De ce eliminarea manualelor alternative e o treabă bună

Citisem în Dilema Veche un rezumat al întâlnirii între breasla editorilor, societatea civilă și media de pe 31 august, cu privire la problema manualelor alternative, pe care, din câte aud, ministerul educației dorește să le elimine. Reacția tuturor față de acest subiect e exagerată și contraproductivă, și motivul principal pentru care s-a coagulat „societatea civilă” în jurul acestui subiect e unul simplu – niște băieți nu vor mai face niște bani pe care nu i-ar fi făcut oricum fără sprijinul statului român.

Să explicăm. În primul rând, reacțiile culese în Dilema Veche seamănă cu voturile de la al XIV-lea congres:

În unanimitate, participanții la evenimentul de ieri au propus argumente care susțin menținerea manualelor alternative, ideea centrală fiind aceea că scenariul privind revenirea la discursul didactic unificator este un subiect care ar trebui să îngrijoreze întreaga societate civilă și, în mod special, pe cei preocupați de soarta învățământului românesc.

E clar, a fost o dispută foarte aprigă de vreme ce s-au ajuns la argumente și concluzii „în unanimitate”. E un semnal pozitiv, mai ales că se dorește în unanimitate eliminarea unui manual unic. Ironia fină o lăsăm pentru cei care au timp de așa ceva.

„… Nu are sens să ne întoarcem la norma manualului unic, introdus în ’48 de comuniști, din dorința de a avea control ideologic asupra educației! Manualul unic are efectul pervers că, din instrument educațional, devine scop educațional. O nefericită reîntoarcere la manualul unic ar duce la o nefirească uniformizare a actului educațional!”, a declarat Liviu Papadima, Prorectorul Universității din București

„Măsurile actuale reinstaurează etatismul, uniformizează actul didactic, reprezentând un abuz și un atac direct la democrație. Am impresia că ne reîntoarcem la învățământul la grămadă”, a mărturisit Florina Rogalski, profesoară cu o experiență de 40 ani la Școala Centrală și autoare de manuale școlare

Se cere început comentariul cu o explicație. În ciuda a ceea ce susține doamna autor de manuale școlare și domnul Papadima (care bănuiesc că și dumnealui are interese la ceva edituri), editarea unui manual unic nu înseamnă absolut nimic. Nimeni nu interzice copiilor să ia informația din altă parte. Nimeni nu interzice existența unui manual alternativ pe bune – un manual care să completeze manualul de la școală, care să-l ajute să completeze cu informație ceea ce nu se poate cuprinde în acel manual. Absolut nimeni nu îmi poate interzice să scot o carte pe care să o numesc „Istoria +” și să adauge explicații și să dea adâncime informațiilor din manualul de istorie, pentru elevii care vor să înțeleagă mai mult.

Scopul educației a fost întotdeauna acoperirea materiei din manual, cu opiniile din manual, indiferent de ceea ce zice Papadima. Nimeni nu acceptă opinii diverse la bacalaureat, de exemplu, ia să vedem câți elevi trec dacă spun că versurile lui Eminescu sunt sub cele ale lui Blaga, și sunt reprezentative pentru infantilitatea mediului literar românesc de la finalul secolului XIX. Trebuie discutat despre romanul interbelic într-un anumit fel, dar nu există absolut nicio logică pentru care un roman e interbelic – toate romanele sunt interbelice cu excepția celor publicate în anii de război. Și pentru cei care cred că Cărtărescu nu e interbelic, să-mi spună mie cât a publicat Cărtărescu între cele două războaie din Golf și între războiul din Golf și cel din Crimeea, ăla recent.

Școala românească e făcută să netezească abraziunile, să elimine personalitatea copiilor și să insufle o suită de idei clare – o propagandă de stat care ar trebui gândită unitar, nu haotic. Dacă se dorește cultivarea spiritului critic, a gândirii individuale, atunci e necesară nu doar eliminarea manualelor alternative, ci și eliminarea manualului „oficial”: eliminarea programei școlare, cu alte cuvinte. Dar realitatea școlară românească e că indivizii sunt cultivați într-o anumită direcție, și nu mă deranjează ca această direcție să fie decisă de la centru, și editată într-un singur loc.

