Limba română, proba practică

Acum că s-a dus valul de bizoni care chiar credeau că m-am pus să scriu scrisori deschise și suntem între noi, prietenii vechi, pot să revin la tonul normal. Și să vă spun care e cel mai comic aspect al celor care m-au înjurat în ultimele câteva zile. Dincolo de amenințările și înjurăturile fără nicio țintă, foarte mulți au venit la mine să-mi reproșeze următoarea frază:

Eu, elevul cu 5.45 la română, scriu mai bine ca voi și înțeleg ceva mai bine ce citesc.

Mulți oameni s-au bășicat puternic, m-au trimis la Mamaia cu asistentele lui Capatos (de parcă ar fi chiar așa de rău să mergi la Mamaia cu femei aspectuoase), alții au făcut ceva mai inutil și au început să-mi enumere greșelile din text. Ei bine e foarte comic să vezi niște oameni care nu scriu în română ci în ceva limbă aproximativă (româna fără diacritice) au început să-mi critice scriitura. E comic să vezi niște oameni care nu au scris niciodată un text care să anime mai mult de trei prieteni apropiați cum îți reproșează că textul tău e scris prost.

Și da, textul are ceva greșeli, niște greșeli cu care sunt destul de confortabil. Unele greșeli le mai îndrept la editarea textului, dar după o vreme nu merită să tot schimb textul ca să fie corect – ideea importantă e să se poată înțelege și să fie cât mai clar, să ajungă mesajul la oameni. Cât timp cârcotașii stau să-mi reproșeze că am folosit o expresie ce nu le convine lor e în regulă.

Problema e însă că asta e proba practică la limba română. Asta, ce vedeți aici. Exprimarea în mod liber pe blog, dacă vreți, e o formă de probă practică la limba română și gâlceviștii mei o cam ratează, scriind fără diacritice. Bine, o mai ratează și prin faptul că nu sunt în stare nici să vadă ironia dintr-un text și nici nu sunt capabili să comunice coerent pe o temă dată, dar e absolut ilar să reproșezi unui om că nu scrie românește bine printr-un text scris fără diacritice și, adesea, cu multe greșeli.

Amuzant mai e și faptul că cere mult efort în 2015 să scrii un text fără diacritice, pentru că majoritatea corectoarelor ortografice fac corectura cu diacritice, nu fără. Pe Android, auto-correct-ul se face cu diacritice – dacă aș dori să scriu de pe mobil fără diacritice cu Google Keyboard ar trebui să scriu fără swipe, că altfel swipe-ul corectează la cuvintele în limba română „pe bune”.

Înțeleg altfel de ce oamenii se chinuie să-mi explice erorile gramaticale din text. În general rămân fără argumente pentru că e foarte greu să procesezi un text, să înțelegi că textul ăla nu e un afront personal, să ai momentul ăla în care să te gândești dacă nu cumva poți rezolva conflictul interior închizând pagina (are un x-uleț la pagina activă, se poate închide pagina). Atunci, pentru că simți că îți displace omul care a scris textul respectiv dar tu nu ești capabil să-i dai o replică – atunci e momentul în care îi corectezi gramatical textul.

E o concluzie mai veche la care am ajuns, că cel mai bun mod de a învăța gramatica limbii române e să îți deschizi un blog și să scrii articole nepopulare. Ceva anti-naționalism, de exemplu, sau anti-homeopatie, ceva de genul ăsta. Ei, atunci o să se umple de comentatori cretini care să-ți corecteze gramatical textul, pentru că atâta sunt capabili să răspundă – un fel de atac ad-hominem, asta dacă nu trec direct la amenințări cu bătaia sau cu moartea. Cel mai bun corector gramatical pentru limba română e Internetul însuși, trebuie doar să știi să-l folosești 😀

Până una-alta asta e proba practică la limba română. Eu scriu un text pe care îl citesc în general vreo două-trei mii de oameni. Cel care știe gramatică de ar putea să dea lecții, care îmi explică înțelesurile semantice nebănuite din spatele greșelilor mele, nu e în stare să scrie un text pe care să-l citească zece oameni. Vorba lui Tataee: „Pariez că-n viața ta nu ai făcut vreun vers pe care să-l țipe-o sală-ntreagă atunci când tu apari pe scenă”.

Pe scurt: singurii oameni care reproșează gramatica pe net sunt analfabeții funcțional care nu au capacitatea de a înțelege un text, darmite să-l comenteze. Tot ce reușesc este să fie agresivi „într-un mod inteligent” cred ei, dar realitatea e că tot agresiune se numește și aia. Și comentariu pe lângă subiect.

Vorbind de Mamaia, asistentele lui Capatos încă își amintesc cu drag experiența

Vorbind de Mamaia, asistentele lui Capatos încă își amintesc cu drag experiența

PS: Ca să se înțeleagă clar, nu cer celor care au de zis ceva legat de greșelile gramaticale să scrie texte populare. Ajută însă ca și punct de credibilitate. Numai cineva care a scris un text care să fie și citit poate să-nțeleagă efortul din spatele demersului. În plus, nu militez pentru dreptul meu de a face greșeli gramaticale – cel mai des când cineva mi-a reproșat ceva am corectat. Ce dezbat e problema gramaticii ca unic punct de atac al validității articolului meu.