Manuale

Pentru că am rămas un pic în urmă cu știrile (așa cum se cuvine după concediu), am aflat abia recent de criza manualelor din România. Nu știu de ce ne miră, și nu știu de ce toată lumea scrie în disperare despre ce situație ne-europeană este aceasta în care ne aflăm.

Pentru că nu-mi amintesc de niciun an în care să fi primit manuale noi, și eu am făcut școala pe vremea oamenilor gospodari, cărora nu prea ai ce să le reproșezi (din cîte aud, că învățămîntul mergea strună). Nu numai că nu am primit în niciun an manuale noi, dar nici nu puteam să le cumpăr din librărie, și niciodată nu era ediția care trebuie. Manualele erau dintotdeauna mizerabile, mîzgălite, cu aceleași glume stupide gen ‘te-am plimbat din foaie-n foaie ca pe un măgar prin ploaie’ sau mustăți pentru absolut orice poză.

Este situația mai tragică decît anul trecut? Habar n-am. O fi, așa se întîmplă cu guvernul socialist, mereu greaua moștenire îi afectează pe ăștia. Mă rog, că realitatea e alta, că nu au fost fonduri suficiente cît să sifoneze niște bani, aia e altă treabă.

Cum îmi dau seama că locuiesc într-un stat nefuncțional din punct de vedere economic? Păi e simplu: lipsesc potențații care să facă o strîngere de fonduri pentru manuale, niște oameni care să ofere reduceri, niște oameni care să se implice în problema asta. Eh, nici măcar oamenii din minister nu sunt foarte afectați, singurii oameni care par cît de cît atinși sunt presarii, și asta pentru că au rămas fără subiecte după ce au fotografiat și filmat toate minorele în ținute de club pe 15 septembrie.

Lipsește implicarea socială, cu alte cuvinte. BOR se plînge că e un pic stresat de ingenue candidate la președinție care afirmă că religia nu prea are loc în școală. În schimb, n-are nicio problemă să accepte de la tovărășelul cel viteaz două milioane de lei pentru a ridica o splendidă chestie absolut inutilă.

Nu am văzut nici implicarea bisericii în societate, să iasă ei cu banul în față, sau să organizeze strîngeri de fonduri, dacă tot e printre cele mai de încredere instituții din România. Nu am văzut nici pensionarii aceia care să se implice social, să umble cu hîrtii de la firmă la firmă să mai strîngă un leu pentru școala la care merge nepotul. Și nici nu am văzut foarte des școala aceea care să vîndă prăjiturelele pe care le fac elevele la ora de lucru manual pentru a cumpăra manualele de pe anul viitor.

Singurul motiv pentru care problema manualelor e o știre este că nu există nicio altă știre mai interesantă zilele astea. Altfel, e o situație care persistă de vreo 35 de ani. Îi pasă cuiva? Probabil nu. Vorba lui Ponta: ce, mai există copil fără iPad? Doar toată lumea a crescut cu Pif și Barbie pe vremea lui Ceaușescu, nu?

Da, soluția reală e să cumperi X tablete pentru cei care nu au, și manualele să fie accesibile oricui dorește pe Google Play sau pe Apple Store. Dar mai e un risc. Poatecă după o vreme nu o să mai aibă nimic de sifonat. Și ar fi nasol, nu?

Comments are closed.