De Mediocritas (101%)

Mediocritatea e un lucru de speriat în societatea modernă. Mediocritatea se aliniază cu stagnarea ca fiind printre cele mai grave lucruri care li se pot întâmpla unor oameni moderni. Suntem învățați să fim cei mai buni, cei mai grozavi, cei mai rapizi, cei mai inteligenți. Nu acceptăm locul doi, nu acceptăm mai puțin de 101%, suntem conduși de obsesia celor mai bune opțiuni, celor mai mari avantaje, celor mai rapide câștiguri.

Totul e la superlativ, toate companiile care vor creștere, vor mai mult. Apple vrea să vândă la tot universul (bine, la top 20% din tot universul), iar Google vrea să ajungă la 7 miliarde de oameni telefoanele mobile cu Android. Cotele, target-urile cresc în fiecare an, mai mult, mai repede, mai bine. Băncile vor ca toți cei 40 de milioane de români să se împrumute la ele în timp ce ceilalți 70 de milioane să aibă depuneri.

În toată lumea asta care se avântă spre mai mult, spre mai bine, spre 101%, însă nu ne dăm seama ce înseamnă asta. Nu mai vedem limitele, nu le mai înțelegem, gândim în afara cutiei dar habar nu avem care e cutia. Nu mai avem liniște și nu mai avem repere.

Ăsta e motivul pentru care oamenii loviți de o realitate mai mult sau mai puțin dură se opresc, reconsideră alegerile făcute în viață, și răspund prin retragere sau schimbări majore. Unii o fac la timp, la limită, alții prea târziu. Se întorc, unii din ei, și dau sfaturi. Au descoperit calea și ți-o arată: poți să citești despre 7 pași pentru a renunța la lucrurile toxice din viața ta, 21 de lucruri pe care trebuie să le faci ca să trăiești viața pe care ți-o dorești sau 30 de pași pentru a avea succes în viață. De ce nu, se aruncă în săptămâna de lucru de patru ore, alunecând în cealaltă extremă, hedonistă. În loc să oprească mașina, cei care până acum dădeau 101% au făcut o curbă de 180 de grade și continuă să accelereze. Nici nu-i de mirare că oamenii care dau sfaturi despre cum să-ți trăiești viața sunt la fel de nefericiți ca publicul lor.

Există însă un opus – un opus real. Cuvântul acela cu care am început, Mediocritatea. Virtutea mediocrității, mai exact, pentru că, deși lumea modernă disprețuiește mediocritatea, ea a fost considerată multă vreme în istoria omenirii o virtute. Mediocritas, calitatea celui capabil de discernământ, adică în stare să menţină dreapta măsură în gândire şi faptă.

Mediocritatea înseamnă a înțelege, a avea discernământ, a face lucrurile competent, a te strădui să faci lucrurile cât de bine poți, fără să devii un super-erou sau un Stahanov1)Obsesia pentru premii, pentru rezultate, e mult mai pregnantă în comunism, pentru că acolo e singurul mod de validare. Să ai bun simț și cunoștința limitelor personale. Să-ți accepți succesul cu modestie și eșecul cu demnitate. Mediocritatea nu înseamnă “merge și-așa”, ci încercarea de a face lucrurile cât mai bine.

Însă azi mediocritatea e urâtă, ocolită. Nimeni nu vrea mediocritate, cel puțin nu declarativ. Toți vor superlativ, toți vor mai bine, mai mult, mai repede, mai tare. În realitate însă s-ar mulțumi cu rezultate mediocre, dar fuga după excelență îi face mai mereu să se lupte la coadă.

Mediocritatea ar trebui să-și recapete aspectul pozitiv în societate, pentru sănătatea noastră mentală. Goana asta după atins imposibilul, după mai mult, mai repede, mai bine, toată alergătura asta trebuie să se liniștească… să fie înlocuit de căutarea echilibrelor. Nu căutarea obsesivă, nu căutarea de spectacol în care “cei care știu să trăiască” vin să ne învețe pe noi. Nu, e vorba de o căutare interioară, pe care nimeni din afară nu are voie să o influențeze.

Să abandonăm obsesia pentru 101% în favoarea echilibrului.

