Libertatea nu e un drept, e o responsabilitate

Într-o discuție ceva mai lungă pe care am avut-o cu John Cristea (dincolo de discuția de la Tv, care e doar o parte din ce am vorbit în ziua aia) mi-am dat seama că uneori, interacționând exclusiv cu niște oameni noi ajungi să-ți exprimi ideile mult mai fluent și îți dai seama că sunt lucruri pe care nu le-ai rezumat niciodată așa frumos. Așa a apărut ideea despre cea mai bună Românie, despre care voi scrie într-o altă postare, la fel a apărut și ideea de percepție asupra libertății pe care nu cred că am pomenit-o, dar care a început să lucreze în capul meu.

Este evident că în starea naturală a omului libertatea nu e un dat, ci un privilegiu. Ne naștem dependenți și creștem dependenți. Chiar dacă avem momente de rebeliune ele sunt rare, și întreaga societate e doar un mod de a continua dependența asta reciprocă. Nimeni nu s-a născut sau a crescut liber – e doar o fantasmă a băieților care au redactat Declarația de Independență a Statelor Unite.

De aceea de fiecare dată când se discută despre libertate ca și drept discuțiile încep să devină dificile. Am libertatea de a urla la ora 2 noaptea cu un megafon în capul cartierului? Ăăăă, păi nu prea. De aceea libertatea începe să fie o discuție – și oamenii care se bat cu libertatea în piept încep să o ia razna. Libertatea, zic unii, ar fi libertatea pe care mi-o exprim atâta timp cât eu nu-ți calc libertățile – pe de altă parte libertățile astea se suspendă în funcție de părerea majoritară, prin legi. De exemplu, eu nu am libertatea de a urla la 2 noaptea în megafon, dar teoretic nici tu nu ai dreptul de a-mi lua această libertate. Dacă găsesc că mai mult de 50% din populație dorește ca eu să urlu la megafon la 2 noaptea, libertatea mea va bate libertatea ta.

Și dacă voi credeți că e absurd ce zic, trebuie să mai luați în considerare un lucru. Dacă libertatea e un drept – și încă un drept inalienabil dacă e să ne luăm după Jefferson și prietenii – de ce oamenii renunță atât de ușor la dreptul lor? Multă vreme am stat să mă gândesc asupra acestei probleme, și mi-e clar că de fapt omul s-a născut sclav, crește sclav, captiv, și libertatea e un privilegiu pe care și-l cumpără scump. Nu cred că trebuie să argumentez faptul că libertatea neîngrădită (anarhia) e clar un sistem disfuncțional (uite un exemplu bun). Într-un sistem în care libertatea absolută primează primul lucru pe care îl vor face cei mai mulți e să-și cedeze libertatea în mâinile primului tiran care le-o amenință.

E o explicație foarte bună pentru sindromul Stockholm și “Sindromul Ceaușescu” (care e doar alt nume pentru sindromul Stockholm, pentru că de el suferă oamenii care plâng după Ceaușescu). Tiranul îți dă garanții, îți oferă siguranța continuă a existenței. Tiranul cumulează putere și-ți dă și anumite lucruri fără a te lupta pentru ele. La fel, probabil că condiția de sclav în epoca imperială romană e mult peste condiția de homeless la oraș azi.

Desigur, intrăm într-un câmp în care încălcăm un pic cuceririle gândirii moderne. O să gândiți că poate sugerez că sclavia e preferabilă libertății. Nu, evident că nu zic asta – tot ce spun e că modul de trai al multora e sclavie mascată, că sunt prea puțini oameni liberi sau oameni care gândesc liber și că este normal să se întâmple asta. Pentru că iată, cei mai revoltați de lipsa libertăților sunt tinerii care aleg idealurile socialiste, deci idealurile de sclavie mascată.

Nu e deloc o încheiere pentru subiectul ăsta, dar, ca o concluzie parțială, eu cred că libertatea e o responsabilitate pe care ne-o asumăm. Că avem libertate acum în măsura în care ne-o dorim și în măsura în care suntem responsabili. Și să reținem lucrul ăsta, că libertatea nu e un drept decât în gura demagogilor și a stăpânilor de sclavi.