Într-un interviu dat la RFI, Mihai Mitrică de la Asociația Editorilor din România discuta despre cum eliminarea manualelor alternative va fi o lovitură grea pentru școala românească. Vorbim de școala românească care, cu tot cu manuale alternative, are 50% admiși din 50% prezenți dintr-o generație. Nu prea văd ce anume e de distrus acolo, dar citind interviul lucrurile devin mai clare:

El spune că piața manualelor reprezintă o treime din piața totală de carte. Mai exact, editurile vând manuale alternative și auxiliare în valoare de 30-35 de milioane de euro, în timp ce piața totală de carte ajunge la 100 de milioane de euro.

Ca să înțelegem mai bine acest calcul, o treime din cărțile cumpărate în România sunt manuale alternative. Acești 30 de milioane de euro nu sunt niște bani care să hrănească o piață de carte sănătoasă – manualele alternative sunt și ele o povară impusă părinților de către profesori sau de către inspectori. Nimeni nu cumpără un manual alternativ pentru că își dorește să învețe copilul lui după el, ci pentru că profesorul spune: „vom studia după manualul ăsta de la editura X”. Nu o să stea profesorul să discute pe marginea fiecărui manual diferit al fiecărui elev care a ales cum a crezut el că e mai bine. Și să ne fie clar: manualele trebuie să conțină aceeași informație pentru că în cele din urmă criteriile de examinare trebuie să fie aceleași pe toată țara. Dacă manualele nu au aceeași informație, va fi imposibil să știm exact ce înseamnă notele – o notă 6 de la clasa XI-B ar putea fi mai mare de fapt decât o notă 8 de la clasa XI-A – pentru că manualul diferit prezintă lucrurile altfel.

Manualele alternative sunt o idioțenie, dar, mai mult decât atât, sunt o treime din piața de carte. Deci bani mulți. Hai să discutăm, în cazul ăsta, pentru că mi se pare că discuția e foarte interesantă. Începem cu câteva întrebări: Cum se selectează între un manual alternativ și altul? Care sunt criteriile? Cine plătește pentru manualele respective – și de unde știe părintele să cumpere manualul corect? Pentru că profesorii nu au voie să facă comerț în școală, și practic orice recomandare de manual alternativ este împotriva legii și profesorii pot fi arestați pentru că au sugerat un manual anume.

Și vorbind despre lucrurile necurate care se mai întâmplă prin școli – am auzit de la mai mulți părinți chestiile astea, cu edituri care își vând cărțile (care nu sunt neapărat manuale) în școli, prin intermediul profesorilor care își iau și ei un comision pentru vânzarea directă. Ce e mai interesant e că acest lucru e iarăși ilegal și cel mai probabil editurile care fac treaba asta nici măcar nu declară tirajele vândute direct la ANAF – neplătind, din câte înțeleg eu, taxe.

Cu alte cuvinte, Ministerul Educației și-ar dori să închidă o gaură neagră din punct de vedere legal, care e o treime din piața totală de carte. Și eu mă bucur, pentru că oricum piața de carte nu e deloc servită de vânzarea de manuale. Nimeni nu cumpără manuale de bună voie, să ne înțelegem – e vorba de un produs inutil care e băgat pe gâtul părinților elevilor, care nu pot să vorbească despre asta pentru că au încă copiii în școală și doresc, totuși, să termine fără note scăzute la purtare, pentru că mai nou notele date de sistemul ăsta corupt contează și atunci când ieși în afară.

Oricum, ce lipsește real este momentul în care Ministerul Educației va începe să distribuie electronic manualele, pentru că așa e normal în anul 2017 după Christos. Și ăștia, cu manualele alternative doar vor să ne țină în preistorie.

