Legendarul rock românesc nu există

Acum vreo două săptămâni am prins o discuție paralelă cu mine. Nu eram implicat, așa că mi-a fost mult mai ușor să o urmăresc. Doi oameni pe la vreo 45 de ani se plângeau cum rock-ul românesc a murit în anii ’90. Cred că momentul care m-a iritat cel mai tare a fost cel în care oamenii și-au amintit de legendara emisiune a lui Petre Magdin. Rar am auzit oameni vorbind cu mai multă reverie despre ceva, totul fusese magic cu emisiunea lui Magdin, extraordinar, demențial, cel mai tare, cea mai mișto chestie evăr. Și m-aș fi băgat în discuție numai ca să-i enervez pe oameni, să le zic că Magdin e omul care a omorât rock-ul românesc, dar oamenii nu-mi făcuseră nimic, și n-am vrut să le stric jucăria. Dar am stat un pic să rumeg ideea.

E oarecum logic. Să ne gândim, dacă tu ești omul cu cea mai mare difuzare în momentul de glorie al rock-ului românesc, și rock-ul românesc moare (da’ așa, urgent, în vreo cinci ani), se cheamă că ți-ai făcut treaba foarte prost, nu? Că ai făcut mai mult deservicii rock-ului românesc. Dar problema reală e că omul, cel mai probabil, a făcut eforturi lăudabile, și realitatea e un pic diferită.

Pur și simplu rock-ul românesc nu merita difuzarea aia. Pentru că țin minte emisiunea lui Magdin și e motivul pentru care am ocolit tot ce înseamnă rock până în anii 2000 când m-am suprasaturat cu un album de hip-hop-rock cross pentru simplul motiv că dădusem banii pe el. Dar nu cred că e vina lui Magdin, cred că el a încercat să pună ce e mai bun din rock-ul românesc în valoare, doar că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Pentru că rock-ul românesc este o copie jalnică după ce se întâmpla afară. Serios, singura trupă rock românească ce merită o ascultare este Phoenix, și asta pentru că l-au avut pe Ceaușescu care să le ceară să cânte ceva mai patriotic. Da, fără directivele de patriotism forțat de la centru, Phoenix era o trupă de cover-uri după valul de trupe britanice din anii ’60.

Toate legendele rock-ului românesc sunt umflate cu pompa de stat. Cele care au meritat, care au avut ceva original, au murit mai rapid sau mai lent. Da, există producții originale, chiar există un rock românesc, dar ăla nu e Compact, Iris, Direcția 5 (oare câți mai știu că e un apropos la Securitate?) sau Holograf. Rock-ul românesc e Timpuri Noi, e Sarmalele Reci, Vița de Vie înainte să se-apuce de cântat telenovele, e Zebre, sunt Coma, Firma sau AB4. Doar că fiecare din trupele astea au scos chestii pe care oamenii le-au cam uitat (deși, serios, Zebre). Așa că rock-ul românesc o duce bine mersi, dar acolo unde îi șade bine, în underground. Acum sunt niște băieți, își zic Monojacks, și ar mai fi câțiva, ei zic că se pricep, mie nu prea-mi place ce cântă, dar ei există. Dar rock-ul ăla legendar, ăla nu există, pentru că nu a existat niciodată.

Rock-ul ăla a existat doar atunci când se putea fura în liniște tot de la străini. Nu vorbim neapărat de faptul că “Să nu crezi nimic” e copiată de Iris după Thin Lizzy, sau “De vei pleca” e doar un omagiu adus celor de la Whitesnake. Vorbim de faptul că nu are nimic original, e doar o fițuică luată după băieții de afară, iar calitățile artistice interpretative ale artiștilor români sunt varză. Am stârnit acum câțiva ani oprobiul națiunii când am povestit ce prost a cântat Minculescu între două beri1)poate or fi fost fără alcool, but seriously, dude!. Am vorbit cu alți oameni super-încântați de spectacolul respectiv, și mi-am dat seama încă un element care a făcut lucrurile să funcționeze:

Publicul român. Serios, zero spirit critic. Dacă un om a ajuns pe scenă, gata, e zeu. Mergi la teatru, la cele mai proaste piese posibile, și la sfârșit oamenii aplaudă. Îi întrebi: “mă, nene, ție chiar ți-a plăcut chestia asta?” “eh, e nemuritorul Beligan!” “Dar joacă prost, mă, omule!” “Dar e legendarul Beligan!” zice bizonul și bagă aplauza. La fel și la rock: au chitări, dau tare din ele? Ce contează că sunt varză? E ROOOOOOOOCK! ROOOOOCK!

Măcar în manele nu ai succes dacă nu reușești să ții o nuntă întreagă. Da’ în rock-ul românesc, tot ce trebuie să faci e să te prezinți. Bizonii sunt gata să te aduleze și nu sunt în stare să îți spună când cânți prostii. Ăsta e motivul pentru care rock-ul ăla românesc legendar nu există.

Minculescu-Concert-Lotus

Serios, chiar poți să-i spui lui Minculescu că nu mai poate să cânte, sau lui Beligan că niciodată nu a fost un actor prea grozav? Ce fel de om fără inimă ești???

NOTES   [ + ]

1. poate or fi fost fără alcool, but seriously, dude!

Comments

Legendarul rock românesc nu există — 81 Comments

  1. Da, am mai zis-o si eu si mi-au sarit “batranii” in cap (batrani care, din fericire, nu prea au nimic de spus). La un moment dat, se pusese problema sa fiu solist al unei trupe in care principalul chitarist, altfel un tip destupat de vreo 30 de ani la momentul respectiv (probabil de vreo 37 acum), considera tot rock-ul nordic o mizerie si cam tot ce aparuse dupa Metallica anului 1989 in metal “varza”. Era blocat in vreo 3-4 trupe omul, desi talent avea cu carul (dar fara o cultura muzicala serioasa, cam tot degeaba…).

    Altfel, pe tema ta am mai scris cu ceva timp in urma (am un articol despre Magdin din 2007 la care a raspuns chiar… Magdin). Ceva mai recent (adica acum 3 ani si ceva) ma aplecasem din nou asupra problemei si am ajuns la concluzia ca ceva ar fi putut incepe in anii ’90, daca nu se termina brusc si mediocru: http://www.krossfire.ro/dar-dupa-dupa/

  2. În decurs de o lună avem așa: religie, IT, taxes & government, feminism, acum muzică.

