Mad Max: Fury Road (2015)

Mad Max: Fury Road este Avatar-ul culturii punk. Este frumos, aspectuos, e 3D și are cea mai slabă poveste imaginabilă, însă toată lumea e incredibil de încântată de el. E un film care mi-e neclar de ce se numește Mad Max. Personajul principal petrece cam 25% din film legat de o mașină, singura lui super-putere e că are un cârlig de transfuzie după el. Mad Max este personaj secundar, iar filmul ăsta ar fi putut să se numească foarte bine “Imperator Furiosa”. Dar hai să nu anticipez, să vorbesc întâi despre lucrurile faine din el.

În primul rând estetica. Filmul este fantastic din punct de vedere vizual, și mi-e foarte greu să îl compar cu ceva. Mad Max: Fury Road împrumută enorm din stilul comic-book și reușește să transpună în mod genial o poveste mediocră. Trailerul de mai sus nu e minciună – dacă vă atrag secvențele extrase în el o să vă placă la nebunie filmul ăsta. Favoritul meu e mașina rock, cu toboșarii și chitaristul ăla demențial. Vizual, Mad Max e cel mai bun film pe care l-am văzut în ultimii ani.

Dar entuziasmul meu se oprește aici. Conținutul e fad, lipsit de personalitate, lipsit de personaje, lipsit de orice. Povestea nu stă în picioare nici zece secunde, personajul lui Max nu are nicio noimă, iar personajul principal, Imperator Furiosa, e lipsit de personalitate. S-ar fi scuzat absurdul dacă ar fi fost corect și uniform reprezentat, însă motivul pentru care Max este emasculat iar Furiosa dez-feminată e pentru că așa arată idealul feminist. Regret că trebuie să îi dau dreptate lui Radu, o astfel de reprezentație e doar un manifest feminist și nimic mai mult.

Ca manifest feminist este extraordinar de fidel, totuși. Am citit despre foarte multă lume încântată de eroul feminin jucat de Charlize Theron. Zic “eroul feminin” fiindcă fix asta este; în afară de sex, nu există nimic deosebit de ceea ce ar fi trebuit să fie, poate, Mad Max. Enfin, mai avem nevoie și de astfel de eroi, dar după aceea, mi se pare evident că avem o societate în care bărbații sunt tot ce e mai rău pe lume, femeile sunt exploatate ca să dea lapte (pe bune) și singurii bărbați cu un minimum de decență sunt nebunul Max și reeducatul Nux. Bărbații sunt răi, femeile sunt personajele pozitive, ce mai, mă aștept ca toate femeile să fie super-încântate.

Ar fi putut să fie un film bun, însă nevoia de a face un manifest feminist a făcut din film o chestie lipsită de substanță – o formă fără fond. E foarte mare păcat, e o pierdere pentru noi toți că George Miller a vrut să facă un Mad Max feminist în loc să facă un personaj feminin puternic, alături de un personaj masculin puternic. Dealtfel, singura secvență în care Mad Max e un personaj puternic ce-și justifică rolul ca și cap de afiș se petrece în “off”, atunci când, în depărtare, se aude cum Max face ceva unor urmăritori.

Mad Max e un film prost care arată extraordinar de bine, și de care toate feministele o să fie încântate.

madmax-830x350

iar chitaristul ăla, mă jur, e cea mai tare parte din film

Comments

Mad Max: Fury Road (2015) — 28 Comments

  1. pai atunci jumatate din filme sunt manifeste feministe, intr-un fel e normal sa iti imaginezi un viitor post apocaliptic cu supravietuirea celor mai puternici unde fiecare decizie conteaza pentru supravietuirea ta, e un fel de death race.

  2. Nu am gasit nimic feminist in film , iar lipsa de concentrare in jurul constructiei personajului lui Tom Hardy e de inteles avand in vedere ca a semnat pentru inca trei filme Mad Max.

    • Cred ca feministele aveau nevoie de un tap ispasitor dupa numeroasele acuze aduse aiurea la adresa eroinelor din filmele si jocurile recente de succes. Prea se legau de orice si dadusera in isterie. Asa ca s-au oprit la prima productie cu o femeie in rol principal si “au validat-o”, validandu-se pe sine de fapt.

      Dupa ce preia Tom Hardy conducerea camionului, initial abuziv apoi si cu sustinerea lor, toate deciziile sunt indicate de el sau cerute lui. O feminista hardcore ar stramba din nas aici, dar cum ziceam mai sus, aveau si ele nevoie de o normalizare a intregii campanii si s-au oprit la Charlize Theron.

      Multumesc pentru tratamentul superior din reply 😉 , m-am uitat, da , cu bilet, fara torenti, maine ma apuc si de diacritice , sa vezi ce o sa mai conversam.

    • Hai să vedem: toate personajele negative sunt masculine, mai mult, întreaga lume în declin este pur masculină. Furiosa e o excepție inexplicabilă într-o lume 100% masculină, distructivă, condusă de niște maniaci ai războiului. Femeile sunt exploatate, folosite doar pentru sex sau pentru lapte (hehe). Fetele fug, cele care se sperie și vor să se întoarcă în “patriarhie” sunt considerate trădătoare.

      Oamenii merg către un “tărâm magic” unde nu sunt decât femei. O să ignorăm aspectul că au pierdut oaza distrusă tot de bărbați, most likely. Ideea e că Femeile sunt exclusiv personaje pozitive. Ele sunt păstrătoarele viitorului, sunt singurele raționale și capabile de sacrificiu. Ele și masculii dresați, feminiștii. La întoarcere femeile preiau conducerea.

