Libertatea E libertatea de a-ți bate joc de alții

Aud că dl. Andrei Pleșu a declarat zilele astea că libertatea de expresie nu e parte din libertatea de expresie. Sau, mai exact și un pic semidoct, afirmă domnul Pleșu:

Libertatea de expresie nu e libertatea să-ți pui poalele-n cap și să-ți bați joc de alții

Nu cred că domnul Pleșu realizează ce spune. Altfel poate că și-ar da seama că tocmai l-a distrus dintr-un condei pe Caragiale (singurul scriitor român care chiar merită citit). Din trei vorbe a făcut una cu pământul comedia românească și cea universală. I-a dat una la fund lui Voltaire, care acum stă într-un colț plângând cu invidie către DeSade, acum mult ridicat în ochii societății universale (măcar ăsta n-a glumit).

Poate domnul Pleșu nu-și dă seama că libertatea e fix libertatea de a face lucruri de prost gust, dacă e necesar. „Freedom for the thought you hate the most”, parcă așa zicea Larry Flynt – și iată cum ajunge să dea lecții de morală un editor de reviste pornografice.

Cum e, parcă era mai bine cu Securitatea, se asigurau ăia că nu ne punem poalele-n cap să ne batem joc de alții? Mno, merci, dar nu-mi trebuie. În schimb, ia o mâță, acu’ cât ne mai dă voie pacea universală să ne dăm pe Internet. Nu de alta, da’ să nu ne punem poalele-n cap, să ne batem joc de alții.