Mândria de a fi român

Dezavantajul de a avea blog de mai mult de 15 ani (într-o formă sau alta) e că fie mă repet, fie mă contrazic. Și e normal să mă contrazic foarte mult, pentru că în 15 ani de viață adultă am învățat mult și am făcut și mai mult – sunt un cu totul alt om față de cum eram acum 5, 10 sau 15 ani.

Și e posibil să găsesc în arhivele blogului un articol despre mândria de a fi român în care o să zic, probabil, altceva. Dar nu contează. Citeam articolul lui George Damian în care vorbește despre felul în care mândria de a fi român s-a disipat, a devenit o chestiune aproape rușinoasă. Și cumva mi s-a părut incomplet sau incorect pe alocuri.

Cred că mândria asta de a fi români e ultimul lucru care ne-a mai rămas, ca Speranța în Cutia Pandorei. Cred că mândria asta, așa măruntă cum e, e ultima care ne animă – mândria asta ne face să citim (ca națiune) articole despre tunelele dacice de sub Carpați, tot ea ne face să căutăm piramide energetice la Sfinx. Că cei care au știut să manipuleze ideea asta de mândrie și-au asigurat 4 ani de șefie, asta nu e o treabă foarte grozavă. Că românii simt nevoia să fie mândri că sunt români, că atât le-a mai rămas.

Chiar și cu spiritul ciuntit de 70 de ani de comunism conducere contra poporului, eu insist să cred că avem o speranță. Și poate că de-aici începe – de la mândria de a fi român. Sper doar că mândria de a fi român nu se va întoarce contra noastră, așa cum a făcut-o în alte dăți, ci ne va permite și să fim mândri că suntem europeni, sau mândri că suntem oameni moderni. Lucrurile astea nu se anulează unele pe altele – dar, cred eu, că începutul e acolo. Suntem încă o țară mândră că e ceea ce e, chiar dacă se rușinează în public de lucrul ăsta pentru că se uită la cei din jur și-și dă seama că ăia au trecut de mândria naționalistă și au mai și pus mâna să facă ceva bine pentru țara lor.

Mândria de a fi român e primul pas. La mulți ani, români!

2 Replies to “Mândria de a fi român”

  1. La multi ani ! In 99 de ani am pierdut teritorii, o parte le-am recuperat inapoi, am trecut prin al 2 lea razboi mondial ca o zona tampon, am avut prizonieri politici, comunism zeci de ani si de vreo 28 de ani de capitalism salbatic in care abia am inceput sa simtim echilibrul ce il poate oferi libertatea si democratia. Eram in urma din multe puncte de vedere ca tara in 1918 iar istoria nu a fost prea lejera cu noi. Intr-un fel, chiar suntem bine. Cu siguranta se putea mai bine dar asta e. Va trebui sa acceptam ca unele lucruri fac parte din cultura noastra din n motive si sa nu le mai blamam. Pana la urma, in Asia cand au ramas fara spatiu au inceput sa construiasca in sus; nu au inceput sa injure tara. Asta avem, cu asta traim. Nimeni nu o sa ne primeasca cu bratele deschise ca propria tara indiferent unde am merge. Tara asta, aberanta si amuzanta cum e zilnic, pentru mine e de 10 ori mai buna decat haosul tot mai mare pe care il ofera tarile din vest.

Comentariul tău