Librării sau biblioteci
Am scris despre asta în 2014 și în 2020 - dar cred că nu am adus un argument suficient de bun dățile trecute încât lumea să mă ia în serios. Și pentru că ieri și astăzi am avut din nou discuții pe subiectul ăsta, hai să-l scoatem din nou la suprafață, să îl explicăm mai bine și poate de data asta să ne facem înțeleși. Să pornim cu treaba evidentă. Avem de-a face cu un „false friend” - o traducere care pare corectă dar nu e. Cei care nu stăpânesc foarte bine nici limba engleză nici pe cea română vor pune foarte ușor semnul egal între cele două, și se vor mira că oamenii citesc cărți la librărie.
Ce sunt librăriile și bibliotecile?
Librărie e, în engleză, bookshop, care și în română și în engleză au un sens un pic mai larg. Nu găsești doar cărți la „bookshop”, și nici la librărie. Poți găsi CD-uri și DVD-uri, poți găsi rechizite școlare, poți găsi caiete, penare, pixuri, poți găsi jocuri și jucării, poți găsi o mulțime de alte lucruri. Dar în cele din urmă este un „shop” - un magazin. E o conotație mercantilă acolo, și e o diversitate mai mare de lucruri pe care le poți cumpăra de la o librărie.
O bibliotecă e o piesă de mobilier sau o clădire care păstrează cărți. Diferența față de librărie e că scopul e depozitarea, și facilitarea accesului la informațiile cuprinse în acele cărți. E foarte importantă distincția asta pentru ceea ce vom vorbi mai departe. Ideea e că scopul unui librar e să vândă, al unui bibliotecar să te asiste pentru a găsi ceea ce te interesează.
Ce sunt „libraries”? Traducerea directă e de bibliotecă, dar dacă e să ne uităm chiar la sensul care a intrat recent în dicționar, un „library” este o „colecție centralizată de programe sau componente ale acestora, stocată și organizată în scopul facilitării activității de programare”. Ca idee, seamănă mai mult cu scopul bibliotecii decât a librăriei. Însă prietenul fals e acolo - și cât de mare e păcatul dacă folosim „librărie” în loc de „bibliotecă”?
Pro-librării
Nu foarte mare. În fond, se poate argumenta că dacă oamenilor le e mai ușor și ei înțeleg despre ce e vorba, de ce să nu folosească cuvântul respectiv? Discutând cu Radu argumentul principal e că „limba e în continuă schimbare” și ar trebui să acceptăm că oamenii folosesc termenul așa. Chiar dacă e greșit, până la urmă un cuvânt e doar un cuvânt, și am putea să îi lăsăm pe oameni în pace.
Recunosc, e și incredibil de ușor să facem pasul ăsta. Ignorăm „librăriile”, mergem mai departe pentru că știm la ce se referă. Și în principiu sunt de acord; în fond, limba e în continuă schimbare și importurile lingvistice nu sunt o treabă recentă; limba română e franțuzizată artificial în secolul XIX și sunt sigur că existau și atunci niște oameni destul de opăriți pe treaba asta. La fel, avem o sumedenie de termeni împrumutați de-a valma din limba engleză acum; dacă sunt atât de opărit pe „librării” de ce nu zic nimic despre „director”?
Cu director e o altă discuție interesantă, și anume că limba română nu pune accentele, motiv pentru care mulți nu știu să pronunțe anumite cuvinte. Diréctor e diferit de directór, și directór e cuvântul pe care îl folosim pentru a traduce „directory”. Sensul „care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția.” e foarte bun pentru „directorul” care conține fișiere. Fișiere, nu failuri, sau failz, pentru că cine a tradus treaba asta a fost suficient de bun încât să importe analogiile. Da, am adoptat și foldere, cuvânt care mai nou a fost adoptat și la noi, dar care e privit ca neologism și lucrurile merg înainte.