Ca să închei cu o notă veselă, citez un pic din Cărtărescu, care spune că „Dincolo de valoarea lor pedagogică, manualele alternative au o valoare simbolică decisivă: ele fac diferența dintre spiritul democratic și cel totalitar”. Cu alte cuvinte, cu manualele alternative elevii sunt mai liberi, pentru că scopul școlii nu mai e să îi uniformizeze pe elevi ci să-i facă cât mai diferiți și mai progresiști. Și pe final o să ignor ieșirea lui Manolescu (citiți articolul din Dilema Veche), pentru că se simte din ce în ce mai tare că PSD-ul nu a mai vrut să cotizeze la revista de cultură a domnului Manolescu, și acesta s-a apucat să muște din mâna ce-l hrănea până odinioară mai ceva ca un câine hămesit.

Și dacă vreți să citiți ceva mai bine documentat ca ce-am scris eu, vedeți la Petreanu.


Comments

De ce eliminarea manualelor alternative e o treabă bună — 9 Comments

  1. Problema de baza este legata de relatia dintre om si societate. Societatile mai arhaice, inclusiv unele mai moderne, dar nu la moda, gen alea socialiste/comuniste/nationaliste cred ca rolul omului este sa aduca un beneficiu societatii in care traieste. Ca omul sa aduca un beneficiu societatii, omul ala trebuie sa fie cumva educat in directia pe care societatea vrea sa o ia, o mica spalare pe creier, gen “nu mai fura”, sau gen “decat sa te umplii de bani, mai bine mai facem si o autostrada pentru saraci”. De aici manualul unic, care este un consens al societatii legat de directia de dezvoltare pe care se axeaza. Nu intru aici in amanunte legate de niste corupti care scot un manual unic de rahat ca sa serveasca niste interese, e treaba societatii sa aiba grija ca manualul dupa care invata copiii lor e ceea ce trebuie.

    Modelul american, si mioritic actual, spune ca orice copil e special, si trebuie sa isi dezvolte capacitatile la maxim, prin prizma priotitizarii dreptului individual fata de interesele societatii. Asa ca, nu esti bun la matematica, fizica, sau poate crezi ca pamantul este plat? Noi te incurajam sa-ti dezvolti imaginatia, spiritul artistic, inteligenta emotionala, si alte tampenii de gen. Cumva din increngatura asta de oameni care invata ce vor ei, pentru ca “stiinta” e la alegere, o sa iasa o societate perfect functionala, pentru ca… piata libera sau ceva.

    Deci da, manualele alternative sunt absolut necesare!!!

    • și dacă într-o clasă sunt trei copii cu abilități tehnice, o viitoare coafeză de succes, un eventual agent de vânzări, cinci potențiale gospodine, iar restul mediocri – ce au ăștia de câștigat dacă proful lor alege – sau i se impune să aleagă – manualul unei găști în detrimentul manualelor produse de alte găști?
      că doar programa e la fel …

  2. Totusi, sa ne intelegem: manualul alternativ are doua functii, una legata de forma, una de fond. Si anume:

    Vizavi de continut, manualul este destul de restrictionat, intr-adevar. Un manual de romana de clasa a opta trebuie MUSAI sa treaca prin anumite teme, impuse de programa. Totusi, un manual de istorie poate alege si alte studii de caz. Un manual de romana poate alege pe care critici ii citeaza, pentru a ilustra ideea pe care vor s-o transmita. Un manual de matematica poate alege sa ofere mai multe exercitii usoare, sau dimpotriva, sa se axeze pe exercitii de dificultate medie-mare. Diversitatea in aceasta privinta mi se pare bine-venita, avind in vedere ca profesorul isi cunoaste loazele proprii, si stie ce li s-ar potrivi.

    Pe de cealalta parte, modul cum este prezentat materialul conteaza si el. Unei anume clase s-ar putea sa-i pice bine o abordare ingrijita si serioasa a materialului, in timp ce altei clase s-ar putea sa-i convina o abordare mai nastrusnica, cu exemple amuzante samd.

