Legea talionului în societatea românească

În ultima săptămână internetul spumegă. Am scris de feministele care vor să preia conducerea discuției publice. Am vorbit în podcast despre #nuînseamnănu (fără diacritice că fetele nu știe). Nu am scris însă despre dimensiunea linșajului virtual – într-un tur de forță fără precedent, Internetul și ziarele au vărsat atâta ură în texte că sunt încă traumatizat de pe urma citirii lor. De la „S-o violăm pe mă-ta” la „ar merita castrați de vii”, campania #nuînseamnănu s-a luat de mână cu cele mai criminale minți din istoria internetului românesc pentru a răspândi ură. Ziarele românești sunt pline cu ipocrizie, așa cum se vede în imaginea de mai jos, dar oamenii, luați individual, sunt animați de ură.

No comment – adevarul.ro

No comment – adevarul.ro

Înțeleg sentimentul, dar înțeleg și ce se întâmplă în jurul meu. Înțeleg că oamenii sunt animați de o ură feroce și fiecare articol pe care îl citesc amplifică această ură. De multă vreme încoace nimeni nu a strâns mai multă ură: toate gospodinele cinstite au semnat petiția pentru arestarea violatorilor((fun fact observat de Daniel Mihu: petiția asta a detronat petiția de demitere a lui Băsescu)) deși justiția a decis conform regulilor în vigoare că pot fi judecați în libertate. Atenție. Nu înseamnă că ei nu vor fi condamnați. Nu înseamnă că nu își vor primi pedeapsa meritată. Înseamnă doar că vor fi judecați în libertate. Nu sunt nici primii nici ultimii care au fost judecați în libertate, iar rațiunea e scrisă deja în codul penal. Nu are sens să o reiterez.

Nu scriu în apărarea violatorilor – o face Buciuman că îi plac titlurile bombastice. Scriu întru condamnarea criminalilor latenți din jurul nostru care au umplut de ură toate locurile frecventabile din online-ul românesc. Ăia care se comportă ca niște violatori la rândul lor, care siluiesc virtual mamele respectivilor oameni și care le doresc moartea, castrarea sau, dacă s-ar prezenta în fața lor, un linșaj mic în stilul clasic Triplu K.

Există un motiv foarte bun pentru care legea talionului nu se aplică la noi. Societatea în care trăim a renunțat la ura legii talionului și a îmbrățișat, la schimb, iertarea inspirată de creștinism. Iertarea și compasiunea sunt și ele părți integrante din sistemele legale europene. Ideea de reabilitare, la fel. De-asta nu condamnăm la moarte pentru cel mai neînsemnat furt – pentru că înțelegem că după aplicarea unor pedepse oamenii ar putea să se îndrepte.

În plus, sistemul legal românesc permite acuzatului să se apere. Chiar dacă în ochii lumii vinovații sunt clari, justiția ar trebui să fie oarbă și ar trebui să judece cazul fără sentimentalisme, conform legii. Fără sentimentalisme gen „ah, băiatul meu inocent sedus de tipă”, dar și fără sentimentalisme gen: „niște cretini în București sunt nervoși, să-l tragem prin roată și să-l despicăm în patru ca pe Horea și pe Crișan”. Da, chiar și ultimii criminali au voie să se apere.

Demersul mult mai just ar fi: internare pentru toți cei șapte la psihiatrie. Să-i facă legumă până când se vindecă de ideea că e just să violezi. Ar fi fost un demers mai corect, mai uman – în fond, arestul în ce fel o să-i schimbe pe indivizi? Dar asta e o altă discuție, discuție pe care am abordat-o și în podcast.

Peste câteva zile/săptămâni/luni se va judeca și cazul acesta. Speriați de elanul public, judecătorii vor aplica sentințe mai mari, poate. Vor intra la închisoare, și acolo vor fi violați la rândul lor de către cei de după gratii (se știe că după gratii astfel de fapte sunt sancționate la fel de aspru cum își doresc oamenii cu spume la gură). Dar în urma lor o să rămână oamenii ăștia care au linșajul în sânge. Violatorii ăștia virtuali care au explicat cum ar dori să-i vadă pe ăia murind, care au siluit virtual mamele băieților, care i-au castrat chimic sau castrat cu cuțitul. Pe ăștia nu îi bagă nimeni la închisoare.

Și ura din ei va continua să curgă în alte direcții. Sigur, o să spună că sunt scopuri nobile. Că #NuÎnseamnăNu. Doar că cineva care coordonează campania aia întreține o listă cu articole care îndeamnă la ură, la crimă, la sadism. Oare persoana aia se simte împlinită la sfârșitul zilei?

Mai nimeni nu a înțeles înțelepciunea metodei pe care o propune Ovidiu: psihiatria. Prea puțini înțeleg înțelepciunea ostrakon-ului pe care l-a pus în urnă Bogdan Stoica. Dar cu toții înțeleg ura, imaginează chinuri groaznice pentru vinovați.

Închei cu o tristețe în suflet. Pe măsură ce ne îndepărtăm de creștinism, de valorile fundamentale pe care s-a construit civilizația modernă, redevenim oamenii sălbatici care nu știu să vorbească decât în termeni de ură. În care oamenii scot ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. În care se reduc la mizerie și la sărăcie, din ură pentru aproape. Atitudinea lor nu inspiră pe nimeni – de ce i-ar lua cineva în seamă pe ăia de la București, care vorbesc mai rău decât violatorii? Din creștinism se pare că în România primul care a căzut e ș-ul.

Ura naște ură care naște ură la rândul ei. Nu așa rezolvăm lucrurile. Și nici forțând mâna justiției – zic „nu” linșajului la cererea populară, așa cum am mai făcut-o în câteva rânduri. Nu vreau instituirea legii talionului – îmi e suficientă legea românească, aia bazată pe dreptul roman (cu mii de ani de aplicare) la care se mai adaugă și valorile și morala creștină. O să răspund așa cum i-am răspuns și lui Radu Hossu când a întrebat: „149.000 de oameni au semnat petiția. Voi?”.

„Nu, îmi pare rău, eu nu sunt cretin.”

Blindness is the dominant theory in courts, which says that for the law to be fair, it should be blind to the individuals

Blindness is the dominant theory in courts, which says that for the law to be fair, it should be blind to the individuals