Recunosc că nu prea reușesc să fiu convingător cu pledoaria pro-librării. Nici nu pot face o pledoarie „pro-biblioteci” pentru că ăla e cuvântul corect, are sensul corect, e ca și cum aș argumenta pentru respectarea legilor chiar și atunci când sunt corecte, coerente, și nu există niciun motiv bun pentru a le încălca.
Librărie ca incantație
Acum adevăratul argument pe care Radu nu vrea să-l folosească și nici alții care argumentează pentru „librării” este că termenul este de fapt un jeton, o etichetă lipsită de importanță pentru un termen neînțeles suficient. Să ne imaginăm o navă extraterestră care cade pe pământ. Învelișul navei e distrus dar rămâne camera mașinilor intactă - și o mulțime de tehnologie e disponibilă. Doar că lucrurile sunt complet diferite, și cineva reușește să obțină informațiile despre limba extraterestră și să citească manualele folosite pentru repararea navei. Problema? Limba extraterestră e ca limba pe care o vorbesc pământenii, numai că lucrurile se așează bizar. La șurub îi zic piuliță, la piuliță îi spun șurubelniță, și la șurubelniță îi zic șurub.
Inginerii au de ales dacă aruncă la gunoi toată terminologia pe care o au pentru a folosi manualele respective, sau pun pe cineva să traducă terminologia extraterestră. Dar, să zicem, rasa extraterestră face pace cu umanitatea, și continuă schimburile culturale, pământenii află că de fapt singurul motiv pentru care nu au fost integrați în cultura galactică e că cineva a scris greșit niște informații într-o enciclopedie galactică și extratereștrii evitau sistemul Sol pentru că credeau că toate planetele de-aici sunt învelite în gaz otrăvitor. De fapt, era doar făcut din greșeală copy-paste de la Venus.
Bun, acum vine dilema. Ce faci? Traduci termenii sau adopți termenii noi? Sigur, util ar fi să adopți termenii noi, dar termenii vechi sunt deja acolo și au o mare utilitate. Evident, când extratereștrii scriu „șurub” ei pronuță „știrib” deci în vorbirea curentă nu e problema să confunzi cele două. Dar când scrii, ce te faci?
Cam asta e problema pe care o avem acum. Inginerii noștri decid că nu vor să înțeleagă logica pentru care termenii care se scriu altfel și se pronunță diferit au o altă traducere la noi, și că ar fi de ajutor ca atunci când vorbești despre un șurub să vorbești pe limba ta, și când vorbești despre un „șurub” extraterestru, vorbești pe limba lor. Dar inginerii noștri au o problemă în a înțelege limbi, și că există un registru separat de cunoștințe pentru cele două limbi separate.
Orice inginer care are un grad de înțelegere decent al limbii sale și a limbii extraterestre va înțelege diferența dintre cei doi termeni și îi va folosi corect. Dar cum e nevoie de mulți oameni, și poate mai puțin inteligenți, să construiască chestii noi folosind tehnologia extraterestră, renunți la a-i mai învăța sensul cuvintelor și le predai terminologia așa cum vine ea. Pe tine te interesează cum folosesc ei tehnologia extraterestră, din aia faci bani, nu te interesează că ăia zic șurub la știrib deși au în limba lor termenul de șurubelniță. Cuvântul e incantație, e o etichetă pe care o aplici, e neimportant ce impact are asupra individului.
Dar limbajul are impact asupra individului. Dacă ar înțelege sensul corect al termenilor ar avea o înțelegere mai clară a motivului pentru care pune „piulița” în „șurubelniță”. Dar pentru că nimeni nu are timp să-i explice lucrurile astea, va separa câmpul cunoștințelor în limba extraterestră și cea nativă, și în loc de un singur corpus de cunoștințe va trebui să-și dezvolte trei fire de gândire diferite pentru cele trei limbi diferite pe care trebuie să le înțeleagă. Extraterestra, nativa și nativoextraterestra.