Eugène Delacroix - Libertatea conduce poporul (Muzeul Louvre)

Eugène Delacroix – Libertatea conduce poporul (Muzeul Louvre)


Comments

Libertatea nu e un drept, e o responsabilitate — 28 Comments

  1. John ala nu intelege ce e aia podcast, el crede ca e ca o emisiune radio sau tv. In primul rand un podcast se poate asculta pe reprize, apoi ascultatul unui podcast nu presupune atentie 100%, majoritatea care asculta podcast-uri asculta in timp ce conduc, merg, alearga, fac curat, calca, gatesc, spala vase etc.

    • Intrarea în NATO s-a făcut în urma unui referendum, avantajul major fiind reducerea cheltuielilor militare, ce altfel s-ar fi ridicat la 4.5-5% din PIB (nu 1.7 % cum e acum), plus serviciul militar obligatoriu. De data asta nu am fost băgaţi într-o alianţă cu forţa (pactul de la Varşovia), ci ne-am dorit-o. Războaiele de azi se bazează pe infrastructură, al cărui preţ nu ni l-am fi permis.
      Dar asta e, dacă nu ar exista naivi, lumea ar fi mai plictisitoare.

  2. Uitandu-ma la Romania din ziua de azi observ ca minim 90% din oameni n-au absolut nici o dorinta de libertate, ba din contra, zic sarumana sa pupe mana NATO sau UE si sa scape de o grija.
    Ma gandesc ca sunt doua variante, ori libertatea este doar o problema pentru filosofi, sau treaba trebuie sa se imputa mult mai mult pentru ca libertatea sa devina o problema de care chiar ii pasa cuiva.

    • O vad ca pe o diminuare a libertatii, iar termenul de “alianta” trebuie pus intre gilimele. Cat de mare? Destul de mare. Practic ai devenit unul dintre “statele aliniate” fara sa existe absolut nici o dezbatere. Tu de ce preferi NATO in locul unei pozitii independente, de exemplu? Dar pe bune, un raspuns gandit, nu pentru ca ne ataca rusii sau pentru ca libertate.

    • Dacă vrei să vezi ce a făcut independența de NATO, aruncă un ochi peste ce se întâmplă în Ucraina.

      Pentru intrarea în NATO și pentru intrarea în UE s-au organizat referendumuri. Your points are moot.

    • Ciudat, nu gasesc nimic legat de un referendum pentru aderare la NATO? Nici memoria nu ma ajuta, ti-as fi recunoscator daca m-ai lumina.
      Iar daca vrei sa vezi ce se intampla cand superi NATO, uita-te la Serbia…

    • Votul pentru intrarea în NATO şi UE s-a dat împreună cu votul pentru amendamentele pe Constituţie din 2003. Câţi anişori aveai atunci ?

    • Merci pentru ca mi-ai confirmat. Asta cautam un om aleator de pe internet care stie el mai bine.
      Are cineva o sursa, ca sa vad si ce a iesit la vot de exemplu, adica sa invat si eu ceva, nu sa mor prost.

    • Sunt articolele 148 şi 149 din Constituţie ! Eu ţin minte că tocmai aceste articole au fost prezentate ca cele mai importante din modificări (pentru campanie), pentru a atrage populaţia la vot. Prin ele, se acorda Parlamentului dreptul de a decide pe aceste teme.
      Nefericiţi ca tine mai sunt (10%), dar eu îti acord libertatea de a crede ce vrei. Până la urmă, nu e o alianţă forţată ca Pactul de la Varşovia, iar ca să mergem pe cont propriu fără NATO… să fim serioşi. Singurii care au mai încercat au fost francezii, dar să nu ne comparăm industria noastră militară cu cea a francezilor (cu toate acestea, chiar si ei au preferat acum sapte ani să revină în NATO).
      Dar, poate ar fi bine să trăieşti “libertatea” unui serviciu militar obligatoriu, să fii obligat tot restul vieţii să declari la comisariat când schimbi domiciliul.

    • Amice, daca nu esti capabil de o discutie constructiva te rog frumos sa dialoghezi cu altcineva.
      Eu am venit sa discut nu sa ascult frustrarile si atacurile ad hominem ale unora sau altora.