    Eu cred că ești în căutare de prieteni 🙂

    Nu numai rock, dar la o scară mai mare (hai să zicem europeană, nu ne aruncăm la Campionatul Mondial), muzica românească nu există. Cred că în ultimii 60 de ani un singur album își merită dreptul de a avea ceva pretenții, Canto(a)fabule al lui Phoenix. După el, se deschide un mare hău și undeva jos, jos, sunt celelalte. Faptul că nu prea avea cum să aibă expunere e regretabil, să fim serioși, câte formații poloneze, cehești, letone, etc. au înflorit până în ’89? Dar pentru ce s-a întâmplat din 89 încoace nu mai există nici o scuză.

  3. La articolul asta n-am cum sa nu fiu de acord cu tine. De data asta. 😛

    N-am crescut cu prea multa muzica romaneasca, Iris au fost asa, un fel de muzica usoara care suna bine live la Zilele Bacaului, in lipsa de altceva.

    M-ai uns pe suflet cu Timpuri Noi (tin minte ca aveam cateva articole din ziar post-decembriste, of course, decupate cu si despre ei, si le ascundeam prin casa), ca si cu restul pleiadei de rockeri de rit nou. In special AB4. 🙂

    PS: Vezi ca The Mono Jacks sunt, pe jumatate, AB4. 😉
    In rest, ramanem prieteni, sa nu creada antecomentatorul meu ca ai ramas singur si pustiu. 😛

    • Ah, și știu că MonoJacks sunt un pic AB4, dar oamenii nu au fost foarte consistenți oricum, erau un pic mai supărați pe univers că nu-i place lumea în România… Ce au scos în engleză nu m-a dat pe spate… și MonoJacks sunt … dunno.

  4. Prostilor, vedeti doar prezentul pe care il aveti in fata. ce a fost inaintea voastra nu conteaza, pentru voi. De aceea am ajuns aici sa ne subestimam valorile si istoria. Toate au un inceput. Voi nu ati aparut din neant. Va credeti mai destepti decat toti. Evolutia muzicii romanesti nu a inceput cu voi. Voi sunteti doar o etapa in aceasta istorie care continua si poate cineva o va scrie. Daca veti apare si voi intr-un paragraf al istoriei muzicii romanesti, cine stie? Nu mai criticati ce a fost inainte. La randul vostru veti fi criticati de cei ce vor veni. Ganditi-va ca veti imbatrani si veti deveni penibili si desueti si voi. Dar prostul nu e prost destul daca nu este fudul! Snobilor.

  5. talentul e perisabil (vezi Queensryche), ar fi fost și alte cîteva trupe românești bune, în afară de Phoenix, dar trebuie să ai și un mediu în care să te dezvolți. România nu a fost așa ceva. În plus, rockul nu este ceva obligatoriu pentru toate țările, e doar o constatare, nu trebuie să fie musai ceva rău. Rușii se simt bine cu trupele lor și n-au probleme din ăstea. Venisem pentru Celelalte Cuvinte și m-am lungit.

  6. Pingback: Chiar a murit rock-ul românesc în anii 90?! | Psihologul muzical

  7. Publicul român e lipsit de spirit critic aşa, la modul general. Chestia cu rock-ul este o dimensiune a unui fenomen mult mai larg….

  8. Stimaţi atoateştiutori, şi pricepuţi. În perioada în care se năştea curentul muzical respectiv, în România nu exista nici logistică, nici informaţie. Un disc adus de cineva “de-afară”, rămânea fără şanţuri, după ce era ascultat până se strica şi acul de la pick-up, radioul naţional, după rodnică vizită în China, din ’71, transmitea numai muzică românească, şi puţină muzică “uşoară” de prin alte părţi, total inofensivă.
    Radio Europa Liberă se auzea foarte prost, posturile maghiare şi sârbeşti nu aveau acoperire decât în judeţele de graniţă. Şi, pentru că tot veni vorba, toate ţările din jur, inclusiv Bulgaria şi U.R.S.S., produceau instrumente de o calitate acceptabilă, ale noastre nu erau bune nici ca lemn de foc. Despre unguri, nu mai vorbim, că existau Fender, Hammond şi Ludwig în magazine, în timp ce la noi muzicienii fierbeau corzile de chitară.
    Rămânând la unguri, în vremea când Omega făcea turnee în Anglia şi Germania, la noi, sălile de spectacol erau pline la Savoy & Angela Similea. Trupe precum Sfinx cântau în bodegi din Belgia şi Olanda, ca să-şi poată achiziţiona aparatură, în timp ce logistica Savoy, performantă pentru vremea respectivă, era asigurată de U.T.C.
    Şi-atunci, ca şi acum, muzicienii trebuiau să mănânce, să-şi plătească dările către stat; mulţi au ales calea cârciumilor, mai sigură din punct de vedere financiar, faţă de o alternativă de muzică originală, ce urma să fie avizată de persoane precum Suzana Gâdea,
    Mulţi muzicieni cu mare potenţial au rămas peste hotare, în anii respectivi, conştienţi că n-au nici o şansă în faţă comuniştilor din tv şi radio.
    Dacă analizăm diversele încercări de “originalitate” din România, toate sunt tributare unor chestii deja făcute de alţii, da’ se întâmplă şi la case mai mari. Elogiatul Phoenix din articol e, de fapt, un Jethro Tull cu haiduci, în loc de spirite celtice.
    Cel mai uşor e să nu fii de acord cu nimic, dintr-un turn de fildeş construit pe nisip. Toate bune, respect!

    • Nu am elogiat Phoenix, în plus sunt de acord cu tine, vorbesc de rockul legendar românesc pentru că niște oameni își închipuie că Iris sunt ceva pui de genii

  9. Iris = melodiile needitate , mai ales cele ale lui Adi Ilie , Holograf , albumele III si IV , Chifiriuc pe unde a cantat si cam atat !

  10. Domnule Lazar, articolu’ matale e o varza de post! Asta fie ca nu prea cunosti muzica, fie esti prea tanar! Timpuri Noi? Vita de Vie? Sarmalele Reci? Asta inseamna rockul romanesc? Bleahhhhh!

    Stimabile, esti pe langa! Da’ rau! Si ce pretentii sa ai de la publicul romanesc (mai ales generatiile ’90) cand un blogger sau ce oi fi talica debiteaza astfel de prostii!

    Trupe precum SIDERAL (ulterior Modal Quartet) scria istorie cu Arhepoterix!!!!!!

    Olimpic ’64 a lui Dorin Liviu Zaharia MONUMENTAL! Asculta-i prietene!

    Chromatic a lui Sorin Tudoran

    Sincrion cu Cornel Fugaru

    Mondial cu Romeo Vanica

    Rosu si Negru cu Liviu Tudan

    FFN

    Pro Muzica

    Progresiv TM

    Mai tarziu trupe LEGENDARE ca Monolit (Florin Ochescu)

    Domino (Sorin Chifiriuc) si multe altele!

