Maglavaisul literaturii

Vali a invitat recent un nou creator hiperactiv la el pe blog, semnează Cristici și contribuie chestii cu viteză fascinantă pentru un colaborator. Eu m-am oprit la o postare în care omul deplânge starea literaturii române care, în viziunea lui, ar trebui să fie un mozaic, nu un maglavais. După ce s-a supărat că lumea îl ia în serios pe Selly care, în viziunea lui, se plânge de problemele pe care fix el le creează, omul se uită peste ceva primit de pe Facebook: o poză dintr-o culegere de teste pentru capacitate. Acolo, patru poezii semnate „Flick” în care vorbește despre zodii.

Recunosc cumva reacțiile: instantaneu a sărit lumea revoltată „vai, literatura!”. Da, doar că nu. Într-un exemplu clasic de analfabetism funcțional, toți cei care participă acolo, inclusiv autorul articolului, dau semne că nu înțeleg situația căreia îi sunt expuși. Informațiile pe care le ratează sunt:

  • E o culegere de teste. Nu știm dacă e sancționată de Ministerul Educației, și ar fi un amănunt important. Aș fi mai interesat dacă s-au plătit drepturi de autor lui Flick
  • Testul de capacitate vrea să vadă dacă având un text simplu în față îl înțelegi - asta e de obicei la primul subiect la capacitate. Dacă știi să citești și pricepi ce e acolo. Poeziile lui Flick sunt genul de conținut superficial cu care se lovesc zilnic - foarte rar o să aibă nevoie să priceapă ce e încriptat în magistralul „Solenoid”, mult mai tare se pune întrebarea: „mă, Flick mă înjură sau zice de bine?”.
  • Nu trebuie să facă analiză pe textul respectiv, ci doar să dovedească că îl înțeleg - se vede fragmentar în jumătatea de pagină prinsă de poza buclucașă.
  • În alte teste, dacă țin bine minte, la primul subiect se dă un fragment de știre dintr-un ziar. Uitându-mă peste ce debitează sursele de știri, mi-e teamă de reacțiile agresive ale comentatorilor pe blogul lui Vali.

Cred că avem de-a face cu o falsă iritare - doar ne-am mai găsit un motiv să ne enervăm, să ne mai spunem o dată că școala nu-i învață pe copii nimic util, că școala e rea, opunându-ne la orice fel de schimbare și orice încercare de abordare diferită a testării. Dacă ar sta să se gândească un pic, și-ar da seama că copiii se vor lovi mai degrabă cu genul ăla de text decât cu elucubrațiile cărtăresciene. Valoarea lui Flick e irelevantă aici; omul e într-adevăr un versificator excesiv de patetic, cu valoare de entertainment; în același timp, nu aș vrea să văd reacția oamenilor la, de exemplu, „Simian” sau „$efu” de la Deliric. Sau ceva de la „Paraziții”, „ultimii poeți români” cum îi numea Andrei Gheorghe. Avem însă curaj să îi învățăm pe copii că cuvintele alea există? Măcar în liceu?

Altfel, un sfat pentru Cristici: când simți nevoia să scrii ceva repede, la nerv, oprește-te. Nu ajută pe nimeni. Lasă-i pe ăștia care au blog în nume propriu să o ia așa la repezeală.