Lucruri pe care nu le-am uitat, dar care s-ar putea să nu se fi întîmplat niciodată

Sunt cîteva lucruri pe care nu mi le amintesc. Nu-mi amintesc cum m-am bucurat de copilăria mea cînd eram clasa I, a II-a sau a III-a, nu îmi amintesc prea multe lucruri din perioada aia.

Cel puţin nu în felul în care oamenii îşi amintesc lucruri. Eu îmi amintesc senzaţii şi lumini. M-am trezit acum cu o astfel de amintire de acum mulţi ani… Eram copil, şi mergeam pe o stradă din cartierul în care locuiam, şi lumina strălucea intens, dar era incredibil de plăcută. Era probabil seară, genul acela de crepuscul în care nimic nu te deranjează, era vară, eram singur, şi atît de bucuros că trăiesc!

Mergeam dintr-o direcţie neverosimilă într-o direcţie neverosimilă, treceam pe lîngă blocurile care încă nu erau gri, pentru că erau locul unde locuiam cu toţii, unde trăiam cu toţii, şi nu exista în viaţa mea nici o frustrare, nici o tristeţe, nici pată de gri.

Eram mult mai mic, şi toate în jurul meu erau mult mai mari, dar nu mă speriau, ci le sorbeam pe toate din priviri. Credeam că omul poate totul, şi că viaţa e plină de împliniri. Bineînţeles, nu vedeam lucrurile la nivelul de la care le văd acum, nu ştiam că omul poate şi mai mult decît îmi închipuiam eu atunci… dar nu vrea.

În mintea mea micuţă, lumea era uriaşă, şi se rezuma la cinci străzi şi aleile dintre ele.

Un exerciţiu de vedere: Închide ochii timp de cinci minute, după masă. Nu-i aşa că atunci cînd îi deschizi e mai multă lumină?

Comments

Lucruri pe care nu le-am uitat, dar care s-ar putea să nu se fi întîmplat niciodată — 6 Comments

  1. La mine amintirile sunt declanşate mai ales de mirosuri. Ex: când intru într-o încăpere cu parchet din ăla vechi, ud îmi aduc aminte de şcoala generală iarna.