Manga, sau isteria ușor xenofobă

Adevărul găzduiește un articol despre Manga, aparent numele japonez al teribilului flagel al pornografiei infantile legale. Scandalizați, românii pot afla că în Japonia pornografia infantilă este legală. Numai că, desigur, e un exemplu de jurnalism făcut cu picioarele, și, în cazul articolului Adevărul, probabil un rezumat al cîtorva articole din tabloidele de limbă engleză gen CNN sau DailyMail. Atenție, articolul din Adevărul are ca și cuvinte cheie următoarea listă:„manga, japonez, sex, violenta, pornografie infantila, benzi desenate, animatie, abuzuri sexuale, minori”, deci e clar că e nerecomandat celor care au ezitări în legătură cu aceste subiecte.

În primul rînd, ce este Manga? Manga nu e un cod pentru pornografie infantilă ci este numele benzilor desenate specifice japoneze. De asemenea, tot ‘manga’ se numește stilul deosebit de desenare al acestor benzi desenate, și a fost dezvoltat pe la sfîrșitul secolului XIX în Japonia.

Anime este animația în stil ‘manga’. Anime nu este pornografie; din contră, foarte multe din serialele de animație japoneze sunt dedicate copiilor. De exemplu, pînă și părinții noștri își amintesc de Sandybell sau de Aventurierii Spațiului, că îi tot băteam noi la cap să ne lase la Tv să ne uităm.

Manga are, așadar, o tradiție îndelungată în Japonia. Industria manga e o industrie de cîteva miliarde de dolari anual. Și, ca orice formă de expresie artistică, manga este un stil abordat și în pornografia de specialitate. Există manga cu tentă sexuală așa cum există și literatură cu tentă sexuală; există reviste de manga-pornografic așa cum există reviste de fotografii pornografice. Există filme anime pornografice, numite hentai, așa cum există și filme pornografice ‘vestice’.

Și sigur, există niște aspecte care fac unele filme hentai prea puțin acceptabile pentru standardele europene. Dar numărul lor e mic, nu ele sunt baza fenomenului Manga ci doar o mică parte din el.

Articolul din Adevărul e un articol de o ignoranță crasă, senzaționalist, inspirat genul acela deosebit de panică morală xenofobă. Și dacă e ceva cu ce aș vrea să închei, ar fi o idee că aș prefera ca tinerii români să citească manga; în multe din poveștile acelea, adresate foarte des liceenilor și celor mai tineri ca ei, au niște modele de curaj, de integritate, de demnitate, modele care ar merita urmate mai mult decît modele pe care le oferă societatea românească. În Japonia, revistele de benzi desenate sunt citite de toate categoriile de vîrstă, și sunt folosite să exprime într-un mod ușor de digerat, vizual, niște idei, să spună niște povești într-o manieră accesibilă. M-aș bucura ca genul acela de benzi desenate să fie citit de aceleași categorii de vîrstă în România.

Ne-ar prinde mai bine decît moralismul de prost gust al ziariștilor de la Adevărul. Și eventual să citim mai multe despre fenomenul manga de la cineva care cunoaște lucrurile ceva mai bine.

PS: Un cititor îmi sugerează că există și un magazin de manga în România… Faceți-i o vizită dacă vreți să vedeți cam care e oferta: mangashop