Mai scutiți-mă cu monarhia

Până acum vreo câțiva ani credeam în miracolul monarhiei, care ar fi dat României cea mai bună epocă a ei. Mă gândeam că monarhia a fost unul din elementele vieții unora precum Creangă, Caragiale sau Eminescu, că minunata lume interbelică a fost culmea civilizației românești. Cumva, asociam cu regalitatea toate lucrurile astea. Sigur, nu aveam pic de spirit critic.

Cu regalitatea m-am lămurit destul de greu. A trebuit să se pupe Mihai în bot cu Iliescu ca să mă trezesc un pic din năuceală, dar knock-out-ul a fost pentru mine criza politică din 2012. Atunci, regele era încă în putere și ar fi putut să facă ceva – numai că nu a făcut nimic, comportându-se nu ca un actor politic de prestigiu, ci ca niște cerșetori de la bugetul național. Atunci am văzut că instituția a murit ca și spirit, ca implicare în viața socială. Și apoi m-am întors înapoi în timp, să văd când anume a eșuat monarhia în România. Și nu mi-a plăcut ce am găsit. Când începi să citești despre afacerea Škoda, sau despre cum s-a construit România post-unionistă, parcă nu mai ai atât de mult entuziasm față de monarhie, și când îți mai amintești și de felul în care se puneau tunurile pe țărani în 1907 ți se strepezesc dinții de tot. Apoi te mai uiți la un grafic cu evoluția economică, și dincolo de câteva clădiri mai interesante ridicate prin centrul Bucureștiului și pe unde avea casa la țară regele îți dai seama că nu s-a întâmplat prea mult.

13923686_10154315530598815_7618575586652786626_o

Monarhia trăiește acum un nou val de simpatie, pe fondul decesului reginei Ana1)o persoană despre care noi nu știm nimic și nu ne interesează, decesului prefigurat al regelui Mihai, și pe faptul că mai nou monarhia e o instituție anexă a statului care scoate cărți la Humanitas. O să treacă, și o să rămână în urma lor balamucul condus printre altele de Altețele Sale Regale Cu Dosar Penal Pentru Lupte Cu Cocoși. Monarhia este și va rămâne o instituție care nu poate face nimic util pentru România. Cel mult să stea de portărei la Castelul Peleș, că altceva nu văd ce ar putea face. Monarhia e cel mult o curiozitate din trecutul României, un pas necesar pentru un proiect unionist, dar care a eșuat în zona interbelică, lăsând loc unor monștri care au ținut în întuneric România vreme de 45 de ani2)graficul acesta nu spune tot – nu există o analiză comparativă între țările comuniste și cele non-comuniste. Da, trebuie să înțelegem că entuziasmul inițial cu care o parte din populație a primit regimul comunist se datorează regalității. Și că regele nu a trăit sărac și umil, cum pretind unii.

România este și va rămâne republică – o republică în care talpa țării are un cuvânt de zis, chiar dacă refuză să voteze pentru că ei sunt prea speciali și nevotând își arată dezaprobarea. În orice caz, ca republican, voi continua să fac glume pe seama familiei Zorzon de România și asupra Ilustrelor Lichele ce fac acum temenele la catafalcul unei doamne de 92 de ani care a murit și care nu a făcut nimic pentru România, nici măcar nu a plătit taxe.

Hipster făcând jogging în fața iubirii supușilor regelui Carol I de România

Hipster făcând jogging în fața iubirii supușilor regelui Carol I de România

NOTES   [ + ]

1. o persoană despre care noi nu știm nimic și nu ne interesează
2. graficul acesta nu spune tot – nu există o analiză comparativă între țările comuniste și cele non-comuniste

Comments

Mai scutiți-mă cu monarhia — 17 Comments

  1. Aceiaşi care laudă casa regală (plus măreţele ei succese) zic de Iohannis că e neamţ şi slugă, dar Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen ce mă-sa-n cur era?

  2. De curiozitate, poti detalia cu ceva link-uri “afacerea Škoda, sau despre cum s-a construit România post-unionistă”?

  3. Sunt în general de acord cu ce spui … Totuși, acum cred că ar fi bine să ne uităm și unde erau principatele înainte de Carol I (adică erau și mai mult jegul Europei)

    Carol I a avut și contribuții pozitive semnificative, cum ar fi: un sistem de educație, reducerea puterii șleahtei de boieri (șleahta fiind un cuvânt cu etimologie interesantă – https://en.wikipedia.org/wiki/Szlachta ), și o modernizare cât-de-cât a sistemului politic.

    Evident, asta n-are nicio treabă cu Mihăiță.

    • Carol a condus România jumătate de secol. Sigur, au fost și contribuții pozitive semnificative, nu se putea altfel. Să îți zic drept, am prea puține de reproșat lui Carol, primul, mai ales că nu sunt multe lucruri pe care să le știu despre el (am citit mult mai puțin despre subiectul ăsta). Doar că eșecul în zona interbelică, cea pe care o adulează toți, și evoluția ulterioară a lucrurilor în România arată un eșec al proiectului monarhic – că până la urmă nu putem vorbi de tradiție, ci doar de un proiect.

