Legendarul rock românesc nu există

Acum vreo două săptămâni am prins o discuție paralelă cu mine. Nu eram implicat, așa că mi-a fost mult mai ușor să o urmăresc. Doi oameni pe la vreo 45 de ani se plângeau cum rock-ul românesc a murit în anii ‘90. Cred că momentul care m-a iritat cel mai tare a fost cel în care oamenii și-au amintit de legendara emisiune a lui Petre Magdin. Rar am auzit oameni vorbind cu mai multă reverie despre ceva, totul fusese magic cu emisiunea lui Magdin, extraordinar, demențial, cel mai tare, cea mai mișto chestie 

evăr. Și m-aș fi băgat în discuție numai ca să-i enervez pe oameni, să le zic că Magdin e omul care a omorât rock-ul românesc, dar oamenii nu-mi făcuseră nimic, și n-am vrut să le stric jucăria. Dar am stat un pic să rumeg ideea.

E oarecum logic. Să ne gândim, dacă tu ești omul cu cea mai mare difuzare în momentul de glorie al rock-ului românesc, și rock-ul românesc moare (da’ așa, urgent, în vreo cinci ani), se cheamă că ți-ai făcut treaba foarte prost, nu? Că ai făcut mai mult deservicii rock-ului românesc. Dar problema reală e că omul, cel mai probabil, a făcut eforturi lăudabile, și realitatea e un pic diferită.

Pur și simplu rock-ul românesc nu merita difuzarea aia. Pentru că țin minte emisiunea lui Magdin și e motivul pentru care am ocolit tot ce înseamnă rock până în anii 2000 când m-am suprasaturat cu un album de hip-hop-rock cross pentru simplul motiv că dădusem banii pe el. Dar nu cred că e vina lui Magdin, cred că el a încercat să pună ce e mai bun din rock-ul românesc în valoare, doar că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Pentru că rock-ul românesc este o copie jalnică după ce se întâmpla afară. Serios, singura trupă rock românească ce merită o ascultare este Phoenix, și asta pentru că l-au avut pe Ceaușescu care să le ceară să cânte ceva mai patriotic. Da, fără directivele de patriotism forțat de la centru, Phoenix era o trupă de cover-uri după valul de trupe britanice din anii ‘60.

Toate legendele rock-ului românesc sunt umflate cu pompa de stat. Cele care au meritat, care au avut ceva original, au murit mai rapid sau mai lent. Da, există producții originale, chiar există un rock românesc, dar ăla nu e Compact, Iris, Direcția 5 (oare câți mai știu că e un apropos la Securitate?) sau Holograf. Rock-ul românesc e Timpuri Noi, e Sarmalele Reci, Vița de Vie înainte să se-apuce de cântat telenovele, e Zebre, sunt Coma, Firma sau AB4. Doar că fiecare din trupele astea au scos chestii pe care oamenii le-au cam uitat (deși, serios, Zebre). Așa că rock-ul românesc o duce bine mersi, dar acolo unde îi șade bine, în underground. Acum sunt niște băieți, își zic Monojacks, și ar mai fi câțiva, ei zic că se pricep, mie nu prea-mi place ce cântă, dar ei există. Dar rock-ul ăla legendar, ăla nu există, pentru că nu a existat niciodată.

Rock-ul ăla a existat doar atunci când se putea fura în liniște tot de la străini. Nu vorbim neapărat de faptul că „Să nu crezi nimic” e copiată de Iris după Thin Lizzy, sau „De vei pleca” e doar un omagiu adus celor de la Whitesnake. Vorbim de faptul că nu are nimic original, e doar o fițuică luată după băieții de afară, iar calitățile artistice interpretative ale artiștilor români sunt varză. Am stârnit acum câțiva ani oprobiul națiunii când am povestit ce prost a cântat Minculescu între două beri((poate or fi fost fără alcool, but seriously, dude!)). Am vorbit cu alți oameni super-încântați de spectacolul respectiv, și mi-am dat seama încă un element care a făcut lucrurile să funcționeze:

Publicul român. Serios, zero spirit critic. Dacă un om a ajuns pe scenă, gata, e zeu. Mergi la teatru, la cele mai proaste piese posibile, și la sfârșit oamenii aplaudă. Îi întrebi: „mă, nene, ție chiar ți-a plăcut chestia asta?” „eh, e nemuritorul Beligan!” „Dar joacă prost, mă, omule!” „Dar e legendarul Beligan!” zice bizonul și bagă aplauza. La fel și la rock: au chitări, dau tare din ele? Ce contează că sunt varză? E ROOOOOOOOCK! ROOOOOCK!

Măcar în manele nu ai succes dacă nu reușești să ții o nuntă întreagă. Da’ în rock-ul românesc, tot ce trebuie să faci e să te prezinți. Bizonii sunt gata să te aduleze și nu sunt în stare să îți spună când cânți prostii. Ăsta e motivul pentru care rock-ul ăla românesc legendar nu există.