    Cit despre discutia despre coruptie: in orice an, stim ca vor veni X copii la scoala. Din acel grup X, vor fi 1000 de clasa a cincea. Foarte bine, din perspectiva statului nu conteaza foarte mult daca vor cumpara 500 manuale (varianta 1) + 500 manuale (varianta 2), sau 1000 de manuale (varianta unica). Totusi, trebuie facut cumva astfel incit statul sa plateasca pentru manuale, nu parintele.

    Ca sumar … ce cistigam prin eliminarea coruptiei profesorilor pierdem prin lipsa de flexibilitate la alegerea manualelor .. mie unuia imi pare ca tot pe-acolo ajungem.

    • De ce crezi că oamenii care au nevoie de giumbușlucuri la oră se vor grupa într-o clasă în timp ce cei mai serioși se grupează în alta?

      Deci preferi ca în loc să avem o singură ștanță pentru elevi tu vrei să avem trei sau zece. E un pic cam departe de „creștem indivizi”, nu crezi? Nu mai bine optăm pentru un corp comun, și fiecare e liber să interpreteze cum o vrea conținutul?

  3. Într-o zonă unde activau mici camorriști care colectau și ei taxa de protecție cum puteau s-a hotărât capo dei tutti capi să facă ordine și a zis “gata distracția băieți, de acum strâng doar eu”. Și a mai băgat și niște taxe noi – a se vedea manualele de dirigenție și de sport.
    Atâta tot.

    Îmi aduc aminte ce buimacă am fost când am găsit erori în manualul meu de istorie de a zecea. Eram obișnuită ca textele din manuale să fie bombastice, prețioase, dar mai ales incomprehensibile. Însă eram sigură că sunt corecte. Sau măcar conforme.
    Cât de varză puteau fi cărțile alea dacă un elev nu foarte strălucit găsea greșeli?
    Da, erau și în alte manuale, dar nu m-am prins întrucât interesul meu pentru majoritatea materiilor oscila între zero și minus infinit.
    Au făcut însă unii părinți scandal la ședință ‘uitați, doamnă dirigintă ce-i în manualele pe care ne-ați pus să le luăm’. Iar diriga i-a pus rapid la punct “au trebuit oamenii să gate repede și n-a mai fost timp să se mai uite peste ele; restul manualelor sunt și mai proaste”.

    De vreme ce în România nu există structurile necesare pentru apariția și selectarea manualelor de calitate cred că-i absolut irelevant dacă banii se duc la ciracii domnului Pop sau la Papadima/Rogalski.

    Pentru elevi școala va rămâne la fel – chinuitoare și inutilă, dar gratis. Gratis în sensul în care spunea sus-numitul ministru Pop – “plătesc statul și părinții”.

  4. Nu pricep din ce motiv la noi trebuie să fie mereu XOR. La naiba, ar fi chiar o treabă foarte bună să existe manuale unice, cât mai aerisite și bine structurate, la care hautorii de alternative ar putea să se bată pe piața suplimentelor didactice.
    Copilu’ rezonează cu micile can-can-uri ale istoriei? Îi iei suplimentul de bârfe. Îi place tactica militară? Îi iei suplimentul de tactică militară. Etc.
    Aplicabil la orice materie și o șansă bună să facă materia mai atrăgătoare pentru mai mulți elevi, ba poate să-i și facă să discute între ei, care ce-a mai citit din suplimentul lui despre treaba respectivă.
    Să mai muncească și fomiștii ăștia la manuale de bună calitate, vandabile, care trebuie să convingă și să aibă nișa lor iară nu la șpăgi și rețele de prostituție didactică

    Votați Vasile! 😛

  5. Bine, hai, punem de-o cârdășie.

    Pasămite băsădim aidoma ipochimenilor zăletiți de belferii canavalelor asupra cărora n-a catadicsit a pologi ponereaza ?!! 😀

Comentariul tău