      Deci despre ce vorbim? Încă o dată, tu nu ai fost foarte atent la ce s-a întâmplat pe ecran, nu?

  3. Nu m-as duce in veac la un asemenea film. Tot au bagat trailer-ul pe diferite canale. Sorry, mi s-a parut violent, nasol si idiot din trailer.
    Duceti-va bre la Chappie! E super, foarte non-Hollywood.

    • Chappie e genul de SF care ma face sa exclam “awww”. Foarte dragut, foarte sensibil, misto realizat, in ciuda efectelor speciale aproape lipsa.

  4. Stii ca n-o sa fiu de acord cu asta, da? 🙂
    Filmul e foarte bine facut, Max ramane fidel tipului de personaj conturat de Miller acum 30+ ani, cu vadite urme de PTSD, de unde si “nebunia” din titlu. Nu stiu la ce se asteapta oamenii care-s dezamagiti de titulatura Mad Max – credeti ca sare Rockatansky sa muste din dusmani, da foc la glie, otraveste fantanile? Nu-nteleg…

    Iar partea cu feminismul – da, e un manifest in aparenta feminist, dar din punctul meu de vedere, George Miller a reusit sa faca un film echilibrat, in care 2 personaje se ajuta reciproc, au aceleasi drepturi de decizie si obligatii in parteneriatul lor, personaje care se intampla sa fie un barbat si o femeie. Deci as zice eu egalitate.

    Mi s-a parut mult mai mult decat feminist, pentru ca toate personajele sufera evolutii (partial conturate, ca deh…) destul de reprezentative. Max incepe sa realizeze ca singur nu-i bine, Furioasa vietii ca home is where your heart is, nevestele ca sunt mai mult decat niste vite de reproducere, Nux ca iluziile se platesc scump, dar ca e important totusi sa fii ferm pe pozitii. Pana si Joe invata ca totul e trecator.

    Acum, am impresia ca vrei doar sa superi oamenii cu placerea ta sadica de a te lega de niste oameni, la fel ca atunci cand te iei de Apple doar de dragul de a trolla. 🙂

    PS: imi place reply-ul comentatorului Marian, desi am impresia ca n-o sa te dea jos de pe norisor.

    • Vezi ce i-am răspuns lui Marian. Ideea e simplă: Personajul Furiosa n-are ce căuta în poveste, dar fie, să zicem că acceptăm toate chestiile astea. Partea politică însă se simte, se simte rău de tot, și e păcat, a trebuit să emasculeze un personaj pentru a-și atinge niște scopuri politice. Furiosa o fi personaj ok, dar Max nu prea e, ceva îi lipsește.

  5. E un film care nu are nevoie de poveste si mai ales, un film care nu are nevoie de dialoguri. E un film al imaginilor spectaculoase si peisajelor fascinante. Orice scenariu complex (desi filmul are subtilitatile lui, inclusiv un manifest anti-consumerism) ar fi stricat atmosfera. Pacific Rim, iar un film excelent, “sufera” de aceeasi problema: orice scenariu serios sau complex i-ar fi distrus ritmul si stilul ala de “film japonez al anilor ’80, adus la zi”.

    Mi-a placut Mad Max-ul si mi se pare mult peste alte productii din zona asta (oricum a eclipsat Avengers 2-ul, din punct de vedere vizual – am facut comparatia din punct de vedere al perioadei de rulare, nu am alta baza pentru ea). Imi place si ca, spre deosebiore de Neil Blomkamp si alti cineasti moralisti, George Miller stie sa transmita o idee din doi nebuni care grohaie, o explozie si o cascada. Nu e nevoie sa introduca personaje de carton doar pentru a sustine vreo explicatie complexa sau vreun vis umed al scenaristilor. Sau, cum spunea personajul Nux: “V8! V8! O sa ajung la Sfantul Odin si o sa iau McCina cu el in Valhalla!”.

    Nu prea inteleg nici eu discutia “feminista” pe marginea lui. Un film isi atinge sau nu scopul si publicul. Faptul ca are un personaj feminin hotarat si ca cele cateva gagici rapite nu vorbesc despre barbati (testul Bechdel) mi se pare absolut irelevant, desi e o schimbare interesanta fata de imagistica usor “homoerotica” a primelor Mad Max-uri.

  6. dorine…aia e cea mai slaba gluma din seria cu glume ironice ma. Si nu uita de la un om batran, sfatu unu in viata: futere non futere, laba necesarum est 😀

  7. Pingback: Mad Max și Furia șoselelor care nu există | Roxana-Mălina Chirilă

  8. Tu pana acum n-ai invatat ca “beauty is in the eye of the beholder”? Daca tie nu iti place filmul nu inseamna ca este prost sau lipsit de $whatever consideri tu ca trebuie sa fie intr-un film.

  9. Legat de implicarea limitată a lui Max în conflict, cam așa e întreaga serie care-i inspirată de filmele cu samurai ale lui Kurosawa și de spaghetti western. Max e un gol prin care se explorează lumi și personaje, nu protagonistul clasic, din Călătoria eroului care crește și se împlinește pe parcursul narațiunii.

    • Cam ideea asta mă face să îmi schimb un pic părerea despre film. Am reconsiderat filmul, și am ajuns la concluzia că și felul în care e făcută povestea nu mă deranjează așa de tare. Dar o să spun mai multe în următoarea ediție de podcast 🙂

  10. După clasificarea asta cred că prietenul meu e feminist. Merită o bere.

  11. Pingback: N-ați înțeles nimic din Max Max Fury Road | Recenzii | Robintel