Lucruri efemere

Îmi aminteam că acum câteva săptămâni problemele majore ale noastre erau legate de o pasăre mov care dădea din cap și de felul în care dă noroc Donald Trump.

A meritat energia investită? Că poate o să vă gândiți că nu e multă, dar se adună. O pasăre mov azi, un handshake mâine, poimâine un reporter de la BBC căruia i se văd copiii în cadru. „La meme du jour”, să zic așa.

Nu zic, sunt distractive lucrurile astea. Normal, că de-asta ne iau atenția. Sunt lucruri distractive, care ne distrag de la cele importante, ne distrag de la distracții, ne distrag de la distracțiile care ne distrag de la distracții. Și cred că suntem nebuni, că mai trece o zi, mai trece încă una, și suntem la curent cu mema zilei dar nu avem habar ce vrem să facem cu viețile noastre.

Nu sunt ipocrit să zic că nu înțeleg. Înțeleg, normal că înțeleg. Dar mă miră că investim atât de multă energie în lucrurile astea efemere. În social-media – regina efemerității. Și știu de ce punem și efort acolo. Cifrele ajută, avem vizibilitate. Dar chiar și-așa, de ce ne pierdem vremea cu nimicuri?

Îmi amintisem recent de o prezentare de-a lui Tim O’Reilly, în care omul se ruga de oameni să „înceteze cu aruncatul de oi”. E vorba de o aplicație foarte populară prin 2008, în care oamenii aruncau oi unii la alții, pe Facebook. Iată ce zicea O’Reilly în 2008:

(These are) pretty depressing times in a lot of ways […] And you have to conclude, if you look at the focus of a lot of what you call ‘Web 2.0,’ the relentless focus on advertising-based consumer models, lightweight applications, we may be living in somewhat of a bubble, and I’m not talking about an investment bubble. (It’s) a reality bubble.

sursa: CNET

Repet, zicea lucrurile astea în 2008. Noi le vedem și le înțelegem doar acum – 2016, 2017. Vedem cum au trecut 8 ani în care lucrurile au mers mai departe de „throwing sheep”. În continuare ne jucăm cu păsări mov. E drept, ne mai luăm un pic de timp să ne plângem de faptul că ies prost lucrurile. Între timp, nu lăsăm nimic de valoare în urmă. Mai facem o glumă, mai repetăm o prostioară, dar nu rămâne nimic.

La voi cum e? Ceva din ce-ați făcut azi va rămâne?


Comments

Lucruri efemere — 6 Comments

  1. Problema, stii bine, nu e “bula”, ci faptul ca, in timp ce noi urmarim lasere pe pereti, pisici mai grase si mai nesimtite ajung sa cucereasca tomberonul.

  2. La un moment dat, un Președinte pe nume Boris Elțân a angajat un advertiser de la compania lui Mihail Hodorkovski. Un tip pe nume Vladislav Surkov. Renumit prin faptul că, în ciuda diplomei de economist, cariera lui începuse ca scriitor de SFuri. Acest Surkov a plănuit campania electorală a grasului nostru. Care s-a reales. După care a fost preluat în slujba lui Vladimir Putin, unde se descurcă foarte bine de aproape 20 de ani.

    Vladislav Surkov a zis cam așa: în zilele noastre, politica, indiferent că se face cu arma sau cu pixul, are o formă non-lineară. Spre deosebire de politica de acum 3, sau 2, sau chiar o generație, în momentul de față nu se urmărește un obiectiv precis, pe o cale bătută. Obiectivul de dimineață poate să devină opusul lui la prânz și ceva de neînțeles la cină.

    Așa cum magicienii, prezicătoarele și escrocii imobiliari îți țin un discurs care nu cuprinde decât generalități, dar fiecare îl interpretează în funcție de propriile manii și obsesii, după ce vrea să audă.

    • Pe vremea minerilor, publicul civil, oameni obișnuiți, ar fi dat în cap cu piatra oricui nu se conforma (fiindcă nu aveau forța unui miner, să îi spargă capul cu bâta).

      Dacă îi întrebi azi de ce au făcut-o și ce obiectiv urmăreau, răspund ca Agamiță Dandanache: ”Io am dat? Când am dat? Cui i-am dat? Țe am dat?”

    • Oamenii au o dorință foarte mare de a se conforma, de a nu-și prejudicia existența. Normal că nu se simt vinovați, dau că dădea toată lumea.

Comentariul tău