    Probabil ca n-ai auzit de ele…..nu-i numic!

    • :))) Dacă au scris istorie, înseamnă că au ascuns bine, dar bine de tot istoria aia. Îți garantez că oamenii nu au nevoie de experți care să le spună de trupe precum Led Zeppelin – aia e trupă legendară, nu Monolit și Domino. Șezi blând, impactul cultural al trupei Monolit astăzi este zero barat.

    • Iartă-l Doamne, că nu știe ce spune! N-a auzit în viața lui de Catena, Experimental Q, Metropol, etc. Să uiți de Dan Andrei Aldea – Sfinx, și să pui pe harta rock-ului Sarmale reci, Viță de vie, și alți șobolani e semn de răutate nu de prostie. Nu se merită să iei în considerare lighioane d-astea.

    • @Laurentiu: știi de ce și ignoranții ca mine au auzit de Jimi Hendrix sau Led Zeppelin, nu de Catena, Metropol și alții? Pentru că ăia erau buni. Spre deosebire de ăștialalți.

    • Celelalte Cuvinte, da. Și alte trupe. Însă mi s-a urât de legendarii Iris, Phoenix, Holograf, etc. Prea puțină originalitate, prea puțin material rămas în urmă, foarte greu de găsit și de ascultat.

  11. Pana aici. Dan Andrei Aldea o piesa?!? Si are importanta ca “nu o pune nimeni pe niciun playlist”..?!?. Asta e important? Dan Andrei Aldea a compus , printre altele, o opera rock foarte valoroasa: Zamolxe (care alaturi de Cantafabule este , bineinteles dupa parerea mea, unul dintre albumele de referinta ale rockului nostru. Un album… nu o piesa. L-am ascultat pe Aldea pe 02.08 la Garana la Wolf Blues Festival. A fost EXTRAORDINAR. Dvs. il luati peste picior (“Genialul…”) …. nu cred ca stiti pe cine luati peste picior… Iar domnul care a comentat mai sus nu a vorbit numai despre Domino sau Monolit. Ati ignorat restul…si ar mai fi fost Celelalte Cuvinte, Semnam M sau Rosu si Negru cu compozitii solide, originale… foarte bune, dupa parerea mea. Da, au fost destule trupe care au si copiat, de acord, dar astfel de fenomen se gaseste in toata lumea… ce sa mai vorbim de o tara comunista… Pastrand proportiile (tarii si zonei geografice din care provenim) consider ca muzica rock s-a prezentat decent de-alungul vremii, din anii ’60 pana azi. Da, sub Ungaria sau Cehoslovacia… dar decent. Eu am crescut cu Luna Amara, AB4, Gandul Matei, Vama Vache, s.a. dar nu pot arunca la gunoi perioada de pana in 89… Daca dvs. o faceti… va priveste… sunteti liber. Incercati totusi sa gasiti ceva critica de rock autohton semnate Cornel Chiriac, Pittis, FSU , Godoroja sau chiar … Magdin. Luati-le mai in serios , ascultati din nou(fara prejudecati) si e posibil sa va schimbati parerea…
    In rest, va doresc articole frumoase. Cu respect

    • Respiră calm. Nu te grăbi. Ideea e că motivul pentru care lumea nu ascultă rock în România e că toate geniile pe care le-ai enumerat acolo au făcut rock-ul de neascultat în România. Citește mai bine articolul, și o să înțelegi. Sau poate că nu.

    • “Respira calm. Nu te grabi..” …wow ce replica. Cata esenta…. Multumesc. Spusa de Beligan ar suna genial…
      Ma asteptam la alt grad de respect aici…

    • Nu înțeleg de ce – v-am jignit idolii și așteptările – am vorbit de rău legendele rock-ului românesc care nu au prea lăsat nimic în urma lor. De ce să te aștepți la respect de la un astfel de om?

      Ce sugerez e că da, există material valoros și în trecut, dar nu, nu e suficient pentru a face un curent muzical.

  12. Nici nu avea cum sa existe curentul rock in romania din moment ce am picat sub cortina de fier imediat dupa razboi. Ceasca, taia plete si interzicea tot ce era rebel sau antisistem, totul trebuia sa fie patriotic si in cultul personalitatii sale. Iris, Compact, ma faci sa rad. Am prienteni care au vrut sa faca ceva si nu puteau de trupele mari, care nu au sustinut nimic din ceea ce venea din spatele lor. Tonul se da de la Bucuresti in continuare si nu au diapazon, iar in general se promoveaza nonvalorile la fel acum ca si in trecut.

  13. Ce sa zic de originalitatea The MonoJack sau AB4? Chiar si Timpuri Noi sunt o varianta mioritica al celor de la Midnight Oil!

    • Nu originalitatea e argumentul. Oricum, și Mono Jacks și AB4 o să meargă în anonimatul istoriei – o să mai fie vreo doi-trei fani rătăciți pe undeva. Ideea e că încă nu a apărut trupa care să facă muzică memorabilă care să nu aibă nevoie de un sobor de fani să explice altora ce inculți sunt că nu ascultă ei BlaBla Blablagescu.

  14. @dorin lazar-prietene, stregand comentariile care nu-ti convin dovedesti ca ceea ce am spus eu e adevarat! Cunostintele tale muzicale, ca si IQul tau is cam cat ale unei cutii goale de pantofi. Adica minus 75! Si mai ales ca porti tricouri cu sclipici si-l admiri pe adi de la valcea cantand blues!

    Nu ma mir ca n-ai auzit de marile trupe romanesti de rock pentru ca tu n-ai habar despre ce vorbim. Cate concerte de rock ai vazut in viata ta? Macar cu trupe romanesti in decursul timpului! Rock, nu susanele cu Delia sau Smiley!

    Ai vazut/asculat vreo data Monolit cu Ochescu si Dida Dragan? Pe Chifiriuc si Domino? Pe Iuliu Merca si Semnal M cu al lor rock de Transilvania? Rodion G A nu-i injuratura! Nici Florian din Transilvania! Nici Beta (din Lugoj) cu regretatul Perin Boian!

    Repet: din cauza unor sfertodocti ca tine arata societatea romaneasca in halul in care arata!

    Ai aflat si tu de o trupa din ’70 numita Led Zepellin. Bravo, hai ca se poate. Mai invata, ca ai material de studiu suficient. Da’ e momentu sa afli si tu ca rock sa cantat cam peste tot in Europa!

    Prin lipsa ta de cunostinte incerci la fel precum comunistii sa stergi pagini intregi din istorie! Dar nu-ti merge, pentru ca mai suntem si noi p-aici care stim muzica!

