Lucruri pe care nu mai vreau să le văd în filme

Vreau să fac o listă cu lucrurile pe care nu mai vreau să le văd în filme – asta după ce am trecut prin o sumedenie de experiențe cinematografice care mai de care mai traumatizante. O să fie o listă destul de scurtă, și o să dau și cîteva exemple.

1) Eroul refuză să dea ajutor pentru că are lucruri mai importante de făcut (gen să meargă la facultate). Exemplu: Sam Witwicky în Transformers 2. Înțeleg nevoia de propagandă a instituțiilor școlare dar uneori e dusă prea departe. Tu trebuie să stai să salvezi lumea, dar faptul că ai examen peste o săptămînă te împiedică. Nu contează că aventurile tale vor distruge 50% din fața pămîntului, examenele școlare nu vor suferi amînare niciodată, și dacă devii super-erou nu o să ți se ierte niciodată că ai pierdut un an din cauza unui examen. Nu, pentru că majoritatea vedetelor sunt cu toate studiile și masteratele la zi, vezi Paris Hilton, Kim Kardashian sau Sexy Brăileanca.

2) Oameni al căror rol este pur și simplu să urle sau să se isterizeze – strică toată atmosfera: Leo Spitz în Transformers 2, Ruby Rhod (Chris Tucker) în The Fifth Element, pușcașul marin din Aliens. Nu sunt distractivi, sunt pur și simplu enervanți. Nimeni nu s-ar putea identifica cu ei vreodată, lipsa lor de realism e atît de enervantă încît strică toată plăcerea vizionării filmului.

3) Scene de acțiune din care nu înțelegi nimic, în care camera e mișcată, și singurul lucru cu care rămîi e o amețeală teribilă. Îmi amintesc de cum am văzut Alexander – nu prinsesem loc decît foarte în față, și după o jumătate de oră amețisem complet.

3.5) Că tot vorbeam de scene de acțiune din care nu mai înțelegi nimic, m-am săturat de filmele în care cadrele se succed la mai puțin de jumătate de secundă, încercînd să facă acțiunea mai palpitantă. În general de păcatul ăsta suferă filmele scurte și foarte scurte, gen videoclipurile. Devin pînă la urmă chestia de care se temea Ray Bradbury, cînd a scris 451 Fahrenheit. Oamenii vor fi seduși de lipsa de conținut pînă cînd nu o să le mai pese deloc de faptul că se uită la o tîmpenie. Și vorbind de tîmpenii, vă dau un link către un articol foarte fain din Cracked – Cracked care uneori mă sperie cu cît de bine văd lucrurile.

4) Încredere fără motiv în forțele proprii: “Cum o să rezolvi problema?” “Nu am habar, dar nu am făcut atîta drum pînă aici ca să murim fără să dăm un happy end la film.” sau “Am încredere că totul se va rezolva”. Say wha? De ce? M-am săturat de soluții fără pic de logică.

5) Personaje pur-negative. Personaje pur-pozitive se văd cam rar, s-au dus feții-frumoși de altădată. Dar personajele negative au rămas unilaterale, și nu înțeleg de ce. Bine, ceea ce devine și mai rău, atunci cînd un personaj negativ devine multidimensional, e ridicat la rangul de semizeu, iar justificările întotdeauna sunt mai presus de înțelegerea noastră, a tuturor. Un clișeu obositor, plictisitor.

6) Scene de acțiune lungite la nesfîrșit. Înțeleg că regizorul are un buget pentru explozii, dar serios, nu mă mai impresionează deloc. Poate încă se fac aceste filme pentru copii, ceea ce e ok, pe copii încă îi impresionează chestiile astea. Violența e gratuită iar scenele de bătaie și explozii sunt nimic altceva decît umplutură de timp (altfel filmul s-ar fi terminat în vreo 20 de minute).

7) Nu vreau foarte mult detaliu pe ecran. E foarte greu să distingi ceva cînd grafica e foarte încărcată – asta a fost obiecția mea în legătură cu jocurile noi, asta e obiecția mea în legătură cu filmele noi. E absolut infernal să înțelegi fiecare detaliu de pe ecran – mai ales în ideea în care fiecare scenă este hiper-activă. Dacă vrei să-mi arăți detalii, dă-mi cadre lungi, cu ceva muzică liniștitoare pe fundal, ca să pot să degust detaliul pe care l-ai creat acolo.

8) Umor împins prea departe. Nu am mai rîs la un film de foarte multă vreme, asta pentru că umorul e de obicei exagerat și previzibil. Plus că toate glumele le știam din trailer, deci nu mai există nici o surpriză pentru mine. Cel mai recent, un film care se consideră comedie trebuie să conțină: glume cu vînturi, cu masturbare, cu vomă, cu dejecții, cu sex (cu sau fără implicarea părinților). Cam ăsta ar fi repertoriul recent de glume, și sincer, nici una din glumele respective nu mai e bună. Deloc.

