Maria Tănase

Weekend-ul acesta am văzut, printre altele, filmul făcut de francezi şi dedicat unei adevărate valori a cîntecului francez – Edith Piaf. Vorbesc, desigur de “La Mome“. Un film care mi-a plăcut, deşi tehnic a avut lacune, şi povestea nu a fost deloc închegată.

Şi, desigur, următorul lucru pe care l-am făcut a fost să caut (să căutăm de fapt) pe Internet mai multe lucruri despre Edith Piaf. Şi desigur, am găsit suficiente informaţii… Nu chiar cele pe care le căutam, dar s-a găsit.

Apoi, gîndul mi-a sărit imediat la “Edith Piaf a României”, adică Maria Tănase. Am încercat să nu mă împiedic în lipsa de conţinut din pagina dedicată ei în wikipedia şi am luat cu curaj în piept internetul lui google. Şi am găsit în total numai şi numai 3(trei) informaţii în afară de cele uzuale (s-a născut, a murit):

  • A cîntat
  • A avut o idilă cu Brîncuşi, dar cînd s-a terminat “Neica Costache” o înjura
  • “Fluier si cobza, bucium, scripca, tambal, frunza si trestie este Maria Tanase. Cantecul l-a prins din ingemanarea frunzelor, din arcusul vantului, din rasunetul codrilor si din sipotul izvoarelor. A strans in glasul ei lacrima si jalea din bocetele si revolta strabunilor. A cules alintul din cantecul de leagan si dorul din freamatul padurilor”

Cu alte cuvinte, nu se ştie nimic despre Maria Tănase, şi nu numai că nu se ştie nimic, dar trei sferturi din articolele despre ea de pe net acoperă lipsa de informaţie cu efluviuni patetice. Chestie care îmi reaminteşte de comentariile insipide pe care le făceam cu toţii în clasa a VII-a.

Citez:

“N-a fost alta sa-i semene… Incalecand secolele, venita foarte de departe, din adanc de neam. Silabele ei au incopciat cu stele si cu dulci eresuri firmamentul. Si s-a pierdut in saga lor diamantina, nazdravana…”, spune Gaby Michailescu despre prietena lui, Maria Tanase, cea fara de moarte, asa cum a numit-o in cartea pe care a lansat-o in 2003.

Eu înţeleg necesitatea poeziei, dar cînd ‘poezia’ stă pe post de informaţie, nu prea îmi arde de metafore şi licenţe poetice. În cazul ăsta, alegerea figurilor de stil e absolut necesară – a încropi un articol care să nu fie nici plin de patetism de Acasă Tv şi nici o listă de date biografice e aproape imposibil. De ce? Pentru că deşi există informaţiile biografice, nu se pot lega. Nu spun nimic despre OMUL Maria Tănase. Şi în cele din urmă ăsta e cel mai important lucru: să rămînă informaţii despre oameni, nu biografii.

E tragic, din punct de vedere artistic, să fii tratat cu o biografie seacă. Înseamnă că nu ai meritat mai mult, sau poporul în care te-ai născut nu merită mai mult. În acest caz, tind să merg pe a doua variantă.

PS: Un site pe tripod.com nu e suficient pentru a păstra o valoare. E nevoie de mult mai mult.

Comments

Maria Tănase — 7 Comments

  1. Dulci eresuri:)))

    Oh doamne ca daca ar scrie asa ceva despre mine cred ca le-as zice direct incontro sa se indrepte.

    Doar 45 de ani, nu?

  2. Exista o carte despre Maria Tanase. O are mama prin biblioteca. Nu imi aduc aminte cine a scris-o, dar e destul de groasa. Stiu ca am citit din ea pe sarite. Oricum eram mica atunci si nu ma pasiona. Mai mult m-a pasionat Maria Calas. Poate o gasesti pe la anticariat si completezi pe net 🙂

  3. dacă o să o găsesc, în mod sigur o să completez – în măsura în care legea copyright-ului îmi permite să o fac.
    Ar fi interesant de știut mai multe…

  4. Nesemnificativ… a ramas muzica, pe care am ascultat-o chiar recent (cand am fost in romania) si imi da asa un semntiment fain…

    Ce mai vrei? Maria Tanase a fost Maria Tanase, muzica ei inca mai e.

  5. Muzica ei încă mai e, dar omul? Nu-i așa că parcă și omul contează? Pentru mine da. Aș vrea să zic că obiectivitatea mea poate discerne omul de opera sa. Dar nu o face. Și vreau să știu mai multe despre omul Maria Tănase.

  6. Pingback: 100 de ani de la nașterea Mariei Tănase | dorinlazăr.ro