    • “Amice”, tu ai început prin jignirea a 90% din populaţie că au mentalitate de slugi. Scuze dacă nu pot să te “admir” pentru aceste păreri.
      Omul este o specie socială (poate nu la fel de strictă ca albinele sau furnicile, unde nu ai voie să-ţi schimbi statutul), dar se va organiza, grupa, alia, etc mereu dpdv social, prin cedarea anumitor libertăţi celorlalţi. Pentru protecţia sa sau a familiei sale. Un tânăr are părerea că se descurcă singur, dar în momentul în care îţi formezi o famile şi ai obligaţia de a-i apăra, asigura necesităţile materiale, etc. recurgi la alianţe (cu toate cedările de libertăţi ce revin din asta, nu numai beneficii). Important e să ai libertatea să poţi zice şi nu.

    • Era o discutie despre libertate.

      Am zis ca 90% din populatie a renuntat fara discutie la libertate pentru a se simti in siguranta prin aderarea la NATO.

      Aparent asta te-a jignit, si pe Dorin poate, desi nu pari sa ma contrazici, ba din contra.

      Eu nu zic ca NATO e bun sau rau (nu face parte din discutia asta), zic ca daca libertatea chiar era ceva important pentru poporul asta, ar fi trebuit macar sa se puna problema renuntarii la o parte din libertate. Eu n-am vazut nici o dezbatere, doar reactii absurde de auto-aparare, de parca v-a acuzat cineva de ceva.

      Si nu argumentul: majoritatea a vrut asta, n-are nici o legatura cu subiectul, si, in general, n-are ce cauta intr-o discutie inteligenta.

    • “Majoritatea” aia a trăit Pactul de la Varşovia şi “beneficiile” de care s-au bucurat ungurii în ’56 şi cehii în ’68 din partea “aliaţilor”. Dezbateri poate nu au fost ca acum (în epoca Internet-ului), dar mulţi ştiau că nu au de ales. Au fost dezbateri la TV, sondaje, etc. Nu prea au fost argumente contra (cu excepţia lui Vadim şi acoliţii lui), deci despre ce vorbim ?

    • Vorbeam despre libertate, si ce presupune ea, in principiu ca presupune niste eforturi si niste sacrificii. Era un concept, o discutie intelectuala, cu niste argumente pro si contra.

      Aparent aceasta discutie nu se poate purta, pentru ca oriunde as duce-o tu te indrepti spre niste traume din vremuri trecute.

      Eu am zis: “De ce s-a renuntat la libertate pentru NATO? De ce nu a existat o dezbatere mai acerba pro si contra!”
      Speram la un raspuns de genul: “Pentru ca avea beneficiile astea, mai mari decat riscurile astea.” sau “A fost un compromis” sau altceva constructiv.

      Raspunsurile au fost: majoritatea asa a vrut deci nu problema nu exista si rusii sunt rai NATO sunt buni, asta e adevarul adevarat si nimeni n-are voie sa zica altceva.

      Practic dezbaterea nici n-a apucat sa inceapa. Oricum, iti multumesc pentru efortul depus, sper ca pe alte subiecte sa putem avea o dezbatere, daca se va ivi ocazia. Sa ai o zi buna.

    • Fair enough, desi speram la altceva. Dar acum ca am citit mai atent ce ai scris si vad ca socialismul e de fapt sclavie, nu stiu de ce speram. 🙂

  3. Faptul ca am crescut printre țigani și nu filozofi ma face sa cred ca am un mare avantaj în ce privește libertatea.
    Kudos mie 😀

  4. Scrisesem si eu o treaba pe tema pretului (fizic) al libertatii: http://www.krossfire.ro/libertate-si-timp-liber/.

    Pentru a-mi rezuma ciudatul link drop, as spune ca sunt cam 85% de acord (cei 15% sunt rezervati rarelor, dar realelor, ferestre in care poti exploata un sistem pentru a-ti oferi libertatea – culmea, din acelasi sistem) si ar merita sa insisti la randu-ti putin asupra diferentei dintre libertatea reala (raportata la dorinte si aspiratii, nu la posibilitati) si la ceea ce inteleg pustanii stangisti si hipsterii visatori prin libertate.

Comentariul tău