schimb, e urât să zici că Goodreads e pentru hipsteri – mă simt vinovată și oarecum cu musca pe căciulă.

    În ceea ce privește plăcerea de a citi o carte, la mine s-a amplificat o dată cu Kindle-ul, păcat că lately nu prea am avut timp de răsfoit chestii importante și m-am axat pe lecturi ușoare.
    Eu sunt genul de om care începe mai multe cărți o dată și Kindle-ul este de foarte mare ajutor, pentru că ține minte unde ai rămas, îți dă posibilitatea să marchezi citate preferate și cuvinte speciale (eu așa fac, dar nu le dau share).
    În plus, nu pot să înțeleg de ce n-ai zis de cel mai tare feature al jucăriei: Text-To-Speech! 🙂
    Foarte util când vrei să faci treabă și să nu ratezi cartea preferată.

    PS: referitor la schimbul de cărți, sunt prea posesivă cu ale mele volume. Foarte rar le dau cu împrumut, pentru că ce-mi place cu adevărat cumpăr pentru mine și numai pentru mine – sunt o mică egoistă. Nici reversul nu îmi place – n-am mai împrumutat o carte de la bibliotecă sau de la cineva de câțiva ani buni (the big books for Chemistry stuff – alea nu se pun).

    • Ahem, ahem… Goodreads e un pic de ‘pimping for readers’, ne dă ocazia să ne dăm mari. Și ne flatează treaba asta – și încercăm și noi să impresionăm cu ce citim. De-aici hipsterizarea lecturii.

      Cît despre Text to speech, nu îl prea folosesc, și nu văd să-l folosesc prea curînd – dar e un feature interesant, recunosc.

      Iar schimbul de cărți e o idee rea, nu mai dau cărți altora cît oi trăi – pur și simplu nu știu să aibă grijă de ele.

    • Mie îmi place Goodreads, că nu mă mai pot minți singură. Am zis că citesc 50 de cărți anul ăsta. E cam târziu, dar o s-o fac. Treptat-treptat. It keeps me in check and my morals also.

    • 50? 30? Hahaha ::- D. Ce oameni idealisti ::- D. Scopul meu e sa citesc 5, si sper sa ajung la jumate ::- ). Daca o sa ajung mai departe, o sa ma surprind singur. E mai sigur decat sa fiu dezamagit. Nu stiu ce job are Andreea, dar tu Dorin… 30? *snicker*, *grin*, *chuckle*.

  2. Mama ce ma mancau degetele in timpul primelor paragrafe sa “urlu” cu ele la tine. Tablet? Doamne Fereste! Asa ca n-am rezistat si m-am uitat putin diagonal peste urmatoarele paragrafe si cand am vazut Kindle, m-am linistit.

    Eu am un BeBook fara dictionar vechi de pe vremea cand eReaderele abia aparusera (are aproape 3 ani ::- D). Am citit pe el vreo 12 carti de atunci. Putin, dar, citesc rar. Insa o fac cu dedicatie cand o fac. De exemplu acum termin niste carti in format Dead Tree, ca deh, le aveam pe lista inca de dinainte de eReader. Citesc seria Marte a lui Kim Stanley Robinson de vreo 4 ani hahahaha. Mda, it’s that bad! Ma dezgusta insa cititul in limba Romana a unor carti scrise in Engleza. E foarte neplacut, mai ales pentru un cunoscator: simt anumite greseli de traducere and it’s eating away at my pleasure to read.

    Crina are un Sony PRS T1. E super tare: are WiFi si browser iar aplicatia de reading are integrat suport pentru Wiki. Poate fii si routat, cu un OS custom, aplicatii cu tonele and stuff. Vezi ca si Kindle-ul se poate routa, cred.

    • 😀 Da, da. Am stat să mă gîndesc ceva vreme la o tabletă, însă e prea scumpă, nu-și merită banii. Plus că te întrerupi într-una că mereu vrei să faci altceva și pe o tabletă chiar poți face altceva; asta nu-i bine, mai ales dacă intenționezi să citești o carte.

