Librării sau biblioteci

De dimineață am sugerat că ăsta e momentul bun pentru ca companiile de IT să elimine oamenii care numesc bibliotecile „librării”((o explicație pentru cei care nu cunosc terminologia mai jos)). Dincolo de spiritul de glumă în care am făcut propunerea – cum bine zicea un urmăritor de-al meu, ar fi dat afară tot IT-ul românesc – contraargumentele m-au făcut să întăresc propunerea. Există un motiv foarte bun pentru care ar trebui făcut lucrul ăsta.

Problema: în materie de programare, bibliotecile sunt ceva similar cu cele din viața reală: colectoare de informații – în cazul acesta funcționalitate și date, nu cărți și discuri. „Libraries” sunt un concept foarte des întâlnit, un element de bază pentru orice programator. A crea biblioteci de funcții, a folosi biblioteci de funcții e o chestiune care se întâmplă zi de zi în viața de programator. Cum ziceam, concept de bază.

Dar ce se întâmplă în momentul în care cineva numește acele „libraries” librării? De fapt, nu înțelege conceptul – este un concept pe care îl mimează, căruia i-a atașat un nume (de import, tradus greșit) și îl folosește ca atare. Problema nu e că a făcut importul de nume; așa se manifestă jargonul din orice meserie. Nu, problema e că nu a înțeles conceptul și nu l-a asociat cu conceptul similar din viața reală. Și a reținut un cuvânt asociat cu acel concept, dar nu poate să facă asocierile corecte. Asta înseamnă că omul se bazează pe memorie, nu face asocieri naturale((Desigur, excludem de aici situația în care folosește traducerea greșită rar, inconsecvent, ca pe-o scăpare. Cu toții zicem lucruri stupide, blogul ăsta poate sta drept dovadă)).

Și memoria e un lucru foarte limitat. Genul acela de om va avea o abordare similară și în alte situații; și practic trebuie să te bazezi că memoria lui va funcționa suficient de bine în momentul în care dă peste un concept mai dificil. Toceala e o chestie care nu a funcționat niciodată grozav, și a produs în general idioți cu diplomă. Programatorii de care vorbim aici sunt idioți cu simbrie – diferența e superficială.

Există însă un contra-argument cu adevărat bun. Mulți oameni tineri au crescut deja învățând mai degrabă limba stăpânilor decât limba lor nativă. Folosesc engleza cu mai multă naturalețe decât limba română. În momentul în care petreci 80% din timp cu nasul în texte în engleză, când nu mai ai contact cu limba ta nativă e normal să o stâlcești. Oameni dotați intelectual pentru munca de programator dar nu pentru abilități „umaniste”. Doar că și aici e o discuție. Poate că e momentul să îi oprești, și să le pui o frână. Să le pui o carte în mână, să se cultive. Să încerci să le deschizi orizonturile. Să îi ajuți să nu fie niște roboței de procesat matematici abstracte. Nu pot să explic cât de periculos e să ai niște oameni dezechilibrați, ultraspecializați. Doar că asta cere un efort teribil, efort pe care poate că nu sunteți dispuși să îl faceți acum, pe timp de pandemie.

Așadar, poate că într-adevăr soluția e să îi concediați. Nu știu.

PS: Da, am scris despre asta și în 2014.