    Sa negi trupe fanoin pentru tarile lor e o dovada clara de crasa ignoranta! in Ungaria LOKOMOTIV GT sau PIRAMIS, in Yugoslavia BJELO DUGME-monumentala-, in Germania de Est PHUDYS, KARATT, SILLY FAMILY si mai ales NINA HAGEN, trupe din est dar cunoscute in Europa. Hai cunoscatorule explica-ne tu de ce Polonia, Cehoslovacia sau Albania nu erau reprezentate?

    Apoi din Olanda GOLDEN EARING, LIVIN’ BLUES, SHOCKING BLUE, FOCUS, din Italia Premiata_Forneria_Marconi ( nu sti tu d-astea!), din Germania AMON DULL ll, CAN, ASCHRA TEMPLE, ELOY, NEKTAR, din Franta MAGMA, GONG!

    Adica si p-astea ar trebui sa le aruncam la cos deoarece nu-s Led Zepelli, trupa aia de care ai auzit si tu recent!

    Esti patetic!

    • PS-@dorin lazar-si pentru ca tot ai aflat de curand de Led Zeppelin, iti sugerez sa asculti SURVOLAJ din Timisoara! Ca Pamantul se invarte si fara Led Zeppelin!

  15. @srv: am cenzurat limbajul abject. În rest, ești doar un cretin care habar nu are să respecte opinia altora, nici să asculte ce au de zis alții.
    @Irina: sunt sigur că există și oameni care ascultă Iris, sau Holograf. Problema la care mă refer, și care afectează și Cargo, e că produc o muzică perisabilă, care a permis întregului fenomen să moară. Nu discut aici preferințe. După cum vezi, fiecare a venit cu trupele lor obscure, cum de nu am auzit de ele – păi e simplu, nu au făcut ceva remarcabil cât să scape din anonimat.

  16. Lazare tata, de fapt tu, din lipsa de … cunostinte, cultura, si … ceva simt artistic, nu ai fost sau esti capabil sa intelegi clar, mesajul muzical al unei piese. Drept urmare, pentru a umple golul, ai considerat mesajul verbal ca fiind cel ce defineste imtr-u totul un act artistic. Din aceasta cauza ai enumerat ca trupe “bune” ab4, monojack’s etc., trupe fara un aport artistic consistent, dar cu un mesaj verbal destul de convingator la vremea aia. Ma rog, asa ai inteles si considerat tu. Ce e trist, anume, faptul ca toti ascultatorii de manele, gandesc exact ca si tine, din aceeasi lipsa de educatie si din aceeasi lipsa de simt estetic. Pentru ei, (ca si pentru tine), maneaua, e muzica suprema, pentru ca vezi tu, ea trait si inainte de 89, are un mesaj usor de acceptat si inteles pentru cei multi, iar tu se pare ca te regasesti din plin in acedt stil (gen, sau ce o fi)! Oricum, ai de ca sa fii mandru, pentru ca faci parte dintr-o categorie de oameni cu mare “valoare” Sper ca nu sa stergi postul, si nu o sa te simti jignit de el! Altfel, toate bune!

    • În afară de faptul că te ascunzi sub umbra anonimatului nu există nimic care să-ți susțină punctul de vedere. E plictisitor să văd oameni care nu știu să citească comentând – nu o dată am oprit comentariile pe blog pentru că oamenii pe lângă, ca tine, nu se mai opreau din comentat.

      După ce citești articolul și îți dai seama despre ce vorbesc, putem discuta

    • Pentru linistea ta, nu ma ascind, e numele meu real. In alta ordine, spui ca nu am cu ce sa-mi sustin parerea! Pai simplu, cu faptul ca tu vorbesti despre muzica fara sa cunosti …. muzica! Spui ca un anume produs muzical e prost, fara sa-l analizezi muzical! E ca si cum eu as spune despre tine ca esti un cretin. fara sa stiu de fapt ce conditii trebuiesc indeplinite pentru asta, ci doar pentru ca asa mi se oare mie …. ce sa fac de! Revenind, ai tu idee, ce inlantuiri armonice, ce tensiuni, ce relaxari, ce linii melodice, etc. au realizat batranii aia? Eu cred ca nu, caci altfel ai fi vorbit despre ele, sau ai fi explicat cu ajutorul lor calitatea actului artistic, si nu doar prin nr de ascultatori, sau cum ti-am mai spus, prin incisivitatea mesajului verbal …. am cumva dreptate? Eu cred ca am iar dac ai un contra argument te rog sa-l postezi, nu sa stergi comentariile la care nu poti raspunde! Inca odata, te rog sa nu te simti jignit, si sa tratezi acest exemplu ca atare. Numai bine

    • Nu trebuie să știi teatru ca să știi de Shakespeare, nu trebuie să știi de muzică să știi de Beethoven sau de Beatles sau de Michael Jackson. Dar trebuie să fii un expert ca să știi de muzica pe care o enumeri acolo.

      Nu am idee ce relaxări au produs bătrânii ăia care erau tineri pe-atunci. S-a consumat – a fost o plăcere masturbatorie temporară, după care nu au lăsat nimic în urmă. Cam asta e concluzia.

      Nu ai dreptate.

    • “nu am idee ce relaxari au produs batranii aia” – Multumesc, nu mai am intrebari!

    • Sitii ce nu ne-ai spuz tu clar? Criteriile in baza carora ai facut evaluarea si catalogarea prezentata in articol! Poti prezenta te rog acele criterii?

    • Da, criteriile sunt simple: ce trupe au avut continuatori? Ce trupe au influențat și au generat valuri, în alte trupe care să crească pe urma lor? Cât din rock-ul curent românesc poate cita ca influență Iris, și câți citează trupe de-afară?

      Deocamdată lanțul e trupă-de-afară=>trupă-din-România – și-aici s-au terminat influențele. Nu există un curent – suntem încă la faza de importuri – restul e ce se întâmplă în underground, și peste câțiva ani poate o să iasă și ce e în underground la lumină, să vedem că totuși rockul românesc e viu. Nu știu. Ce am enumerat eu e o generație care poate are șansa să pornească ceva în rock-ul de azi. Poate că nu.

      Nu avem continuitate, cu alte cuvinte. De-asta, de fapt, eu elimin cam toate trupele rock din lista curentelor muzicale de succes.

      Pe partea de pop și dance, însă, în muzica românească au fost generații care s-au influențat reciproc – de-aia e mare acum Smiley, nu neapărat pentru că el e extraordinar de bun, ci pentru că e continuatorul unor curente.