Rec­tius vives, Licini, neque altum sem­per urgendo neque, dum pro­cel­las cau­tus hor­rescis, nim­ium pre­mendo litus iniquum. Auream quisquis medi­oc­ri­tatem diligit, tutus caret obso­leti sor­dibus tecti, caret inv­i­denda sobrius aula. Horațiu, Odă II.10

Rec­tius vives, Licini, neque altum / sem­per urgendo neque, dum pro­cel­las / cau­tus hor­rescis, nim­ium pre­mendo / litus iniquum.
Auream quisquis medi­oc­ri­tatem / diligit, tutus caret obso­leti / sor­dibus tecti, caret inv­i­denda / sobrius aula.2)Mult mai corect vei trăi, Licinius, necăutând adâncurile mării sau, în timpul furtunii, rămânând prea aproape de mal. Cel care prețuiește mediocritatea de aur e eliberat de mizeria sărăciei și de gelozia pe care o stârnește o casă somptuoasă

Horațiu, Odă II.10

NOTES   [ + ]

1. Obsesia pentru premii, pentru rezultate, e mult mai pregnantă în comunism, pentru că acolo e singurul mod de validare
2. Mult mai corect vei trăi, Licinius, necăutând adâncurile mării sau, în timpul furtunii, rămânând prea aproape de mal. Cel care prețuiește mediocritatea de aur e eliberat de mizeria sărăciei și de gelozia pe care o stârnește o casă somptuoasă

Comments

De Mediocritas (101%) — 12 Comments

  1. Mi-a placut foarte mult articolul asta :). Sunt acordat la ritmul asta al echilibrului tot mai bine in ultimii ani si sunt total de acord cu fiecare cuvintel. Si Mark Manson scrie bine, dar tare frumos si pe Romaneste le-ai zis :D. Bravo.

  2. O fi fost mediocritatea o virtute la latini, dar în prezent, sensul e ăla peiorativ şi nu poate fi schimbat aşa uşor. Poate că ar trebui să inventăm un alt termen pentru asta. Ca să nu existe confuzii. Ar suna ca naiba: “Domnul X, recunoscut pentru mediocritatea sa, a fost desemnat ministru.” Ar suna exact ca acum.

  3. Daca as fi avut cit de cit talent la scris (dar sunt mediocru si la asta!) as fi scris demult “Elogiul Mediocritatii” (elogiul lucrului bine facut, cu masura).

  4. m-ai uns la suflet cu articolul asta.
    de o buna bucata de vreme suntem asaltati de cultura leadership-ului, toata lumea aspira si alearga nebuna sa fie lider/conducator si/sau “antreprenor”.
    dar, vorba lui Vali: cu lucrul bine facut, cel cu masura, cum ramane?
    sau mai pe romaneste: dar de treaba cand ne apucam, oameni buni?

  5. O să-ți dau 2 citate de Ayn Rand, pentru că iar nu sunt de acord cu tine (sunt parțial de acord totuși de data asta).

    Primul e simplu și a mai fost ilustrat într-un comentariu de mai sus ““Mediocrity” does not mean an average intelligence; it means an average intelligence that resents and envies its betters.”

    Al doilea este fix un motiv ca să nu fii mediocru ci să dai ce e mai bun din tine ““Do not let your fire go out, spark by irreplaceable spark in the hopeless swamps of the not-quite, the not-yet, and the not-at-all. Do not let the hero in your soul perish in lonely frustration for the life you deserved and have never been able to reach. The world you desire can be won. It exists.. it is real.. it is possible.. it’s yours.””

    Desigur, mai trebuie și moderație. Dacă faci doar X 24/7 atunci ești doar un robot. Dar nici să zici “ah, nu pot face asta, lasă că pot fi mediocru că e mai bine”.

  6. damn it! ma pregateam sa citesc si articolele alea 2 si le-ai sters, cine saracia face presiuni in halul ala pe tine?

  7. @dorinlazar: Mon cher, poetul se referea la moderatie, cumpatare si nu la sensul modern, peiorativ, dat mediocritatii. Le-ai amestecat. Omul modern fuge de mediocritate in sensul de lipsa de cultura, de complacere in obscurantism si diletantism. Insa nu cred ca fuge de cumpatare si moderatie. Ba chiar medicii o propovaduiesc, biserica te sfatuieste sa fii cumpatat, etc.

Comentariul tău