      Cât despre modernizarea sistemului politic, atât de bine s-a făcut că nici măcar acum nu avem maturitate politică și cultură politică. E greu să consideri matur un sistem precum rotativa guvernamentală, în care erau puși să organizeze alegerile fix ăia care vor câștiga.

    • Reformele au început sub Cuza. Practic, Cuza si Kogalniceanu au scos tara din evul mediu si cu un sut în fund au expediat-o în secolul luminilor.
      Dar si Cuza a cladit pe fundamentul Regulamentelor organice – care au creat premisele crearii armatei, a învatamântului gratuit, a dezvoltarii rurale (vedeti Amintiri din copilarie de Creanga, difera substantial de Descult al lui Stancu), a comertului si mestesugurilor. Acestea au permis crearea generatiei pasoptiste din Regat, care n-au fiost numai fii de boier.

      Meritul major al lui Carol I a fost ca a sprijinit dezvoltarea politica a tarii, în ciuda unei constitutii în care nu credea (era prea avansata pentru un popor neobisnuit cu politica si socialul – nici azi nu suntem), si a continuat reformele, direct si indirect (prin oamenii pe care i-a sustinut: Bratianu, Haret, Kogalniceanu etc.).

      Au fost si derapaje, dar nu i se pot imputa direct lui. A trebuit sa înghita afacerea Strousberg, pentru ca alternativa (schimbarea art. 7 si încetatenirea în bloc evreilor imigtrati ilegal) ar fi fost mult mai rea.

      Bottomline – un rege bun, care a construit (dar nu i se poate acorda calificatul de “întemeietor”).

      Despre Mihaita – am recitit multe din interviurile lui post-decembriste. Este uluitor, daca nu aberant, cât de “modest” este.
      1. se refera la Carol I ca la un rege care a schimbat radical soarta României. Miahi n-a facut-o si el, oare? Poate c-ar trebui sa-si reaminteasca discursul din seara lui 23 august.
      2. urmatorul pe lista: Ferdinand – întregitorul si autorul celei mai mari reforme agrare. Pai si sub Mihaita s-a “completat” România (cu Transilvania), iar de reforma agrara de sub el nici nu vrea sa-si aduca aminte.
      3. cumva jenant încearca sa treaca peste Carol II, atunci când nu poate, se refera la PIBul din 1938. Pai nu cumva sub Mihaita s-a înmiit PIBul, în valoare numerica, datorita inflatiei galopante, similara celei din 1991-1993, când s-a devalorizat cât în nici toata istoria lui?
      4. si termina cu statutul de “drept între popoare” al Elenei – de ce nu l-a primit el? Ca doar el conducea tara, nu ma-sa?

  4. Idiotenia începe înca cu denumirea de Regina Ana.

    Anne n-a fost niciodata regina, ci cel mult s-a casatorit cu un rege abdicat prin propria semnatura. Faptul ca Mihai contestase abdicarea pe motiv ca i-a fost impusa este irelevant, pentru ca si el a venit la guvernare dupa ce Carol II a acceptat o abdicare ce i-a fost impusa. Iar daca vorbim de Cuza, toata dinastia de Hohenzollern ar fi ilegala.

    Apoi, Ana n-a avut niciodata nici cetatenia româna nici religia ortodoxa.

    SI în final, nici macar printul Philip nu e rege desi este sotul reginei Elisabeta II.

    De altfel, lingaii de pe la noi s-au facut si se fac în continuare de rusine. Guvernul însa a afirmat-o implicit – daca ar fi fost regina ar fi beneficiat de funeralii de stat. Asadar, i s-a facut favoarea de a avea doar doliu national în mijlocul vacantelor.

    • Văzusem pe undeva o întrebare legată de „când a fost încoronată regina Ana”, una din întrebările acelea amuzante. Cred că e mai important aspectul ăla cu cetățenia – în momentul ăsta o să avem doliu național pentru o persoană care nu a prea avut legătură cu România.

  5. Si Lupeasca s-a maritat cu un rege exilat si abdicat la fel de fortat ca si Mihai.
    Cine a vazut filmele americane de prn anii ’40 a retinut probabil expresia “… da’ ce eu sunt Regina României” ca sa-mi permit una sau alta?

    Daca ar fi fost regina României ar fi avut dreptul la funeralii de stat, ca fost conducator al tarii. Dar ma repet 🙂

  6. Marian: cândva, într-o epocă foarte liberală, în care până și Marin Preda își permisese să bage niște scene foarte flower-power în volumul II din Moromeții, același Zaharia Stancu vorbea și de anii 1919-1922. Care în realitate au fost o catastrofă aproape la fel de mare ca prădăciunile rușilor dintre 1944 și 1945. Industria praf, traficul feroviar aproape distrus, greva generală din 1920, atentatul cu bombă de la Senat, administrația practic ștearsă cu buretele, în ținuturile proaspăt dobândite ca Basarabia sau Cadrilaterul nu se puteau nici măcar strânge impozitele.

    Curios, toată propaganda PNCȚDului (și a bătrânilor PSDiști sub domnia lui Născase, până prin 2002) din jurul monarhiei, interbelicului, țării creștine și conservatoare și României Mari vorbea de alte chestii, mai de prin anii 1930 încoace.

Comentariul tău