    • Bai, ca sa iti arat ca si eu sunt fairplay, respect punctul tau de vedere, dar permite-mi sa nu fiu de acord cu el! Deci, eu raman la parerea ca rock-ul de atunci, a adus un aport consistent atat in formarea unei anume mentalitati in randul ascultatorilor, cat si in formarea noilor generatii de … muzicieni sau sa nu sune pompos a celor care au ales sa cante rock. Repet, ei au fist deschizatorii de drum, au fost cei care au descifrat subtilitatile blues-ului, au ….” tradus” mesajul muzicii de atunci pe intelesul generatiei lor! Originalitatea lor, consta fix in capabilitatea de a transmite, aceeasi emotie pe xare o traiau si o simteau ei! Poate in ansamblu, nu pare nimic iesit din comun, comparativ cu ce era afara, dar, daca ai avea rabdare sa asculti cu atentie, ai sa intalnesti elemente compozitionale unice, armonii adaptate cu un deosebit simt artistic, succesiuni si ruperi de ritm, ce particularizau si aduceau un plus valoare in interpretare, ma rog, ar fi multe de spus, dar ar pluctisi, si sunt convins ca s-a inteles ce am vrut sa spun. Ok, acum faptul ca acest lucru nu a avut continuitate in randul unei alte generatii, nu are nici o legatura cu valoare si calitatea rock-ului din trecut! Pentru simplul fapt ca generatiile de dupa, nu s-au mai regasit in mesajul lor, pentru ca aveau an alt sistem de valori, si pentru ca din pacate s-a complacut in a confunda valoarea cu … pretul!

    • Dar ceva ar fi trebuit să rămână. Doar că nu prea a rămas. Și uite, sunt de acord cu tine – părerea ta poate să rămână părerea ta, că doar de-aia e democrație. Însă eu o să rămân la partea mea, cu faptul că deși au fost populari la vremea lor, nu au rezistat prea grozav în timp, și acum sunt destul de puțin populari tocmai din cauza asta.

      Pentru niște deschizători de drumuri, mai nimeni nu a mers pe calea deschisă de ei. Aici e marele eșec al acestei generații, zic eu.

      Încerc să fiu echilibrat în aprecieri – și din păcate în ultimele zile am fost atacat pentru părerile mele fără să se încerce un dialog. Poate că am fost și eu un pic cam dur cu tine, dar cred că putem totuși avea un dialog. Merci mult de comentariu, îți respect părerea dar nu o voi adopta.

    • E ok ca fiecare sa-si sustina opinia! Iti dai seama ca pentru generatia de dinainte de 89, rock-ul fiind aproape singura modalitate de “evadare” din rutina acelor vremuri, exprimarea ta a fost destul de dura. Cel putin, initial mie asa mi-a parut, DAR, gandindu-ma mai bine, mi-am dat seama ca, totusi subiectul este bine de dezbatut, nu pentru a convinge generatia veche ca rock-ul lor a fost slab, ci pentru a atrage noua generatie in a-si analiza actualul sistem de valori! Am vazut multe pareri contra, insa prea putine pareri pro! Ar fi interesant sa intelegem cam care ar fi cerinta noii generatii vis a vis de acest curent in special, dar si de muzica in tot ansamblul ei!

    • Cerința? Nu există o cerință per-se. Generația actuală poate asculta Smiley, Florin Salam, Motörhead, Sepultura, Silent Strike și Tiësto la interval de o oră. Așa cum e normal pentru orice fan echilibrat.

  17. Un articol scris de un retard..el nu intelege ca si trupele mari canta coveruri..ramstein dupa depeche mode/ tarja dupa metallica / marlyn manson dupa eurhytmics si f multi altii. IRIS are albume extraordinare ca Mirage, Luna plina. Handicapatul care se crede scriitor nu a inteles un lucru elementar..ca trupele rock traiesc in mare parte din muzica. Astfel unii au schimbat macazul si au facut rock pt femei triste ( holograf si directia 5) altii au fost nevoiti sa emigreze in australia ( kempes) si altii au ramas pe pozitie. Nu minculescu a ucis rockul ci cretinii ca tine din presa si radiouri care in loc sa promoveze si sa incurajeze se gasesc sa comenteze. In cazul tau e de inteles..fiind UN NEICA NIMENI..ai sperat ca daca te bagi si tu in seama venind cu o astfel de aberatie o sa iesi in evidenta. Esti doar un epigon trist. S au mai gasit si alti handicapati ca tine, cum ar fi CTP care sa incerce sa iasa in evidenta contestand opera unor oameni carora nu merita nici sa le pronunte numele. Cine a auzit de dorin lazar…?

    • Aparent tu ai auzit. 🙂

      Articolul nu e scris de cineva ca tine, e scris de mine, și te asigur că nu am retard. Tu, în schimb, nu ai înțeles ce ai citit, și te dai cu fundul de pământ.

  18. Consider ca esti incredibil de autosuficient si prost. Ba, mai mult chiar, ai indraznit ca concepi asemenea ineptie ca acest articol. Taranule, pentru tine rock romanesc inseamna ca NU este ce a difuzat Magndin, nenorocitule? Si mai spui ca AB45, Coma si altii sunt originali?
    Incredibil cat de prost si autosuficient esti. Incredibil.

  19. dupa ce am citit cu atentie tot articolul cel mai mult m-a infuriat ineptia ignorantului care a scris: “Rock-ul ăla a existat doar atunci când se putea fura în liniște tot de la străini.”
    mai, mucea dorin lazar, ce stii tu ignorantule, despre drepturile de autor si despre libera circulatie a muzicii ca bun al omenirii?
    te invit cere-ti scuze pentru calificativul “FURAT”; intai de toate pentru ca istoric vorbind, nu este absolut adevarat; si apoi pentru faptul ca ignorantt cum esti jignesti pe cine nu trebuie!

    n.b. de nu esti capabil sa te informezi, termina cu scrisul!

  20. sa fiu sincer, am ajuns azi pentru prima oara pe blogul tau, asta pentru ca un prieten de-al meu a postat si pe pagina mea de fb. titlul articolului …., mai mult timpul cu ignorantii si vanitosii nu-l mai pierd!