9) Fata. M-am săturat să văd tipele doar ca eye-candy în filme (vezi Megan Fox în Transformers, dar o mulțime de alte filme în care fata e doar pentru adolescenții frustrați  care vor să vadă fete semitranspirate și să nu se simtă vinovați pentru treaba asta. Aș vrea eroine credibile – inclusiv eroine neverosimile gen Lara Croft sunt mai bune decît fetele care sunt plimbate scenă după scenă pentru a arăta că există un pic de prezență feminină.

10) Vorbind de fetele plimbate inutil prin scene, mă enervează cumplit soluțiile gen ‘iubirea cucerește tot’, ‘iubirea este supremă’, ‘iubirea e deasupra tuturor’ și soluția cu ‘dragostea învinge forța’. Dragostea nu învinge un glonte propulsat la viteza de 320 m/s. E o soluție sentimentalistă, facilă și super-folosită – atît de mult încît a expirat. Amor vincit omnia, dar doar în plan metaforic, și cînd faci un film cu buget de 10+ milioane pentru explozii și recurgi la o astfel de soluție finală (vezi Avatar) atunci ne crezi pe noi proști. Și probabil că și suntem.

11) Filmele ca și comentariu social. De fiecare dată cînd un film e prea prost ca să fie luat în serios, filmul devine un ‘comentariu social’. E un fel de cuvînt cheie pentru hipsteri pentru a se convinge să urmărească un film prost. Actorii joacă de parcă sunt într-o piesă de teatru de grădiniță? E un comentariu social. Violență inutilă? Comentariu social.  Vreme de 40 de minute nu se întîmplă nimic pe ecran? Comentariu social. Sexualitate inutilă, excesivă, absurdă? Comentariu social.  E cel mai simplu mod de a justifica un film prost.

12) Trucurile sonore: sunt absolut penibile. Dacă singurul mod de a transmite tensiune este să mă sperii cu trucuri de genul muzică liniștită după care să vină zgomote puternice, atunci ai putea să te lași de meserie. Orice e acceptabil exceptînd chestia asta – ar trebui ca filmografii să anunțe în mod responsabil că folosesc astfel de trucuri – și așa știu și nu mă mai duc la cinema, unde imersia e mai puternică.

Ar mai fi vreo cîteva, dar deocamdată le lăsăm aici. Cert este că ne-am săturat, cred, cu toții de trucuri ieftine.

Voi de ce anume v-ați săturat să vedeți în filme?

Comments

Lucruri pe care nu mai vreau să le văd în filme — 9 Comments

  1. Fain articol 🙂
    sigur s-a saturat multa lume de toate astea. Dar eu m-am saturat cel mai mult de marketingul aiurea: filme pt. pre-adolescenti, cu super-eroi, cu toate cele, care nu fac clar din trailer ca ar fi pentru publicul acela.
    M-am saturat si de remake-uri, care in general sunt fenomenal de slabe.
    M-am saturat si de filmele epice: de ce trebuie sa vina atat de des un cataclism, de ce nu poate un spion sa aiba o misiune in care tinta sa fie mica, nu stoparea unui razboi mondial, nu salvarea lumii de la distrugere?
    M-am saturat de toate personajele din filme care dorm cu coaforul langa ele si se trezesc cu o freza perfecta.
    M-am saturat de atitudinea stereotipica a basmelor: aia buni sunt mereu frumosi, aia rai sunt niste urati. Vreau sa vad un erou cu cosuri, cu chelie, cu o pata mare pe scalp, ca Gorbaciov… vreau sa vad un personaj real. Daca tot e la moda anti-eroul, sa aiba un motiv sa fie frustrat!
    M-am saturat de personaje antrenate la bad guy training center.

    • Excelente puncte, sunt perfect de acord. Mai ales cu treaba cu stoparea războiului mondial. Cred că de la Dr. Strangelove și apoi de la panica legată de războiul rece ni se trage.

  2. Hai sa raspund si eu pe puncte. Imi place metoda, si cum n-am mai bloguit de ….. 40 de ani (am 34 btw), sa vedem ce iese 🙂

    1) Mai, una peste alta, intentia nu stiu cat e de rea. adica, proritatea nr 1 ar fi sa termini scoala. mai bine asa decat fara. Si ar fi foarte bine daca s-ar concentra un pic mai mult pe scoala tinerimea ;o))

    2) la 2…. ouf, ce sa zic, e vorba de film, adica din Transformers, Fith element, samd, ce sa alegi? Te uiti daca vrei explozii, efecte speiale, un pic de SF, si …. cam atat. in 12 Angry men, de ex, nu se isterizeaza nimeni, si e cu totul altceva

    3) Asa-i…. pe de alta parte, in razboi totul e confuz…

    3.5) Da, aici sunt total de acord, in majoritatea filmelor noi, ne uitam la forme fara prea mult continut, a se vedea deloc?

    4) Cateodata se rezolva, de multe oi nu … De cele mai multe nu , de fapt 🙂

    5) Da; cica pentru ca sa ii faca pe aia pozitivi cu atat mai tari, cu cat au rapus un negativ mai tare….

    6) Asa-i. Vezi Shawshak Redemption, 12 Angry men. Nu cred sa fie vre-o explozie in ele, totusi, primul e nr 1 pe top 250 all time IMDB.

