Magic Linux line, Michael Jackson şi pietre în Teheran

Cîteodată mai prind cîteva momente în care mă cam satur să tot ignor problemele cu sistemul meu de acasă. Mă refer la soft – acum am un kubuntu 9.04, şi per total e destul de neplăcut să-l folosesc. Pentru că, de exemplu, a trebuit să adaug următoarea linie în /etc/fstab:

/dev/sda1 /media/windows_c ntfs-3g defaults,locale=en_US.utf8,noexec,uid=1000,gid=1000,fmask=0111,dmask=0002 0 0

De ce? Pentru că /dev/sda1 /media/windows_c ntfs-3g defaults,locale=en_US.utf8 0 0 nu era suficient? Şi pentru că nu mai am răbdare să tot montez partiţia aia la fiecare repornire?

În plus, m-am cam săturat să îmi tot îngheţe pentru vreo două secunde sistemul cînd dau alt-tab – aşa că în loc de KDE normal folosesc KDE/openbox. Mai puţine chestii ‘fancy’, dar se mişcă mult mai rapid. Apoi, am instalat firefox 3.5 pe care l-am făcut default browser în KDE, pentru că pidgin-ul recent nu ştie să seteze manual browser-ul. Nu mă lasă să-l setez, şi nu e vina mea.

În altă ordine de idei… ce e mai important? Faptul că iranienii trec prin a 14 zi de revoluţie (dacă nu o să rămînă doar la stadiul de protest) sau faptul că Michael Jackson a murit? Eu am o idee. Cred că amîndouă, pentru că Madonna nu se mai putea oprea din plîns – mai mult ca sigur că cele două evenimente au afectat-o în egală măsură.

Mi-a plăcut de Michael Jackson, chiar foarte mult. Am fost un fan inveterat. De ce nu scriu despre asta? Ar fi fals. Nu simt că a mai existat un Michael Jackson de prin ’95-’96. De-atunci nu a existat decît un MTv icon cu probleme de pedofilie (chiar dacă în ultimele luni începuse să-şi spele imaginea). Acum toţi îşi amintesc cît de mult a însemnat pentru ei – eu unul am resimţit ruşinea decăderii lui Michael Jackson, şi m-am delimitat de el pe măsură ce am înaintat în vîrstă. Poate că obosisem să tot explic că el dansează fain şi cîntă şi mai fain. Uneori, dansul şi cîntecul nu e totul.

Dar nu pot să nu apreciez ce înseamnă Michael Jackson pentru ceilalţi.

Tinerii iranieni îşi doresc cu disperare să retrăiască în ceea ce a fost odată ţara lor. Înainte de 1979, Iranul era o monarhie în care totuşi exista libertatea de expresie, şi deschidere către lumea modernă. Acum, e doar fanatism, fundamentalism… Şi sînge. Aşa că în momentul în care tinerii iranieni, doritori de libertate, fac un astfel de clip… Nu pot să nu apreciez ce înseamnă pentru ei. În fond, nu numai părerea mea contează, iar cei care contează îl văd ca o cale spre libertate. Cînd un artist, un cîntec, sau chiar o insignă devine un pas spre libertate – acela e momentul în care mă înclin. Şi-mi pare rău să admit că într-adevăr, faptul că a murit a schimbat lumea.

Sper că în bine. Din păcate pentru ei, America, cea care are responsabilitatea morală de a ne ajuta să ieşim din tiraniile locale, a ales o muiere neagră drept preşedinte. Nici măcar o femeie – o femeie ar fi ştiut să ia atitudine cînd alte femei sunt împuşcate în plină stradă pentru lucrurile în care cred şi ele, şi toată lumea civilizată. Adică libertate. Ceva ce ObaMao nu ar şti niciodată să aprecieze.

Comments

Magic Linux line, Michael Jackson şi pietre în Teheran — 11 Comments

  1. Dacă nu folosești și tu Gnome, ca tot omu… 😀 Dacă folosești KDE de ce nu folosești Kopete în loc de Pidgin? Și dacă tot este vorba de Linux, eu am avut o zi foarte fructuoasă azi. 🙂 Sunt happy pentru că am aflat într-un final cum pot să fac NetworkManager-ul să-mi ruleze o comandă atunci când este realizată o conexiune. Vechea metodă (ifupdown) nu mai funcționa din motive misterioase și aveam nevoie de un tunel SSH.

    • nu îmi place kopete pentru că nu ştie să-mi ţină mai multe conturi deschise pe acelaşi protocol. Şi încerc să-mi ţin ambele conturi de yahoo deschise, pentru că unele contacte le am doar pe un cont, altele pe celălalt.

  2. “America, cea care are responsabilitatea morală de a ne ajuta să ieşim din tiraniile locale”

    Si de unde vine responsabilitatea asta? 🙂

    (am tot comentat pe shared items de la tine in reader, dar nu stiu daca le vezi sau nu)

    • S-ar putea să nu prea ştiu eu să folosesc reader-ul. Oricum, atunci cînd ceva se întîmplă în lume toată lumea se uită către America să vadă ce reacţie are. O folosim de etalon, şi ne aşteptăm ca fiind greul cel mai greu între ţările democratice să aibă o poziţie. Aşa cum România comunistă pleca urechea la tot ce zicea URSS. Aşa s-au format polii de putere, nu avem ce-i face 😉

    • Ce te aștepti de la Obama? (mă scuzi aici că nu folosesc porecla pe care i-ai găsit-o).

