McCoy vs. Pulaski

Dacă vreți să înțelegeți unde greșesc feministele când vor să se comporte și să fie tratate ca un bărbat, un foarte bun exemplu este să vă uitați la Star Trek și să comparați personajele Katherine Pulaski și Leonard McCoy. Pulaski a fost gândită de Roddenberry ca continuatorul lui McCoy. Roddenberry era genul de feminist excesiv pe care îl vedem acum generalizat.

Pulaski și McCoy sunt amândoi aroganți, și în ciuda poziției lor pe navă se comportă ca și cum ar fi superiori tuturor membrilor echipajului – atât din punct de vedere moral cât și uneori, de comandă.

Acum însă vine diferența majoră. De ce e Pulaski enervantă încă din prima secundă? Răspunsul e foarte simplu: este o persoană nou venită pe navă care încă din prima secundă refuză să se prezinte căpitanului pentru că a început să analizeze un caz (cel al copilului Deannei Troi). Ajunge pe nava Enterprise unde primul lucru pe care îl are de făcut e să se prezinte căpitanului, și totuși nu o face. Din punctul meu de vedere nici măcar nu avea ce căuta în navă înainte de a raporta conform ierarhiei normale, care nu are nicio legătură cu sexul căpitanului sau al ei.

De unde vine aroganța lui McCoy? Lucrează cu Kirk încă de la început, cunoaște nava și pe toți cei care o populează, Aroganța lui e justificată, pentru că vine ca un contrapunct la excesele lui Kirk – fiind o echipă, fiind bine integrat în echipă. Familiaritatea lui, spre deosebire de a lui Pulaski, vine dintr-un spirit de caramaderie, nu din orgoliu personal. Pulaski nici măcar nu așteaptă să stabilească un nivel de încredere cu căpitanul, și se consideră direct deasupra lui.

Relația lui Pulaski cu Data s-ar fi dorit să fie similară cu cea a lui McCoy cu Spock. Diferența majoră e că Data dorește să fie cât mai uman cu putință, iar Spock nu; dialogul între McCoy și Spock e cel mai des de natură umoristică, pe când discuțiile lui Pulaski cu Data sunt sfidătoare, tăioase, atacând fix ceea ce dorește să fie Data. Pulaski este o persoană rea, a cărei atitudine față de un coleg afectează uneori negativ performanța ei reală.

Nu spun că Pulaski este făcută să reprezinte complet și corect o femeie în postul de șef medical al navei. Ce spun însă este că sunt acolo reprezentate câteva greșeli și tare pe care le recunosc în discursul feminist curent. Admiterea meritelor înainte stabilirii unor relații de colaborare normală, funcționarea independentă acolo unde colaborarea e necesară, orgoliul personal pus asupra bunei conlucrări. Feminismul vrea să rupă standardele pe care le consideră normate în jurul abilităților masculine, dar refuză orice ierarhizare. Aroganța este primul pas de interacțiune; nu colaborarea, ci distrugerea oricărei forme de comunicare și colaborare. Impunerea opiniilor, nu argumentarea. Sfidarea normativelor, chiar dacă normativele nu sunt făcute pentru a-i opri libertatea de acțiune.

Pulaski a rămas pe Enterprise-D o perioadă scurtă (un sezon), și în locul ei s-a întors Beverly Crusher. Tot femeie, ca să fie clar pentru cei care nu cunosc serialul, dar un personaj mult mai bine integrat în mediul de pe Enterprise. Doar ca să se înțeleagă că problema nu e că e femeie, sau că e prea capabilă, ci că pur și simplu este un jucător de echipă execrabil.