    7) – 12) nu te mai uita la blockbustere de la Hollywood. :o))

    Voi de ce anume v-ați săturat să vedeți în filme?…. hmmm, sa vedem
    Cam de toate punctele alea, 1-12, plus altele. Dar, n-ar fi mai bine sa facem liste cu filmele care ne plac? :o)

    -L

    • Mulțumesc de comentariu. O să adaug răspunsurile mele la punctele relevante:
      1) Cînd alternativa e soarta universului, școala valorează cam puțin. Și școala în general valorează cam puțin, vezi părerea mea aici: http://dorinlazar.ro/?s=%C8%99coal%C4%83
      2) nu am spus că toate filmele sunt așa. Ideea e că nu putem să folosim la nesfîrșit aceleași filme pentru ‘entertainment’, și filmele vechi devin foarte ne-actuale, foarte repede.
      Cît despre blockbustere de Hollywood, aș fi de acord, nu merită urmărite – dar sunt cele mai distractive, și în ciuda punctelor pe care le-am amintit sunt de preferat experimentelor excesiv dăunătoare ale cinematografului european.

  3. În general, evit filmele europene (pentru că exagerează) şi blockbuster-ele de la Hollywood (pentru că exagerează în direcţia opusă). Dar filmele independente americane îs undeva pe la mijloc.
    Totuşi, producătorii de la Hollywood continuă să facă astfel de tâmpenii pentru că majoritatea publicului la tipu ăsta de filme se duce, pentru că Avatar a câştigat mai mulţi bani decât orice alt film din istoria cinematografiei, pentru că dacă n-ai explozii, urmăriri şi o duduie siliconată va fi greu să-ţi recuperezi măcar bugetul avut pentru realizarea filmului, pentru că studiourilor le e frică să facă ceva nou, despre care habar n-au dacă va avea succes or ba; preferă siguranţa (de aici şi atâtea remake-uri).

    • Mi-aș dori o alternativă – un fel de Hollywood de anul 1950, mult mai cuminte, mai ‘așezat’, un Hollywood al filmului noir, de exemplu. Cum zicea și Gusty, scopuri mai mici, povești ‘mai umane’.

  4. Apropo de happy end-ul de la punctul 4, tind sa cred ca multi pusti au capatat hiperaroganta asta si sub imboldul filmelor ”inspirationale” de la Hollywood 🙂

    • Important e să ai încredere în tine, restul se rezolvă 🙂
      Cred că e doar o ‘așchie’ din gîndirea pozitivă care ne sufocă de ceva decenii încoace. Gîndește pozitiv, zîmbește tot timpul și alte chestii pe care eu le denumesc generic happy-happy-bull-bull. Chestiile alea care dacă funcționează te transformă într-un monstru cu două fețe, un caz pentru orice psiholog. De-asta puștii din epoca recentă care cred că știu și pot face tot o să aibă dezamăgiri crunte. În locul lor, m-aș face psiholog… o să fie o pîine bună de mîncat peste 10, 20 de ani 😀

  5. Eu am vreo doua-trei-patru chestii care ma enerveaza rau

    1. filmele postapocaliptice in care-mi distrugi universul ca sa-mi arati practic …nimic. Genul asta a inundat cinematografele in timpul crizei si e normal sa fie asa- ma plimbi intr-o padure, intr-o cetate daramata, intr-o fabrica dezafectata… ok, dar fa bine sa ai o poveste ca altfel m-ai poluat degeaba dupa ce-ai distrus omenirea total degeaba.

    2. titlurile date de copywriteri “destepti” gen “waking up happy” – si afli in film ca e una pe care o chema asa, sau “Harmony rules” si tot asa, asa o cheama pe dobitoaca. Sunt foarte multe tepe d’astea in ultimii ani dar mi-e lene sa fac o lista. E ca si cum as face eu clip pe care l-as porecli ( ca denumi e mult spus) ” Luptand cu rusu” si afli ca e un gagiu pe care il cheama Rusu, nicidecum vreo batalie epica cu ocupantul rus cel diabolic.

    3. adolescentele grase si urate distribuite in rolul principal. ok, inteleg ca avem o tenta accentuat obeza in lume dar … ma lasi?! nu vreau sa vad si-n filme grasane!

    4. reluarea povestilor clasice si ca(l)carea lor in picioare. bun , inteleg ca aveti o problema in a concepe noi povesti pentru ca nu mai cititi deci creierasul vostru nu mai are resurse, inteleg ca v-au ramas in mintiute numai ce v-au citit parintii in copilarie dar totusi… ma rog, daca o faci, fa-o mai bine decat Disney, in plm care a setat un standard. ( exemplu aici- frumoasa si bestia frantuzeasca din 2014, o labareala). btw, Belle e numele vacii, nu i se spune asa pentru ca frumoasa ci pentru ca asa a fost botezata, deci tzeapa de la pctul 2 functioneaza si aici! dar bestia e pe bune, ma rog nici macar, e doar urata nu si rea, ucigasa si sangeroasa sau macar sanatos violatoare de romantice proaste dar ce mai conteaza…