Neînțelegerea îl costă, dar taxa pe care o plătește e neclară pentru că omul trebuie să producă. Va produce mai puțin și mai prost și cu costuri mai mari, dar asta e problema omului, nu ne interesează pe noi ca angajatori, parteneri sau chiar prieteni.
De ce să-i zici bibliotecă?
Atunci când îi zici bibliotecă înțelegi ceva mai clar analogia. Biblioteca e un termen suficient de mult folosit și suficient de clar pentru vorbitorul nativ. Să fim serioși, majoritatea celor care zic că știu engleză nu știu de fapt engleză - n-ar putea să exprime informațiile pe care le dobândesc în limba engleză și sunt inaccesibile (datorită barierei lingvistice) în limba română. Nu poți să spui că sunt cunoștințe însușite dacă nu pot fi exprimate coerent în ambele limbi pe care le vorbești - în momentul în care cunoștințele nu sunt suficient de bine fixate cât să fie exprimate coerent în limbile pe care pretinzi că le stăpânești, fie nu stăpânești limbile suficient, fie nu stăpânești cunoștințele, fie nu stăpânești niciunele.
Am observat că foarte mulți cred că stăpânesc limba engleză - e o limbă pe care nici nativii nu o stăpânesc foarte bine. Foarte important: păsăreasca computațională nu e limba engleză, ci o limbă paralelă mult simplificată care a câștigat câmpul ingineriei software.
Deci, ce-ți aduce în plus folosirea termenului corect? În primul rând, mai multă claritate ca vorbitor de limba română, și o mai bună înțelegere a limbii române. Practic, nu mai lovești clapele turbat ca să produci o cacofonie în mijlocul unei sonate, ci încerci să adaptezi termenul să participe corect la cântare.
Cine va folosi argumentul
Din păcate scriu textul ăsta cu durere în suflet, știind că oamenii cărora le-ar fi de ajutor textul ăsta e el la rându-i inaccesibil. Știu că argumentul pe care îl expun aici va fi preluat de oameni care, după cum foarte bine observă Radu, nu se exprimă oricum prea coerent și corect în limba română.
Nu sunt un conservator al limbii. Limba este și trebuie să fie liberă să se adapteze noilor situații; și undeva în istoria limbii române s-a renunțat la „Sic” și s-a trecut la „Da”. Dar pentru a putea înțelege lucrurile vechi deja create, deja scrise, deja gândite de alții, mi-aș dori să adoptăm valul ăsta cultural cu cât mai puține neclarități. Am avut suficiente meciuri pe „locație” să știu că rezistența e inutilă.
Că tot veni vorba, nu e singurul loc unde limba evoluează. Am pomenit de locație - sensul de chirie s-a pierdut în vorbirea curentă, și mi-e teamă că un text din anii ‘70 care vorbește despre oameni în locație va fi inaccesibil pe de-a întregul cuiva din 2070. Limba română nu e singura care se modifică, totuși - acum câteva sute de ani, awesome
era ceva groaznic, nu fantastic de bun ca acum.
Să lăsăm, așadar, liber la „librării”? Eu încă n-aș face-o. În primul rând pentru că constituie o barieră logică pentru cei care adoptă terminologia nouă. E un termen care e adoptat cu mai multă dificultate deși analogia corectă și înțelegerea superioară e acolo, la-ndemână, doar îi spune altfel în română.
Din păcate omul care te va corecta că e „bibliotecă”, nu „librărie” e același care spune că datele nu sunt consistente, și practic n-am făcut nimic. Cât timp corecția nu vine cu înțelegere, cu încercare reală de a respecta limba română, dar și cu o blajină flexibilitate, corecția e inutilă.
Chiar și-așa, o să vă mai amintesc din când în când că e bibliotecă, nu librărie. Asta până nu dăm foc la toate bibliotecile să scăpăm de problema asta, și-atunci lucrurile vor fi mai bune.