  21. Sa sa fiu si eu in consens cu fratele Ciobica adaug urmatoarele:
    Un artist creeaza un impact emotional si cu cat experienta e mai intensa cu atat se vrea repetata. Pe timpul lui Ceau oamenii umpleau salile la Iris, Domino, Semnal M, Rosu si Negru, Savoy, Compact, Sfinx, Riff, etc… pentru ca TVR-ul oferea doar “emotiile” legate de fabrici si uzine, o muzica usoara insipida si inodora si multa spalare folclorica pe creier cu tractoare si CAP-uri.
    Bineinteles ca fenomenul asta a creat o reactie impotriva, care a dus la “legende”, unele acceptabile azi, altele nu, unele exagerate.
    De retinut e ca generatia noastra de atunci a reusit sa creeze aceste emotii si sperante de libertate, de iesire din realitatea cenusie, cu tehnologie foarte limitata, chitari romanesti “carpite” si amplificatoare facute de electronisti amatori, vorba aia “am facut din cacat bici si l-am facut sa si plezneasca”.
    Si asta pentru ca noi am reusit sa transmitem sincer oamenilor aceasta stare de “impotriva”, chiar daca copiam din Led Zepelin sau Deep Purple. Era rebeliunea tacuta si consimtita de toti in sala de spectacol.
    Internetul, youtube-ul, media in general… ofera enorm de multa informatie care creeaza de la caz la caz tensiunea emotionala pe gustul fiecaruia si e normal sa nu mai simti nimic pentru multe din trecut si bineinteles sa gasesti multe de criticat. Nici eu, de cand am vazut Toy Story nu mai imi plac desenele animate cu Mihaela de la ora 19:20 inainte de Telejurnal, ha!
    Trebuie sa recunosc ca muzica rock/blues nu e de traditie din zona noastra balcanica si ca am adoptat-o cum am putut si noi mai ales ca in anii 70 si 80 nu gaseam decat o singura metoda de chitara, si aia de muzica clasica nicidecum rock sau jazz.
    Nici pizza nu e ca sarmaua dar o gatim si noi cum putem. Daca generatia noastra a fost “limitata” in actul original de creatie, ma intreb din 90 incoace cu toata libertatea, educatia muzicala si tehnologia valabila ce s-a realizat in atatea cincinale, realizari demne de a nu fi criticate de generatiile actuale.

    • Cred ca marele merit al acelei generatii, a fost acela de a mentine deschisa o cale cu ce se intampla afara, cu boom-ul culfural di acea perioada! Poate nu am fi auzit de Hendrix, Zeppelin, Purple, Free, etc, fara generatia veche, fara cultura pe care a reusit sa o transmita acea generatie! Tudoran, a fost Hendrix-ul Romaniei, nu a reusit sa lase inregistrari, dar cine l-a ascultat, poate confirma ca era un chitarist exceptional! Ochescu,. alt mare muzician, se spunea despre el ca ar fi putut fi inlocuitorul ideal pentru Blackmoore, si sa nu mai vorbim de marele Dan Andrei Aldea, care pe langa faptul tehnica exceptionala ca si instrumentist, a compus (ajutat si de educatie si studii) o adevarata opera (Zamolxe). Slaba promovare, nivelul actual de educatie, sistemul de valori al tinerei generatii construit pe informatia primita din massmedia, nu sunt criterii de evaluare corecta a rock-ului de diainte de 89!

    • Are foarte multă logică ce spui aici – îți mulțumesc pentru comentariul echilibrat și inteligent.

      Ceea ce mai doream să transmit (și fanii care comentează aici nu pricep) e că publicul nu a avut o gândire critică la adresa artiștilor, și nu i-au ajutat să facă mai bine lucrurile. Singurul mod în care s-ar fi ieșit din amatorism ar fi fost ca publicul să fie tăios cu cei care nu aveau valoare și să îi adopte pe cei care chiar produceau valoare, când produceau valoare. Ideea de bază a articolului meu e că rock-ul românesc a fost omorât de fani – inclusiv sau mai ales de către cei care vin să mă înjure acum. A fost vina lor că nu au ridicat ștacheta – și în loc ca toate trupele din anii ’70 și ’80 să devină fecunde și să dea glas unui curent rock autohton, rock-ul lor s-a născut și a murit cu ele.

  22. @Dorin “publicul nu a avut o gândire critică la adresa artiștilor, și nu i-au ajutat să facă mai bine lucrurile”

    Problema cu publicul e ca era destul de greu sa fii educat pe vremea aia in ale muzicii rock. Daca la TVR mai vedeai ceva jazz din anii 40-50, sau jazz romanesc (acceptat de cenzura), rock-ul era total de evitat in media de atunci.
    Sursele de informare pentru noi erau: Europa Libera (cu mult bruiaj), Radio Luxemburg (cand si cand) si eventual ceva prieteni cu “relatii” de la care mai ascultai un disc adus cu grija din vest. Daca traiai in partea de vest a Romaniei mai prindeai ceva rock la televiunea sarba sau ungara. Noi in Bucuresti abia prindeam ceva bulgari, care mai dadeau ceva rock bulgaresc. Eu (cu greu) mai vizitam biblioteca americana din spate de la Inter si la 19 ani (in 1979) am vazut festivalul de la Monterey cu Hendrix, etc.. si am ramas in extaz, era prima oara cand vedeam o scena de afara cu muzicanti cantand rock.
    Publicul era un pic selectiv, cei care se duceau la Iris sau Sfinx, nu se duceau la Savoy. In general se acceptau multe datorita lipsei unui curent rock promovat si de media care sa faca educatie publicului. La concerte aveam oameni de la UTC si de la partid care ne controlau versurile,tinuta vestimentara, daca cantam in engleza, etc… deci nu era numai publicul care ar fi avut greutate in judecarea obiectiva a unui act artistic, cat si presiunea din partea autoritatilor si alegerea noastra de a accepta sau nu aceste limitari. Adica a face compromisuri. Iris au suferit 6 luni o suspendare pentru ca cineva din public la un concert la Polivalenta a aruncat cu ceva pe scena, nu mai tin minte. Cu atestatul suspendat pe vremea aia nu mai puteai canta, nu mai erai platit.
    Si cel mai important, sa nu comparam publicul romanesc cu cel din vest, pentru ca pe vremea aia procentul celor care se duceau la un concert rock era mult mult mai mic ca in vest, unde deja rockul incepuse sa fie o industrie foarte productiva, in care relatia consumator produs dicta calitatea actului artistic. Unde exista competitie si piata de desfacere ai si calitate si selectie. Nici muzica noastra populara, care zicem ca ne reprezinta nu are deschiderea si libertatea de piata cum sa zicem o are muzica country in America, relativ traditionala acolo. Iar publicul de folclor in Romania este numeros.
    Eu cred ca sistemul e de vina in promovarea sau lasarea in izbeliste a oricarui act/curent artistic. Nici acum la TVR nu se promoveaza rockul cum ar trebui. Dupa revolutie am vazut emisiuni la TVR care prezentau mult Metal de toate culorile, cand lumea nu stia cine a fost Deep Purple sau Pink Floyd. Multi au avut reactii averse si fiind “speriati” de extremele rock au devenit fanii altor curente muzicale mai “blande”.
    Concluzia mea: sunt mai multi factori care au determinat ne formarea unei industrii muzicale adevarate in Romania, din care ar rezulta competitie care la randul ei ar genera crestearea calitatii. Cel mai important este sistemul de guvernare.