      Cred că ce-mi lipsește la Kindle Touch e un browser un pic mai competent, cît să ducă Wikipedia. Deși nu sunt 100% sigur – nu știu dacă aș mai avea aceeași cursivitate în lectură cu Kindle-ul dacă aș avea și Wikipedia.

      PS: e “root-at”. De la root, as in cont de root, as in master account.

    • Ok, daca l-ai root-at atunci poti sa instalezi alt OS mi se pare, cu browser imbunatatit and shit.

      Cu tableta nu e vorba de bani catusi de putin. E vorba de faptul ca are un ecran mizerabil care consuma bateria la greu si-ti mai si fute ochii (mai mult decat o carte in orice caz – oricum nici sa stai cu ochii intr-o carte ore-n sir nu e indicat – ceea ce niciodata nu m-a oprit pe mine insa 😀 ).

  3. Citind postul tau m-am regasit in paragrafele legate de imposibilitatea de a ma focaliza pe o carte atata vreme cat cartea e in format .pdf si e deschisa intrea alte X ferestre de X aplicatii.
    Insa nu am un Kindle. Nu am un tablet. Ezit sa le cumpar.
    O carte buna o asociez cu statul in pat, intre asternuturi intr-o zi insorita, cu o fereastra larg deschisa, undeva in fundal si o farfurie de fructe langa mine.
    O carte o asociez cu mirosul de hartie. Greutatea unei carti imi aminteste de greutatea de a scrie o carte asa mare (scrolling up & down nu imi dau o viziune de ansamblu asupra efortului depus).
    La fel ca tine si comentatorii tai, sunt geloasa cu cartile mele – ma uit suspicios cand imprumut, si le vreau inapoi inainte sa le dau. Cu alte cuvinte tin la ele. Si laptop-ul imi este drag, dar nu in acelasi fel… si ca sa fie “masa bogata”, desi stiu ca sunt sanse mari sa ma mut des, vreau biblioteca mea. Sunt un “paperback” reader, si daca citesc altceva de altundeva, nu-mi gasesc locul si nu inteleg nimic – lumina monitorului imi oboseste neuronii… de aceea cred ca indiferent de noile gadget-uri disponibile, tot nu pot renunta la carte… but then again, that’s just me.

    • Atitudine tipica pe care am vazut-o la nenumarati prieteni. E un fel de fobie de tehnologie. Ia in mana un reader si ai sa vezi ca dupa 5 minute nu o sa mai vrei niciodata sa citesti carti in format Dead Tree. Exista readere destul de ieftine pe piata. Eu de exemplu am o gioarsa care in ziua de azi o poti cumpara la second cu cateva zeci de euro ::- D. Dar isi face treaba de minune! Desi nu are dictionar, stapanesc destul de bine limba engleza (nu citesc decat in engleza) incat sa-mi notez cuvintele necunoscute pe mobil si sa le caut ulterior cand ajung la computer. Daca preferi cartile romanesti insa, oferta e ceva mai redusa, intr-adevar…

    • De obicei chestia asta se zice înainte de a citi pe un ebook reader, cel mai bun un ebook reader cu e-ink. Dar e ok; eu îți recomand totuși să încerci un Kindle Touch (ca al meu, și nu o tabletă) după care să vezi dacă e ok sau nu. 🙂 O să vezi că o să citești mai mult, o să crească și cunoașterea limbii engleze (dicționarul integrat e foarte bun) și chiar o să devină o plăcere. Just try it 😉

  4. Pingback: Dreptul de a gîndi cu mintea altuia | dorinlazar.ro

  5. 2 ore..pe zi? Sa stii ca goodreads nu va si citii pentru tine.
    Atitudine tipica.
    EU am impresia ca cititul nu e oala ta – invata engleza si incearca un audio-book!
    Pari foarte plictisit(or). Adica spui ca nu reusesti sa iti iei timp, DECAT pentru a sta pe net si a te uita la TV.
    Scoate-l dracului din priza pentru restul zilelor tale – oricum nu il intereseaza pe nimeni in ce nou cacat vau bagat politicienii pe care voi i-ati votat.