      Ești foarte vag în marile tale așteptări, și eu am început să cred că pândești orice ar semnăna cu un eșec al lui Obama, doar așa, că ți se pare că nu-i nici măcar o muiere. (într-adevăr, în lumea civilizată o muiere a început să-și poarte singură de grijă, așa ca a insinua că un bărbat e “[ca] o muiere” nu mai e insulta care eeehhh a fost odată.)

      Și o sugestie: mai încearcă și niște presă cu preferințe de stânga. Măcar să vezi ce face concurența.

  3. Buna Dorin,

    Imi place cum scrii, iti citesc blogul cateodata. Am tinut sa comentez de data asta pentru ca nu sunt in totalitate de-acord cu tine. Din pacate (?) eu nu(mai) cred in ideea de revolutie spontana, pornita doar cu dorinta oamenilor(de cele mai multe ori cei tineri) de schimbare. Nu ma acuza ca sunt adeptul teoriei conspiratiei, dar nu cred ca ce se intampla in Iran a inceput doar cu simpla combustie a dorintei tinerilor de acolo de a schimba ceva. Eu cred ca acolo se incearca, chiar de preaslavita America pe care o pomenesti, sa se schime regimul care, dupa cum am vazut, e in totalitate ostil US. Cred ca aceasta miscare e doar primul val si mi-e teama ca se va ajunge intr-un final la inevitabil, razboiul. Stim cu totii care sunt interesele americanilor in zona. Interesele, asa imi pare ca dicteaza in lumea de azi si cred ca rezonezi cu mine. De ce totusi miscarea de anul acesta a tinerilor moldoveni a trecut aproape neobservata in media internationala? De ce americanii nu se baga in locurile unde Rusia isi are deja bagata coditza? Nu-mi raspunde, e o intrebare retorica. Ceea ce vreau eu sa spun aici ca nu sunt de acord cu “responsabilitatea morala” pe care o au ei. Nu exista, dupa parera mea, nici o urma de moralitate in felul in care trateaza problemele interantionale. E vorba pur si simplu de interese, de bani pana la urma.
    Cat despre Obama, sunt de acord pana la un punct cu tine. Cred ca e o persoana…overrated, se asteapta prea mult de la o singura persoana si nu-mi place fata mesianica pe care o zugraveste presa. Cred ca toti avem meteahna asta, nu doar romanii, de a crede ca un “tatuc” ne va salva si ne va arata “luminita de la capatul tunelului”. In timpurile noastre nu mai e asa. In timpurile noastre, conducatorul nu mai este un Alexandru Cel Mare(pune aici orice alt mare conducator din trecutul indepartat) cel care incaleca primul si conduce armata din primul rand; nu, este doar o fatada a unor grupuri de interese. Si asa cred ca este si Obama. Totusi, vorbeam cu un coleg american zilele trecute si i-am cerut parerea lui despre noul lor presedinte. I-am spus si lui ce am scris mai sus, a rezonat cu mine dar a zis ca cel putin pt poporul american Obama aduce speranta…E ceva si asta. Vor fi dezamagiti, parerea mea…

    Cat despre Michael…Intr-adevar, ca om nu l-am placut si nu l-am inteles niciodata. Personal, nu am crezut nicioadata acuzatiile de pedofilie, cred ca unii au profitat de firea lui de copil. A avut totul si a pierdut totul. Ce a ramas? Au ramas generatii ca a noastra care au crescut cu muzica lui. Cat timp mai era in viata mai exista sansa de a scoate o noua melodie, album care sa ne incante. Eu unul speram si credeam in revenirea lui de luna viitoare. Am citit ieri un articol care m-a bucrat totusi, se pare ca a lasat mostenire 200 de melodii noi pentru copii lui. Exista astfel sansa ca devina, post-mortem, un artist mai mare decat a fost.

    Te salut

    • @kreepy: Tradiţional, preşedintele US a fost considerat “the leader of the free world”. Nu e vorba de un ‘tătuc’, e vorba de o poziţie care aduce după ea responsabilităţi mult peste prerogativele normale ale PotUS-ului. De-asta America are un mandat informal de a face poliţie prin lume 😀
      Obama: o mare dezamăgire pentru cei care l-au crezut. Un mare pericol pentru cei care văd acum ce face el de fapt.
      Iar Michael: well, nu mai simţeam nimic faţă de el ca şi artist; în fond, a avut 4 albume bune şi atît. Da, a influenţat, da, a fost genial ca şi artist şi ca şi producător de videoclipuri; dar steaua i se cam stinsese în 1996. Post-mortem a devenit o adevărată vacă de muls. Este re-ridicat la statutul de music-icon pentru că nu este rentabil altfel.
      Bine ai venit pe blogul meu, poftă la citiri 😉

    • 1. …albume colosale…Daca nu ma insel, Thriller e inca no. 1 la vazari all time.
      2. As vrea sa traiesc intr-o lume in care nu ar fi nevoie de astfel de politie 🙂

      See u around

    • 1. Colosale, dar patru la număr. Foarte slabe ca şi conţinut ideatic, foarte puternice ca şi ‘pop culture’.
      2. Şi eu. Dar nu există 🙂
      See yah too