    • Nu aș spune „sistemul de guvernare”, ci aș fi mai specific: „gradul de libertate individuală”.

      Și sunt de acord cu tine că există explicații foarte bune, și îți mulțumesc că le aduci aici – cred că dau cu adevărat sens postării mele, care e doar o recunoaștere a unei stări de fapt. Nu acuz, nu desființez, doar observ.

    • Domnule Nacu, ati postat un comentariu corect si ati prezentat foarte realist situatia rockului de atunci. Personal sunt de acord cu dvs.
      In privinta domnului care detine blogul, domnule Lazar, eu nu am avut o problema cu punctul tau de vedere (am vazut ca iti place sa ne tutuim…) . Nu il impartasesc… chiar deloc, dar ti-l respect. Am avut o problema cu comentariile sfidatoare, la limita jignirilor, fata de unii artisti si atitudinea de superioritate in general. Iar dupa comentariul meu m-ai luat peste picior si m-ai tratat cu o superioritate incredibila…. la modul ca nu inteleg eu articolul, sa pun mana sa mai studiez. In continuare spui ca “fanii care comenteaza aici nu pricep”; a fost foarte simplu ce ai scris… si clar. Dar unii dintre noi avem alta parere. Nu o sa ma repet, mi-am spus parerea in comentariul anterior. A desfiinta o generatie de artisti rock si a acuza critica si fanii, care umpleau sali sau stadioane pentru a vedea trupele romanesti (a spera sa vezi Led Zeppelin sau Deep Purple era o utopie atunci) mi se para exagerat si incorect. Din acea imprejurare socio-politica s-au nascut si realizari foarte bune in rock (in contextul acelui impact emotional de care vorbea dl. Nacu). Dar este parerea mea. Nu o impartasesti… asa cum am zis si mai sus: esti liber sa ai parerea ta.
      Eu cred ca scrii articole pt. a fi citite; cine le citeste? Noi, oamenii (cel putin cei vorbitori de limba romana). Bun, atunci arata-ne putin respect… in privinta opiniilor. Atat.
      ….da, stiu… o sa-mi zici sa respir adanc si sa numar pana la o suta… ok, accept si asta, dar vezi ca acu’ apare Stevie … pregateste-te…

  23. @Florin: Nu am absolut nicio problemă personală cu tine – și o să insist să ne tutuim pentru că dacă acum mă mut pe „politețe” o să mint și o să iau peste picior. Așa că prefer să fiu deschis și sincer.

    Înțeleg mai bine ca mulți ce înseamnă să te jignească un articol de pe net. Am deja peste 12 ani de blog, și am fost înjurat și amenințat cu moartea pentru ce scriu pe-aici. Din păcate, singura modalitate de a avea un dialog decent e să comentăm echilibrat – nu las liber la pasiuni personale pe blogul meu pentru altcineva decât persoana I singular. Pentru că ăsta e terenul meu de joacă, nu al altora. Cu alte cuvinte, dacă cineva se arată jignit și începe să devieze din cauza asta, o să-i răspund pe măsură, pe motiv că pot.

    De aceea apreciez un dialog echilibrat cum a deschis Gabriel Nacu. Cu calm, cu argumente, și atunci s-ar fi văzut că dincolo de diatriba pasionată a mea există și un raționament logic.

    Din păcate, indiferent de cine ai fi, respectul pe acest blog se câștigă. Gabriel Nacu îl are pentru că a venit calm și argumentat și îl au și alți comentatori care revin pe blog cu observații pertinente de-a lungul timpului. Respectul nu e un dat. Trebuie câștigat. Și cel mai simplu mod de a primi respect din partea mea e să fiu respectat la rândul meu. Cred că intervenția ta nu a respectat dreptul meu de a avea o opinie, de aceea am fost tăios și caustic.

    Putem avea un dialog. Depinde doar de interlocutor ce fel de dialog putem avea.

    • Ok, sa o luam metodic… si o sa ma opresc aici cu comentariile; te las sa te joci linistit pe locul tau de joaca ..
      Mai intai, continui cu aerul de superioritate: “ințeleg mai bine ca mulți ce înseamnă să te jignească un articol de pe net”…pe ideea Io sunt io, altii sunt mai prosti. Pai daca stii ce inseamna, tu de ce jignesti ? Iti place?
      “Am deja peste 12 ani de blog” . Ok. Altii au fost 40 de in politica. Stii cate exemple sunt? Crezi ca toti au fost si buni in ceea ce au facut?
      “…nu las liber la pasiuni personale pe blogul meu pentru altcineva decât persoana I singular. Pentru că ăsta e terenul meu de joacă, nu al altora.” Ok, deci e blogu’ tau… tu ai voie la orice… restul nu. Principiile comunicarii nu se aplica la tine pt. ca tu esti the boss. Daca e terenul tau de joaca, atunci te poti juca si singur.

      Si asta e cea mai tare: “… dacă cineva se arată jignit și începe să devieze din cauza asta, o să-i răspund pe măsură, pe motiv că pot.” Stii ce mi-a venit in minte: ” Io sunt Gigi Becali si pot ma, pot. Ca eu sunt tare ma…M-ai inteles? ….. Am vazut prietene ce poti. Respir adanc si numar pana la 100.

      Mai departe: “respectul pe acest blog se câștigă…… Respectul nu e un dat. Trebuie câștigat. Și cel mai simplu mod de a primi respect din partea mea e să fiu respectat la rândul meu. “. Pai, atunci cand intalnesti pe cineva incepi sa-l desconsideri si sa-l iei in balon pana intr-o buna zi cand iti va castiga respectul? Foarte tare…. ma da’esti bloger…asta conteaza…. de 12 ani….

      Si in ultimul rand :”Cred că intervenția ta nu a respectat dreptul meu de a avea o opinie, de aceea am fost tăios și caustic.” Ce nu am respectat? Nu am avut nicio problema cu parerea ta… iti repet: singura problema a fost atitudinea ta fata de unii artisti, ca Dan Andrei Aldea, si fata de unii critici. Cata superficialitate si aroganta sa ai sa-i desconsideri pe Cornel Chiriac, Pittis sau Magdin (de ex.), care ne-au adus muzica in casele noastre intr-o perioada cand nu aveam surse de informare… si cred ca poti constientiza asta… nu e greu… te rog, nu ma trimite la articolul tau complex si greu de descifrat…. (Pittis m-a convins de Led Zeppelin sau Pink Floyd de ex. cand aveam doar 14-15ani)… de aceea ai fost taios si caustic… pt. ca poti ma, poti! Bravo!

