Manelizare? Nu e cazul

Citisem o postare de la Hoinaru și am zis că e cazul să ascult la ce se referă, poate a prins un fenomen care îmi scapă. Dar nu, nu e nimic nou, și vreau să clarific câteva lucruri foarte importante. În primul rând, chiar dacă maneaua e foarte populară nu e cazul să vorbim de o manelizare.

Într-un fel mă cam obosește cuvântul „manelizare” - maneaua e propriul ei gen muzical, și cel mai des prin manelizare oamenii nu se referă la ritmul sincopat cu parfum oriental pe care îl au manelele (vezi Maria Tănase sau Pink Martini). Protestul cu parfum rasist se referă la ce cântă artiști ca Florin Salam (care are propria lui abordare a manelei, care sună mai mult a muzică pop/electro cu accent oriental) sau Nicolae Guță. Maneaua românească e similară hip-hop-ului american - e venit din zona suburbană și vorbește despre preocupările categoriei sociale care o consumă. Sex, petreceri, sentimente, lucruri simple.

Alex prinde corect faptul că varianta Jador cu Lino Golden de la „Dau Moda” este manea, dar după aceea ratează complet genul muzical.

  • Ruby cu Costi și Florin Salam o dau pe noul latino mai aproape de reggaeton decât de manea. Un exemplu de pe-afară? Rosalía cu J. Balvin - Con Altura (Rosalía este o apreciată cântăreață de muzică flamenco). Intervențiile lui Florin Salam sunt un fel de a „localiza” reggaeton-ul - dealtfel, Florin Salam nu e la prima încercare în zona de reggaeton. Florin Salam e doar un artist extrem de versatil care încearcă multe genuri, iar Costi - Costi Ioniță e un geniu al producției muzicale, fie că ne convine, fie că nu.
  • Anna Lesko cu Culiță Sterp - Ivanko – Anna Lesko își împinge pop-ul ei dansant înspre „ce se ascultă în 2020”. Culiță Sterp e aproape șters de direcția muzicală impusă de Anna - piesa e intrare în pop a unui artist de manele, nu intrarea în manea a Annei Lesko. Și îmi place vocea lui, ca mulți artiști din zona manelelor are o voce cel puțin interesantă.
  • Lidia Buble x Jay Maly x Costi - La Luna – noul latino / reggaeton, faptul că Costi apare acolo pentru a da credibilitate colaborării mi se pare ok - intervenția lui în piesă e minimă. Da, e un pic mai etnică piesa, dar nu văd nimic rău în a ne asuma afiliația latino cu un parfum local. Iarăși, nu e prima: au făcut-o cam toate artistele românce care au un pic de valoare, mi se pare că piața vorbitoare de spaniolă e numai bună de atacat pentru români.
  • abi feat. Dorian Popa – da, piesa nu are titlu. Și este hip-hop, mai exact trap-ul nou. Da, nu e TI, dar e o piesă foarte reușită în registrul ei. Nu are nicio treabă cu maneaua.

După care Alex își dă seama că s-ar putea să nu fie vorba de manea, ci de vulgarizarea muzicii, ceea ce e cu totul altceva. Dar treburile astea se întâmplă de vreo 30 de ani, de când Holograf sau Direcția 5 foloseau cuvântul iubire ca eufemism pentru sex. Singura diferență e că acum urechile din ce în ce mai sensibile reacționează rău la un „futem” pe care îl pune cu prea puțin curaj Alexandra Stan în piesa cu Criss Blaziny. Alexandra Stan nu inventează ceva nou, au mai pus diverse alte artiste un „facem” care știm noi de fapt ce însemna - și chiar și pe înregistrare a spus-o cu mare reținere, ceea ce arată cât de puternice sunt tabuurile verbale ale românilor. Dar e un pas înainte, chiar dacă acel pas nu ne convine. După numărul de vizualizări (vreo 25000 astăzi), nu cred că o să-i recunoască nimeni actul curajos.

Trebuie înțeles că e o diferență între „ce îmi place” și încercarea de a analiza critic ce se întâmplă. Da, eu pot să stau la mine în apartament să ascult Led Zeppelin și Depeche Mode la nesfârșit, dar lumea din jurul meu nu o să o facă. În schimb, e mult mai greu să înțelegi trendurile, să înțelegi de ce „abi feat. Dorian Popa” e în trending și Sonata pentru pian și orchestră de Bach nu e1. Cuvântul „manelizare” e condamnabil - pentru că venind de la niște oameni care nu înțeleg ce e manea și ce nu e, e doar o acoperire pentru „chestiile care nu-mi plac că-s prea bătrân și urăsc chestiile pe care le fac ăia mai tineri ca mine”. Sunt sigur că l-ar plasa și pe un KillaFonic la manele, cam pe aceeași logică.

Și în fond nu contează. Important e că se fac vizualizările, merg reclamele, ajung mesajele la milioane de oameni. Nu? Sau stai, aici sunt și criterii calitative? Dar hai să nu intrăm în discuția legată de marketing, valoare și prostii gen „race to the bottom”, că tocmai ce-am încheiat subiectul ăla, nu are sens să redeschidem răni.


  1. nici nu cred că există ↩︎