Memoria colectivă s-a disipat

Mi-am dat seama că nu îmi mai amintesc nimic sigur fără Google. Azi de dimineață discutam cu un prieten pe tema revoluției culturale a lui Mao, pornind de la un articol scris de The Guardian. Un articol chiar bun, care trimitea și către niște cărți de citit

Discuția alunecă un pic spre politica actuală, când reamintesc că Hillary Clinton se apucase la un moment dat să citeze din Mao Zedong. Link, ceva? Nu, nu aveam, nu păstrez o listă cu astfel de link-uri și articole. Și am căutat atunci pe google. Rezultatul e următorul:

Some results may have been removed under data protection law in Europe. Learn more

Toți termenii de căutare pe care i-ai putea imagina sunt cenzurați în felul ăsta. Și nu e numai în Europa – în Europa legea se numește “data protection law”, în Statele Unite e “right to be forgotten”. Și mă sperie, pentru că asta e o chestie foarte simplă dar este istoric relevantă. Nu numai că acum orice infractor are dreptul să fie uitat, dar el poate ajunge și președintele Statelor Unite, pentru că orice infractor are dreptul să-și șteargă din memoria digitală orice amprentă.

Am mai scris la un moment dat de faptul că e imposibil să găsești ceva informație despre România anilor 2005. E vremea când online-ul a început să aibă ceva putere, și ziarele pe hârtie începeau să arate complet diferit de ce puneau online. E imposibil să afli, de exemplu, de ce Adrian Năstase are profilul unui dictator de țară latin-americană, pentru că în afară de volumul publicat de Cărtărescu (Baroane!) nu mai există pe nicăieri nicio mărturie a abuzurilor pe care le făcea “viitorul președinte” prin 2002-2004. În curând Adrian Năstase ar putea invoca acest “drept de a fi uitat” ca lumea să uite că a făcut și un pic de închisoare pentru fapte de corupție, și să țină conferințe la facultăți de drept. Oh, wait.

Într-o lume în care suntem bombardați cu o mulțime de informație inutilă e din ce în ce mai greu să ții minte lucrurile esențiale. Memoria colectivă s-a disipat, avem acum o memorie colectivă de două săptămâni, nu mai ținem minte ce s-a întâmplat acum o lună. Vă mai amintiți de exemplu că Senatul României a respins un referendum național? Nu, acum suntem toți concentrați pe evenimentul de acum două zile – după care o să sărim ca un peștișor de acvariu la următoarea chestie strălucitoare care apare pe drum.

Revoluția culturală are totuși o imagine plăcută în fața ochiului intelectualului vestic

Revoluția culturală are totuși o imagine plăcută în fața ochiului intelectualului vestic

PS: Reguli noi: dacă există ceva comentarii la articolele mele, oricare, sunteți liberi să le dați pe blogul vostru, cu ping – ping-back-ul e încă activ. Dezactivez comentariile pe blog – pe termen scurt, până înlocuiesc complet WordPress. Da, rămâne valabil ce am zis pe blogul lui Vali, singurul motiv pentru care scriu e ca să-mi amintesc eu lucrurile astea. Încurajez însă dialogul real – dacă ai ceva de zis/comentat la postarea mea, postează la tine pe blog.


Comentariul tău