      Te las cu principiile tale …. pe locul tau de joaca …. fii sanatos… fii taios si caustic …. pt. ca poti ma… poti. Inca 12 ani… inca 24… pt. ca poti….

    • Vezi, asta a fost problema cu ce ai scris tu acolo, și de-aia nu pot avea un dialog cu tine, care nu ești decât un steve care nu se exprimă cu înjurături, dar care are același gen de atitudine.

      Motivul pentru care îți las comentariul aici este că pot. O fac că poate următorul deștept care vine aici și crede că e piață publică de idei să își înghită vorbele. Că nu e. Dacă vrei piață publică de idei îți faci propriul tău forum sau blog și acolo poți să lași câtă libertate vrei. Aici eu decid în ce termeni are loc dialogul.

      Tu vii în această discuție și presupui că sunt superficial și arogant să mă iau de artiștii tăi favoriți. Practic, nu ai venit pentru un dialog, ai venit pentru un corectiv – tu nu ești deranjat pentru că eu mă dau mai deștept ca tine, ci pentru că tu te consideri mai deștept ca mine și superior moral pentru că știi tu chestii de Pittis și Magdin. No, nu ești. Nu aici.

      E o diferență între a veni cu argumente și a veni cu atitudini superioare. Atitudinea de superioritate nu are ce căuta într-un dialog, motiv pentru care nici eu nu o folosesc când chiar dialoghez cu cineva. Întrebarea e: comentariile tale denotă atitudine superioară sau deschidere la dialog? Dacă e atitudine superioară, îți răspund pe măsură. Dacă e deschidere la dialog, revin cu picioarele pe pământ și combat cu argumente, nu cu atitudine.

      Așa că, Florin, îți recunosc frustrările. Poate că ai o vârstă și crezi că asta (sau altceva) îți conferă autoritate morală în fața unui puțoi care crezi tu că nu gândește. Asta e atitudinea cu care ai venit la mine, și am sancționat-o. Aș sancționa-o în orice situație. pentru că poate nu ai înțeles foarte bine – respectul se câștigă, nu se acordă. Indiferent de cine ești tu, poți să fii și papa Pius de la Roma, îți acord respect în măsura interacțiunii noastre, nu în baza unor criterii arbitrare gen „am auzit de Dan Andrei Aldea”.

      Acum e clar? Simt că mă repet, pentru că ideea e una simplă: nu vii tu la mine în casă să faci regulile. Nu-ți convine? e un X mare în dreapta-sus. Apasă-l.

    • Dorine, chiar te-am ascultat pe moment. Am apasat x-ul ala din dreapta sus. Ma, dar as mai zice ceva… fara sa incerc sa-ti fac regulile la tine in “casa”, eu chiar prefer sa-mi ascult muzica mea, sa imi vad de pasiunile mele in “casa” mea ; te-am auzit ceva de Zeppelin si ma gandeam … ma, e foarte posibil sa-l fi aplaudat impreuna pe Plant la Romexpo sau sa fim pasionati de acelasi gen de muzica sau sa fi fost in acelasi public pe la alte concerte…Ne-am aprins si ne-am spus multe… personal n-am vorbit in coordonatele acestea cu o persoana de cel putin 10 ani… probabil de aceea nu frecventez eu prea mult blogurile sau nu imi fac si eu unul.
      In esenta , noi nu avem acelasi punct de vedere privind ideea principala din articolul tau. A avea puncte de vedere diferite este foarte ok… cel putin pt. mine. Si crede-ma ca am inteles mesajul articolului foarte bine. Tu in articol nu te luasesi de artisti, asta am inteles… tu doar spuneai ca noi (publicul si critica) i-am ridicat mult prea sus fata de ce au dat cu adevarat. Si esti foarte transant.. spunand ca rockul romanesc nu exista inainte de 90. Eu nu sunt de acord cu tine pt ca (in esenta esentei) faptul ca au existat (dar nu ma refer numai la Iris, Compact , Holograf, Directia 5 ci mai degraba la Phoenix, Sfinx, Celelalte Cuvinte, Sembal M…) intr-o tara estica, comunista… deja este fabulos, dar este evident ca nu ne putem compara cu tarile occidentale sub nicio forma. Oamenii aceia au fost fugariti, urmariti, interzisi etc… Faptul ca generatia de tineri a anilor 60, 70, chiar si 80 au vibrat cu ei… au gasit o supapa prin ei… a fost fantastic. Macar pt. asta cred cu tarie ca rockul romanesc nu incepe cu AB4 sau Timpuri Noi (formatii bune de altfel). Daca intram in “analiza pe text”… asa e… nu lasam un curent important in rock (cum a lasat Italia spre exemplu in progresiv)(evident nu luam in calcul UK sau USA) si cu un Zamolxe sau un Cantafabule nu se face primavara. Ok, mi-am spus din nou parerea dar nu o sa incerc sa te conving de ceva…. repet, iti respect parerea. De aceea, problema nu a fost ca te-ai luat de “idolii” mei, nu, problema vine ulterior… in comentariile tale la art, cand ai jignit (in opinia mea) acesti oameni. Ca ei pt tine nu exista (artistic am inteles eu din articol) … e ok… dar nu am inteles de ce ii desconsiderai in asa fel in comentariile de dupa. Ok… poti spune ca ai fost provocat… da,asa e… ai fost. Dar aici tot nu te pot intelege. Eu cel putin… Cam asta ar fi singura mra problema…
      Aaaa… si inca ceva… am 37 de ani, nu sunt generatia la care tu te gandeai (pe care eu o respect de altfel)… si nu simt (chiar deloc) acele frustari la care te refereai… si nu te-am considerat nicio clipa un putoi… nu, chiar nu…n-are nicio legatura. Si daca vin cu acest mesaj pacifist, crede-ma ca nu urmaresc sa obtin vreun respect aici… pe ideea ta… no… obiectivele mele pe termen mediu si lung sunt altele :)…
      Cam asta e… ti-am umplut o gramada de spatiu… Dar observam din comentariile tale ca, de fapt , nu ma facusem inteles in privinta opiniei mele la art. tau… Acum, poti sterge ac. comentariu … sau poti face ce consideri tu. Sau ma poti desfiinta, admonesta… ce vrei tu… Eu am inchis cercul pe acest subiect. Seara placuta!

Comentariul tău